Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 316/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.316/R/2009
Ședința publică din 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- - GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 85/A din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod nelegal, prev. de art.189 alin.2 pen. șantaj, prev. de art. 194 alin.1 pen. și tâlhărie, prev. de art. 211 alin.2/1 pct.2 lit.a pen. cu aplicarea art. 37 lit.b și art.75 lit.c pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delgație la dosar, inculpata, partea responsabilă civilmente și partea civilă, lipsă fiind inculpatul și Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul depune la dosar un memoriu cuprinzând motivele de recurs.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art.385 alin.2 lit.b proc.pen. admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.d proc.pen. achitarea inculpatului, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă indubitabil că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate și tâlhărie. Inculpatul a dorit doar să ajute pe minora care a fost abuzată sexual, sens în care a reținut pe partea vătămată pentru a fi predată poliției, însă aceasta din urmă de frica publicului și pentru a mușamaliza relația cu minora a consimțit în scris să-i dea bani și mașina, minorei.
Partea vătămată solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Inculpata solicită respingerea recursului formulat de inculpatul.
Partea responsabilă civilmente solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, apreciind că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri temeinice și legale. Cu privire la motivele de recurs invocate de inculpat, consideră că dreptul la apărare a inculpatului nu a fost încălcat având în vedere că declarațiile i-au fost luate în prezența apărătorului din oficiu din momentul reținerii, iar solicitarea de audiere a unor martori a fost respinsă motivat de către instanță. De asemenea, apreciază că în mod corect s-au efectuat operațiunile de restituire a bunurilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a profitat de vinovăția victimei și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.618 din 27.10.2008 a Judecătoriei Dejs -a dispus condamnarea inculpaților:
1. (fiul lui G și, născut la data de 11.11.1955 în loc., jud. S, CNP -, aflat în Penitenciarul Gherla ), la pedepsele de: 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în modalitatea prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 pct. 2 lit. a pen. totul cu aplic. art.75 lit.c și 37 lit. b pen.; 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin.2 pen. cu aplicarea art. 75 lit.c și 37 lit. b pen.; 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1.pen. cu aplic. art. 37 lit.b pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
În temeiul art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea de 9 ani închisoare, fără aplicare de spor, care se execută în detenție.
În temeiul art. 71.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe durata executării pedepsei pronunțate.
În temeiul art. 350.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și conf. art. 88.pen. s-a scăzut din pedeapsa pronunțată, timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 29 mai 2008 până la zi.
2. (fiul lui și, ns. la 10.04.1987 în, jud. S,. în -, jud. S, CNP -), la pedepsele de: 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 75 lit. c, și art. 74 lit. a,c, rap. la art. 76 lit. b pen.; 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin.1 pen. cu aplic. art. 75 lit.c, art. 74 lit. a,c, rap. la art. 76 lit. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a pen.
În temeiul art. 34 lit. b pen. s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 - 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicațiunea față de inculpat asupra disp. art. 359.proc. pen. și art. 83.pen.
3. (fiica lui și, ns. la27.05.1990 în M Nouă, jud. C S,. în D- -. 3, jud. C, CNP -), la pedeapsa de: 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin.1 pen. cu aplic. art. 74 lit. a,c, rap. la art.76 lit. d și art. 99 și urm. pen.
În temeiul art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an 2 luni, conf. art. 110.pen.
În temeiul art. 359.proc.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83.pen.
În temeiul art. 169.proc.pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată a bunurilor descrise în procesul - verbal de custodie din 19 iunie 2008 respectiv autoturismul OPEL cu nr. de înmatriculare -.
S-a constatat recuperate parțial în natură bunurile sustrase, prin restituire părții vătămate, respectiv: telefon mobil NOKIA cu cameră de luat vederi și telefon mobil marca LG cu încărcător complet și pentru telefon mobil, o cutie cu o pereche de role SS 313 mărimea 38-41 și suma de 4400 EURO și 897 lei.
