Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 445/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 445/R/2009
Ședința publică din 14 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 108/A din data de 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2.pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile vătămate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că familia sa a încercat o împăcare cu părțile civile, dar nu s-a reușit acest lucru.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni care i se rețin în sarcină și în urma contopirii, cuantumul pedepsei rezultante să fie mai mic. Raportat la fapta comisă, apreciază că pedeapsa rezultantă de 1 an 6 luni închisoare este prea mare, în condițiile în care s-au reținut circumstanțe atenuante. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Raportat la fapta comisă și la persoana inculpatului, care a mai comis o infracțiune foarte gravă și anume tentativă la viol, pentru care a și fost arestat, apreciază că nu se impune reducerea pedepselor aplicate. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 1225/22.09.2008 a Judecătoriei Gherlaa fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la 5 decembrie 1987 în G, Jud. C) la pedepsele de: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de articolul 180 alineatul 2 din Codul penal și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de articolul 192 alineatul 2 din Codul penal, cu aplicarea articolului 33 litera a) din Codul penal.
2. S-au contopit pedepsele în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 lună închisoare; în final 3 ani și 1 lună închisoare.
3. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
Prin aceeași sentință penală a fost condamnat inculpatul, (fiul lui și, născut la data de 16 octombrie 1987 în municipiul G, județul C) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de articolul 192 alineatul 2 din Codul penal, cu aplicarea articolului 40 din Codul penal.
2. S-au descontopit pedepsele contopite prin sentința penală numărul 252/2007 a Judecătoriei Gherla și s-a înlăturat sporul de 3 luni închisoare, aplicat prin această sentință.
3. În temeiul articolului 36 din Codul penal, au fost contopite următoarele pedepse:
a) 3 ani 2 luni închisoare,
b) 2 ani închisoare, stabilite prin sentința penală numărul 252/2007 a Judecătoriei Gherla,
b) 3 ani închisoare, precizată la punctul 1, iar dintre acestea aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani 2 luni închisoare, pe care o sporește cu 5 luni închisoare; în total 3 ani 7 luni închisoare.
4. S-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 2 ani 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1.293/2005 a Judecătoriei Gherla și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 289 zile închisoare cu pedeapsa rezultantă de la punctul 3, iar dintre acestea s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani 7 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 1 lună închisoare; înfinal 3 ani 8 luni închisoare.
5. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
6. S-a scăzut din pedeapsa finală, timpul executat începând cu data de 12.11.2007, până la data de 04.04.2008.
7. S-a anulat mandatul de executare emis anterior în baza sentinței penale numărul 252/2007 a Judecătoriei Gherla și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei finale.
VI. Au fost obligați inculpații să achite fiecare, câte 450 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma totală de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, doamnei avocate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la 17 octombrie 2006, partea vătămată solicita prin plângere penală tragerea la răspundere penală a celor doi inculpați, pentru că, în seara zilei de 16 octombrie 2006 aceștia au pătruns fără drept și fără consimțământul său în locuința acestuia, - lovind partea vătămată.
Din cercetările efectuate, a reieșit următoarea situație de fapt:
Inculpatul a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 1293 din 26 august 2006 Judecătoriei Gherla, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității. Din executarea pedepsei a fost liberat condiționat la 1 august 2006, având un rest de executat de 289 zile.
La 16 octombrie 2006, în jurul orelor 21:30, inculpații se aflau pe raza municipiului G, în fața blocului de locuințe situat pe-, alături de martorele și, precum și de numitul. Inculpații consumaseră băuturi alcoolice, sărbătorind ziua de naștere a inculpatului.