În temeiul art. 346.proc.pen. rap. la art. 14 lit. b din același cod, cu aplicarea art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să achite părții civile 1000 EURO cu titlu de prejudiciu material nerecuperat cu dobânda legală aferentă până la acoperirea integrală a prejudiciului, și 5000 EURO cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 189, 191.proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul a cunoscut-o de mai mult timp pe inculpata încă de la vârsta când aceasta era minoră. La rândul ei, inculpata minoră s-a cunoscut cu partea vătămată cu care a întreținut relații intime, de comun acord. Pe fondul unor discuții pe care inculpata le-a avut cu inculpatul, acesta din urmă a aflat despre natura relațiilor dintre inculpata minoră și partea vătămată, motiv pentru care i-a cerut inculpatei minore să o contacteze la data de 26 mai 2008 pe partea vătămată pentru a se întâlni cu acesta, urmând ca inculpatul să profite de această situație și să-i solicite bani pentru a nu divulga soției părții vătămate aceste relații extraconjugale.
Astfel, în aceeași seară în jurul orelor 20,30 - 21 inculpata minoră l-a contactat telefonic pe - parte vătămată solicitându-i cu titlu de împrumut suma de 20 lei astfel că, cele două părți s-au înțeles să se întâlnească în mun. D la intersecția străzilor 1 Mai cu - Roșie. Între timp, inculpatul l-a contactat pe nepotul său, inculpatul zis "", pe care l-a luat cu autoturismul său marca RENAULT înmatriculat sub nr. 70150, după care s-a deplasat la locul unde inculpata minoră urma să se întâlnească cu partea vătămată.
După ce partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata minoră, ambii s-au deplasat cu autoturismul părții vătămate Skoda - în zona barajului de pe răul undeva pe raza comunei, sat Mănăstirea. Între timp, au ajuns în acel loc și inculpații și zis "" care s-au deplasat la mașina părții vătămate, după care l-au tras afară din mașină și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. În continuare, inculpatul a legat-o pe partea vătămată cu o sfoară de mâini și de picioare și, ambii, au introdus-o în portbagajul autoturismul părții vătămate.
Cu acest autoturism, condus de inculpatul s-au deplasat apoi pe un câmp pe raza comunei unde au continuat actele de violență asupra părții vătămate, care, în aceste condiții a fost constrânsă să dea o declarație olografă prin care recunoștea faptul că ar fi violat-o pe inculpata minoră, iar pentru a nu se afla acest lucru de către familia sa, se obliga să-i dea inculpatei minore suma de 30.000 lei sau autoturismul SKODA, iar în decurs de 2-3 luni să-i cumpere pe numele acesteia o garsonieră și să o angajeze la firma a cărui patron este.
După circa o oră, partea vătămată a fost transportată până în apropierea locuinței sale unde a fost lăsată să coboare, după ce, în prealabil, inculpatul i-a solicitat acesteia să revină a doua zi pentru a se întâlni și pentru a-și recupera autoturismul de la inculpat, trebuia să îi achite acestuia suma de 10.000 EURO.
A doua zi, pe 27 mai 2008, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul și inculpata cărora le-a dat suma de 10.000 EURO, după care inculpatul i-a predat părții vătămate autoturismul Skoda și actele acesteia.
Partea vătămată a fost amenințată de inculpatul că dacă va relata la poliție cele întâmplate, va avea de suferit întreaga familie. Tot în acea zi, inculpatul i-a cumpărat inculpatei un telefon mobil, precum și o pereche de patine cu rotile cu suma de 1000 lei, (bunuri care ulterior au fost predate poliției), iar inculpatului i-a dat suma de 2300 lei solicitându-i în același timp să plece din D, iar în caz că va fi depistat de organele de politie, să nu recunoască faptele săvârșite.
În aceeași zi, inculpata minoră a relatat mamei sale cele întâmplate, în acest fel fiind sesizate și organele de politie.
La 29 mai 2008, inculpatul, s-a deplasat în municipiul S - M, iar din banii primiți de la partea vătămată a cumpărat un autoturism marca OPEL, cu nr. de înmatriculare -, cu suma de 4000 EURO. În momentul când a fost prins, inculpatul mai avea asupra sa suma de 4400 EURO și 257 lei, iar asupra inculpatului s-a găsit suma de 640 lei și un telefon mobil, marca NOKIA 73 cumpărat din banii primiți de la inculpatul cu ocazia faptelor comise asupra părții vătămate.
Pe parcursul cercetării penale partea vătămată s-a prezentat la. C, iar după examinarea sa, i-a fost eliberat Certificatul medico-legal nr. 3854/I/a/815 din 29.05.2008 care atestă faptul că urmare loviturilor primite de la inculpați a suferit leziuni corporale vindecabile în 11 -12 zile de îngrijiri medicale.
În instanță, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 EURO cu titlu de despăgubiri materiale și 5000 EURO cu titlu de daune morale.
Inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, arătând că în seara de 26 mai 2008 aflându-se în locuința inculpatei minore, a auzit cum partea vătămată a contactat-o telefonic pe inculpata minoră, solicitându-i o întrevedere ce urma să aibă loc la o barieră de cale ferată pe str. - Roșie. În versiunea sa, inculpatul tinde să acrediteze ideea că a vrut să o ajute pe inculpata minoră, care a fost abuzată sexual și pentru a sesiza organele de poliție.
Astfel, Inculpatul arată că s-a deplasat la locul întâlnirii cu o altă mașină, după ce, în prealabil i-a cerut inculpatului să stea în apropiere, recurentul rămânând într-un loc unde să poată supraveghea întâlnirea dintre inculpata minoră și partea vătămată, potrivit susținerilor sale, pentru a interveni la momentul oportun.
Inculpatul recunoaște că a intervenit în momentul când inculpata s-a întâlnit cu partea vătămată, cerându-i explicații asupra naturii relației avute cu inculpata și, totodată, a solicitat inculpatului de a veni la fața locului după care au tăbărât asupra părții vătămate, au trântit-o la pământ, au legat-o de mâini și de picioare, înghesuind-o în portbagajul propriei sale mașini.
Recurentul își motivează această atitudine prin aceea că intenția sa a fost de a se deplasa toți la poliție. Cu toate acestea, au cedat insistențelor și rugăminților părții vătămate care a afirmat că dorește să se împace cu minora astfel că a fost nevoit să își schimbe planul și s-au deplasat undeva pe un câmp, pe raza comunei, iar când inculpata minoră i-a spus că ar fi întreținut relații sexuale cu partea vătămată contra cost, a început să o lovească și pe aceasta, astfel încât chiar partea vătămată l-a rugat să nu o mai lovească că îi va dărui mașina și 100 miI. lei, iar pe deasupra îi va trimite salariul de la firma lui, pe un an de zile, pentru a nu fi dus la poliție. Inculpatul susține că tocmai partea vătămată s-a obligat în scris și chiar a consemnat într-o chitanță scrisă personal că îi va da inculpatei minore cele promise. Mai arată că pentru garantarea promisiunii, victima a lăsat în gaj autoturismul său.
Inculpatul recunoaște că s-a întâlnit cu partea vătămată în cursul zilei următoare, aceasta din urmă predându-i banii promiți, adică 10.000 EURO și fiindu-i restituit autoturismul, însă a afirmat că banii i-a dat apoi coinculpatei și nu a beneficiat
Instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului prin care a încercat a acredita ideea neimplicării infracționale motivând că susținerile inculpatului sunt infirmate de întreg probatoriul aflat la dosar.
În drept fapta inculpatului care la 26 mai 2008 în jurul orelor 21,00 prin exercitarea unor acte de violență împreună cu inculpatul și au imobilizat-o și a lipsit-o de libertate pe partea vătămată, iar ulterior i-au sustras autoturismul, după care au pretins suma de 10.000 lei în vederea restituirii autoturismului și a nedivulgării unor relații extraconjugale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. mod nelegal, prev. de art. 189 alin. 2, șantaj în modalitatea prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal și tâlhărie în modalitatea prev. de art. 211 alin.2 ind. 1 pct 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 Cod penal, 37 litb și 75 lit c Cod penal.
Fapta inculpatului, care la aceeași dată și la aceeași oră, prin exercitarea actelor de violență împreună cu alte două persoane din care una minoră, au imobilizat-o și lipsit-o de libertate pe aceeași parte vătămată iar ulterior au pretins suma de 10.000 EURO în vederea restituirii autoturismului și a nedivulgării unor relații extraconjugale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod nelegal prev. de art. 189 alin.2 Cod penal și șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a și 75 lit. c Cod penal.
Fapta inculpatei minore care la aceeași dată a pretins suma de 10.000 EURO de la partea vătămată F în vederea nedivulgării unor relații extraconjugale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm Cod penal.
Starea de fapt reținută, se dovedește cu plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, certificat medico - legal privind pe partea vătămată, proces verbal de examinare a autoturismului Skoda, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a inculpaților și.
În cel privește pe inculpatul, s-a reținut că a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, încercând să escamoteze aflarea adevărului și să acrediteze ideea unei alte stări de fapt, în varianta personală, contrar adevărului obiectiv demonstrat cu probe concludente.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social concret constând în modul în care a fost concepută și pusă în executare activitatea infracțională de către inculpatul, în care i-a implicat și pe ceilalți doi inculpați, atitudinea total nesinceră a inculpatului, starea acestuia de recidivă postexecutorie și împrejurarea că a comis fapta împreună cu o inculpată minoră.
În ceea ce îi privește pe ceilalți doi inculpați s-a reținut că au avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, au recunoscut infracțiunile la care au participat declarând în mod obiectiv cu privire la întreaga activitate infracțională, împrejurări care au fost reținute ca și circumstanțe atenuante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând a se dispune achitarea sa de sub orice învinuire, având în vedere faptul că din probele dosarului nu rezultă vinovăția sa, așa cum se susține în actul de inculpare, condamnarea sa s-a făcut pe baza unor probe forțate, interpretate abuziv, singura faptă penală care s-ar putea reține în sarcina sa fiind eventual infracțiunea de lovire sau alte violențe față de partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 85/A/23.03.2009 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.618/27.10.2008 a Judecătoriei D e
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 29.05.2008 și până la zi.
S-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care s-a avansat din
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care 200 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.
În motivarea acestei decizii, tribunalul a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Pe baza unui probatoriu obiectiv și corect interpretat s-a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea,din care a rezultat, fără dubiu, vinovăția acestui inculpat în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Acest inculpat apelant nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată penală, arătând că în seara de 26 mai 2008, aflându-se la locuința inculpatei minore, a auzit-o pe partea vătămată că a contactat-o telefonic pe inculpată, solicitându-i o întrevedere la o barieră de cale ferată pe str. - Roșie; în versiunea sa, inculpatul a dorit să inducă ideea că a vrut să o ajute pe minoră, ce fusese abuzată sexual și să anunțe organele de poliție; astfel, l-a implicat pe nepotul său, inculpatul. Astfel a arătat că s-a deplasat la locul întâlnirii cu o altă mașină, după ce, în prealabil, l-a plasat pe nepotul său într-un loc în apropiere, el rămânând să supravegheze întâlnirea dintre minoră și partea vătămată, pentru a putea interveni în momentul oportun.
A declarat, de asemenea, că el a intervenit în în care minora s-a întâlnit cu partea vătămată, recunoscând că împreună cu nepotul său au sărit asupra acesteia, au trântit-o la pământ, au legat-o de mâini și de picioare, înghesuind-o în portbagajul propriei mașini; a susținut că intenția sa a fost de a se deplasa la poliție, însă când partea vătămată a insistat să se împace, au schimbat direcția de mers, ajungând undeva pe raza comunei, devenind agresiv și față de inculpata minoră când aceasta a arătat că ea dorește să se împace cu partea vătămată. Pentru a înceta agresiunile față de minoră, partea vătămată a arătat că el plătește și 100 milioane lei și este dispusă să-și dea și mașina sa, numai pentru a nu depune plângere la poliție.
Aceste susțineri, în apărare, ale inculpatului sunt infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză, nu se coroborează cu nici una dintre probele de la dosar, chiar ceilalți inculpați în declarațiilor lor, au relatat altă stare de fapt, respectiv cea descrisă în actul de sesizare. În calea de atac a apelului, acest inculpat a solicitat administrarea, în parte, a acelorași probe sau altele noi, care s-au dovedit însă irelevante și neconcludente cauzei. Ca atare, soluția pronunțată de către instanța de fond, atât sub aspectul încadrării juridice, a condamnării inculpatului (având în vedere cuantumul pedepselor, precum și modalitatea de executare, fiind în măsură să contribuie la constrângerea și reeducarea acestui inculpat) a fost legală și temeinică și a fost menținută în totalitate, respingând apelul declarat.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul detenției preventive începând cu data de 29.05.2008 la zi.
Potrivit art.189 proc.pen. onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200 lei s-a suportat de la.
În temeiul art.192 al.2 proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească 350 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.
Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs inculpatul, criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa deoarece nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor imputate dat fiind faptul că acțiunile sale au fost determinate de intenția de a asigura protecție coinculpatei.
În motivarea recursului, inculpatul a mai arătat că în faza de urmărire penală nici el, nici ceilalți coinculpați nu au beneficiat de apărători, că este greșită încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie prin reținerea agravantei prev. de art. 211 pct. 2/1 lit. a pen. atâta timp cât ceilalți inculpați nu au fost trimiși în judecată pentru această infracțiune și că, pe fond, nici această infracțiune nu subzistă deoarece actele comise realizează elementele constitutive doar ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 1.pen. judecarea apelului a avut loc fără citarea legală a unor părți la proces, instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cauză și asupra unor cereri de natură a influența soluția cauzei, cu referire la martorul și la cererea de procurare a listingului convorbirilor telefonice dintre partea vătămată și coinculpată, precum și la cererea de a se verifica proveniența telefonului marca LG aflat în posesia coinculpatei.
Recurentul a contestat și măsurile asigurătorii dispuse, afirmând că autoturismul marca OPEL nr. - și cele trei telefoane (2 marca LG și unul Nokia) predate părții vătămate nu i-au aparținut niciodată acesteia din urmă.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, precum și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă, în esență, că inculpatul, împreună cu inculpații și, în data de 26 mai 2008, prin exercitarea unor acte de violență, au imobilizat-o pe partea vătămată, introducând-o în portbagajul autoturismului acesteia, lipsind-o astfel de libertate, după care i-au reținut autoturismul, pretinzând suma de 10.000 lei în vederea restituirii acestui bun și a nedivulgării unor relații extraconjugale avute cu inculpata.
Pe baza stării de fapt reținute, s-a stabilit o încadrare juridică legală faptelor comise de inculpat, iar sancțiunile penale aplicate au fost corespunzător dozate având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.pen.
Susținerile inculpatului prin care încearcă a acredita ideea neimplicării infracționale sunt infirmate de întreg probatoriu aflat la dosar și nu se coroborează cu nici una din probele administrate.
În primul rând, probele administrate relevă faptul că recurentul este cel care a inițiat, organizat și coordonat întreaga activitate infracțională și, mai mult, a atras în această activitate pe ceilalți doi inculpați.
Astfel, potrivit declarației inculpatei ( 57-58 dos. urm. pen. 158 dos. fond), aflând despre faptul că inculpata a întreținut relații intime cu partea vătămată, recurentul i-a cerut susnumitei să o contacteze telefonic pe victimă și să se întâlnească cu acesta astfel că inculpata l-a sunat și i-a solicitat suma de 20 lei împrumut. Victima a acceptat să se întâlnească cu inculpata, cerându-i la rândul său ca întâlnirea să aibă loc într-un loc ferit, pentru a nu fi văzuți, stabilind ca loc al întâlnirii zona Fabricii de.
Inculpata mai arată că deplasarea la locul întâlnirii s-a făcut cu o mașină condusă de recurent care i-a cerut ca, după sosirea victimei, să-l atragă în zona barajului de pe râul, loc unde urma să vină și recurentul pentru a-i pune în vedere victimei dacă este dispusă să plătească vreo sumă de bani în schimbul nedivulgării relației avute cu inculpata. Inculpata precizează că ea personal a înțeles că recurentul dorea să obțină bani de la victimă cu orice mijloace.
La rândul său, cunoscând locul întâlnirii, inculpatul l-a contactat pe coinculpatul (care este nepotul său), căruia i-a cerut să-l însoțească, aspect recunoscut de ambii.
Potrivit declarației părții vătămate ( 15 și urm. dos. p, 159 dos. fond.), dar și a inculpatei, inculpatul l-a tras din mașină pe partea vătămată și, împreună cu inculpatul, a început să-l lovească cu pumnii și picioarele, l-a legat cu o frânghie de mâini și picioare și l-a introdus în portbagajul propriului autoturism, după care s-au deplasat cu mașina circa 10-15 minute pe un câmp înspre com.. Apoi a oprit din nou mașina după care inculpații și au început din nou să-l lovească pe partea vătămată, cu pumnii și picioarele, iar inculpatul recurent și cu o găsită în mașină, victima fiind în acest timp legată în portbagajul mașinii. Apoi, la cererea și dictarea inculpatului, victima a redactat un înscris prin care confirma că ar fi violat-o pe inculpată și, în schimbul nedenunțării organelor de poliție și pentru a nu fi informată familia, se obligă să achite inculpatei suma de 300 mil. lei vechi sau să-i lase autoturismul, să-i achiziționeze o garsonieră în timp de 2-3 luni și o va angaja la firma sa.
De altfel, din planșele fotografice ( 23-26 dos. ) rezultă că pe mocheta portbagajului mașinii victimei, precum și pe interioară de acoperire a portbagajului au fost identificate numeroase de culoare brun roșcată, dar și numeroase urme de deteriorare a autovehiculului (urme de adâncime, rupturi de material) ceea ce confirmă susținerea victimei că a fost lovit în portbagajul mașinii, cauzându-i-se leziuni care au produs sângerare.
În continuare, inculpatul i-a cerut victimei suma de 10.500 Euro pentru a-și recupera mașina, stabilind să se întâlnească în cursul zilei următoare după care partea vătămată s-a deplasat la domiciliul fratelui său, martorul. Potrivit declarației acestui martor ( 61-63 dos. p, 182 dos. fond), victima, care prezenta numeroase urme de lovituri pe mâini și picioare, precum și numeroase urme de sânge, i-a spus că a fost bătut de 2 bărbați care i-au luat mașina și i-au luat mașina, solicitându-i totodată suma de 10.000 Euro pentru a-și recupera autoturismul. Pentru a verifica cele susținute de partea vătămată, martorul a sunat pe numărul de telefon al victimei, apelul fiind preluat de către un care s-a identificat sub numele "G" și care a confirmat că partea vătămată și-a uitat telefonul în mașina sa, în cursul zilei anterioare.
Așa fiind, în cursul zilei de 27.05.2008, în jurul orelor 09.00, victima s-a deplasat împreună cu martorul la bancă de unde acesta din urmă a scos suma de 10.000 Euro, după care ambii, cu mașina martorului, s-au deplasat în Potrivit declarației acestui martor, partea vătămată l-a contactat telefonic pe recurent care i-a cerut victimei să vină singur în zona Parc D și că, atunci când partea vătămată i-a spus că nu are asupra sa decât 10.000 Euro, cei doi au început să negocieze, însă s-a căzut de acord asupra sumei de 10.000 Euro. Apoi, recurentul l-a atras pe partea vătămată în mulțime, martorul pierzându-l din vedere pe fratele său, timp în care acesta din urmă a înmânat banii inculpatului. În continuare, partea vătămată s-a deplasat în fața pieței din cartierul Dealul unde se afla mașina sa unde apoi a venit și martorul, după care, împreună, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate.
Susținerea recurentului potrivit căreia banii ar fi fost predați coinculpatei sunt nesincere și contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, martorul A ( 71-75 dos. ) arată că în data de 28.05.2008, în jurul orelor 19,00 fost sunat de către inculpatul care i-a cerut să-l transporte din localitatea până în localitatea, că pe traseu inculpatul a fost sunat de o femeie și a auzit când aceasta i-a cerut explicații asupra unui furt de 10.000 Euro. Martorul mai arată că inculpatul i-a răspuns femeii că banii au fost furați de unchiul său, că persoana căreia i s-au luat banii nu va reclama nimic pentru că atât el cât și unchiul său au înscrisuri care atestă faptul că acea persoană ar fi dat banii fără constrângeri. Totodată martorul a relatat că a înțeles că la comiterea faptei ar participat și o fată și că a auzit când inculpatul i-a spus acelei femei că el a primit suma de 1000 Euro.
Din banii obținuți, inculpatul a cumpărat în data de 29.05.2008 un autoturism marca Opel cu suma de 4000 Euro de la martora, aceasta confirmând faptul că tratativele le-a purtat cu acest inculpat, că a primit banii de la acesta în bancnote de câte 500 Euro și au întocmit formalitățile la Primăria S M, după care i-a predat mașina( 65-67 dos. ). Inculpatul a fost prins în timp ce venea din, după achiziționarea acestei mașini și avea asupra sa suma de 440 Euro și 257 lei.
Totodată, recurentul i-a dat inculpatului suma de 23 mil. lei vechi (din care acesta și-a cumpărat un telefon mobil Nokia 73, găsit asupra acestuia împreună cu suma de 640 lei) și i-a cumpărat coinculpatei un telefon mobil și o pereche de patine cu rotile.
În al doilea rând, apărarea inculpatului potrivit căreia a încercat să ofere protecție coinculpatei, încercând astfel să justifice acțiunile întreprinse, este lipsită de temei, fiind infirmată de declarația acestei coinculpate. Totodată, chiar dacă ar fi fost reală împrejurarea potrivit căreia coinculpata ar fi fost victima unui viol, unicul mod permis de lege de a proceda era acela de a încunoștința organele în drept și părinții coinculpatei, singurii în drept să asigure sprijin acesteia.
Nu sunt confirmate nici susținerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală. Astfel, din declarația inculpatului dată în fața procurorului în data de 30 mai 2008 rezultă că acestuia i s-a asigurat asistență juridică, apărătorul depunând delegația avocațială ( 36 dos. ) și semnând la rubrica "apărător" de pe declarație, ceea ce confirmă participarea apărătorului la procedura luării depoziției inculpatului ( 37-38 dos.). Totodată, inculpatului recurent i s-a prezentat materialul de urmărire penală, în prezența unui avocat care a semnat procesul verbal de prezentare ( 86 dos.). Cu privire la ceilalți inculpați din cauză, atâta timp cât aceștia nu au exercitat vreo cale de atac în cauză, în recursul declarat doar de inculpatul, Curtea este ținută de respectarea dispozițiilor art. 385/6 proc.pen.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile de tâlhărie și șantaj, Curtea reține următoarele:
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de șantaj presupune o constrângere, exercitată prin violență sau amenințare, exercitată asupra unei persoane pentru aod etermina să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. De esența infracțiunii de șantaj este încălcarea libertății morale a persoanei astfel că pentru existența acestei infracțiuni nu este necesar ca persoana constrânsă prin violență sau amenințare să satisfacă pretenția făptuitorului. În ipoteza în care victima, neputând rezista constrângerii, satisface cerința făptuitorului, îi sunt încălcate și alte drepturi sau interese de ordin patrimonial sau nepatrimonial. Deși între infracțiunea de șantaj de aceea de tâlhărie există asemănări, ambele având 2 obiecte juridice speciale - relațiile sociale referitoare la libertatea persoanei și cele privind patrimoniul acesteia -, deosebirea între aceste infracțiuni rezidă din aceea că în cazul șantajului sunt încălcate, în principal, relațiile sociale referitoare la libertatea morală a persoanei, pe când în cazul tâlhăriei sunt încălcate în primul rând relațiile sociale privind patrimoniul.
Pentru a fi încălcată, în principal, libertatea morală, iar fapta să constituie infracțiunea de șantaj, este necesar să i se producă victimei o stare de temere care să persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, între momentul exercitării constrângerii și momentul când, satisfăcând cererea făptuitorului, aceasta își redobândește libertatea morală. Altfel spus, este necesar ca pericolul la care se vede expusă victima să fie unul viitor și nu iminent, iar rezultatul violenței sau amenințării urmărit de făptuitor să fie distanțat în timp de actul constrângerii. Dimpotrivă, satisfacerea de îndată a cerinței făptuitorului face ca acțiunea acestuia să constituie infracțiunea de tâlhărie deoarece relațiile sociale încălcate în principal sunt cele referitoare la patrimoniul persoanei și nu cele la libertatea morală.
În cauză, exercitare actelor de violență asupra părții vătămate, urmată de deposedarea acesteia de autoturism, realizează conținutul infracțiunii de tâlhărie, iar amenințarea aceleiași victime cu darea în vileag a unui presupus viol cu scopul de aod etermina să remită inculpatului recurent o suma de bani, urmată de predarea efectivă a acestei sume la un anumit interval de timp după exercitarea constrângerii, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.
Recurentul a criticat reținerea agravantei prevăzută în art. 211 al2/1 lit. a pen. respectiv comiterea infracțiunii de tâlhărie de 2 sau mai multe persoane împreună invocând împrejurarea că celorlalți coinculpați nu le-a fost reținută în sarcină această infracțiune.
Nici această critică nu este însușită de către Pentru existența acestei circumstanțe agravante se cere o participare efectivă a două sau mai multor persoane, acțiunile acestora complinindu-se pentru realizarea rezultatului, determinantă fiind cooperarea fizică, în sens material, mărind forța de acțiune a făptuitorilor, cu consecința anihilării ori micșorării posibilității victimei de a se apăra. nu este însă condiționată de aptitudinea tuturor participanților de a fi trași la răspundere penală. Așa fiind, atâta timp cât în cauză s-a dovedit că recurentul a exercitat actele de violență fizică împreună cu inculpatul, după care victima a fost deposedată de autoturismul său și că acțiunile ambilor inculpați au fost de natură a anihila rezistența părții vătămate, existența agravantei este probată fără dubiu chiar dacă, sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie, inculpatul nu a fost trimis în judecată.
De asemenea, chiar dacă inculpatul a realizat doar actele de agresiune, respectiv la comiterea acțiunii adiacente, iar deposedarea a fost realizată doar de către recurent, existența agravantei nu este înlăturată deoarece prin contribuția sa, chiar parțială, inculpatul și-a adus aportul la realizarea întregii infracțiuni complexe și la producerea rezultatului acesteia pe care l-a urmărit și l-a acceptat.
Totodată, în fața instanței de fond a fost audiat martorul ( 183 dos. fond) astfel că nu este fondată nici critica recurentului privind omisiunea soluționării acestei cereri în probațiune. De asemenea, corect a fost respinsă cererea de atașare a listingului convorbirilor telefonice dintre victimă și coinculpată deoarece, sub aspectul existenței conținutului laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, nu prezintă relevanță dacă partea vătămată a fost contactată de către inculpată ori aceasta din urmă a fost cea care l-a sunat pe victimă. De asemenea, atâta timp cât s-a dovedit că telefonul i-a fost cumpărat coinculpatei cu banii primiți de către recurent de la partea vătămată în urma comiterii infracțiunilor din cauză, nu prezintă utilitate a se verifica proveniența telefonului marca LG aflat în posesia coinculpatei.
În final, cu privire la predarea în custodie către partea vătămată a autoturismului marca OPEL nr. - și a celor trei telefoane (2 marca LG și unul Nokia) este de observat că măsura dispusă este legală și temeinică atâta timp cât s-a dovedit că aceste bunuri au fost procurate de inculpați cu banii obținuți de la victimă în urma comiterii unor infracțiuni împotriva acesteia, aceste bunuri constituind drept garanție părții vătămate constituite parte civilă pentru recuperarea prejudiciului.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că motivele invocate de către recurent nu sunt întemeiate motiv pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefundat recursul declarat în cauză, iar decizia atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 88 Cod Penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 29 mai 2008 și până în prezent.
În temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11.11.1955 în loc., jud. S, CNP -, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 85 din 23 martie 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 29 mai 2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - - -
Red.H/Dact.
2 ex./04.06.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