În jurul orelor 22:00 a sosit în fața blocului, conducând autoturismul propriu, partea vătămată, care a lovit, în cursul manevrei de parcare, o aflat în fața blocului. Partea vătămată a ieșit din autoturismul, însoțit de soția sa - - și de fiica acestora în vârstă de 2 ani. Inculpații au adresat părții vătămate, care se îndrepta spre intrarea în bloc, cuvinte insultătoare, fără ca părțile vătămate să le răspundă. După ce partea vătămată a intrat în apartamentul său, inculpatul a strigat înspre geamul părții vătămate solicitându-i să coboare în fața blocului. Partea vătămată a deschis geamul spunând inculpatului că persoanele care doresc să-i vorbească să urce "sus". Imediat inculpatul - a urcat pe scara blocului, către locuința părții vătămate, urmat de inculpatul. În același timp, persoana vătămată a deschis ușa locuinței, cu intenția de a ieși în scara blocului. În momentul în care partea vătămată deschidea ușa, a fost surprins de către inculpatul - care l-a lovit cu pumnul în zona feței. Acest inculpat a împins partea vătămată în locuință și, fără a-i mai da posibilitatea să-i adreseze vreun cuvânt a pătruns în apartamentul părților vătămate și -, în holul locuinței, fiind urmat la scurt timp de inculpatul.
Imediat după pătrunderea violentă a celor doi inculpați în locuința părților vătămate, inculpatul - a continuat să-i aplice lovituri părții vătămate, în prezența inculpatului, aflat, la acest moment în locuința părților vătămate. Partea vătămată - a strigat spre inculpați solicitându-le să părăsească locuința, fără ca aceștia, inițial să se supună. Inculpații au părăsit locuința doar după ce soția părții vătămate a anunțat inculpații că va solicita intervenția organelor de poliție. La incident a asistat și fiica minoră a persoanelor vătămate, asupra acesteia efectul celor sesizate fiind profund deranjant.
Partea vătămată (filele 12, 13 și 14) a declarat că, după ce a fost insultat de inculpatul în fața blocului, a deschis geamul, în urma solicitării acestui inculpat de a coborî, și i-a spus inculpatului că persoana care dorește să îi vorbească poate veni sus. În momentul în care a deschis ușa locuinței, a fost lovit cu pumnul în zona feței de inculpatul - care l-a împins în locuință și a intrat în locuința sa, continuând să îl lovească, fiind ulterior oprit de către inculpatul. Soția sa, partea vătămată - (fila 28), confirmă cele declarate de partea vătămată cu privire la modul în care inculpatul - a surprins partea vătămată, lovindu-l în timp ce deschidea ușa, împingându-l în apartament și pătrunzând în holul locuinței unde a continuat agresiunea, fiind urmat în apartament de. Partea vătămată declară că a solicitat inculpaților imperativ să părăsească locuința, cei doi neconformându-se solicitării părții vătămate decât după ce partea vătămată - a apelat numărul de urgență spre a alerta organele de poliție.
Cele reținute pe baza declarațiilor părților vătămate se coroborează cu declarațiile martorelor (filele 26 și 29), (fila 25) și (fila 30). Martora arăta că a văzut cum inculpatul, foarte nervos a urcat scara blocului către locuința părților vătămate, urmat de inculpatul. Martora a urcat în urma acestora și când a ajuns în holul de la etajul unde se afla apartamentul părților vătămate a văzut că inculpații se aflau în locuința acestora, partea vătămată - strigând și solicitând inculpaților să înceteze agresiunea împotriva soțului său. Văzând cele ce se petreceau, precum și faptul că mai mulți vecini ieșiseră în holul comun, martora a ieșit în fața blocului, după un interval de timp coborând și cei doi inculpați.
Martora (fila 25) a declarat în cursul efectuării actelor premergătoare că, după ce a văzut că partea vătămată, în urma solicitărilor inculpatului, i-a spus acestuia că persoana care vrea să-i vorbească să urce sus, inculpatul - s-a deplasat către locuința părții vătămate, urmat de inculpatul. Martora l-a văzut pe inculpatul - bătând la ușă și intrând, urmat de în locuința părților vătămate. Martora nu a văzut cele petrecute în locuința însă a auzit strigăte și solicitarea părții vătămate - adresată inculpaților de a-i lăsa soțul în. Martora a solicitat unei vecine a părților vătămate să anunțe organele de poliție, după care a văzut că inculpatul l-a scos din apartament pe inculpatul, aceștia părăsind ulterior holul blocului. În cursul urmăririi penale, martora nu a mai putut fi audiată (fila 25).
Martora (fila 30), declară că, la 16 octombrie 2006, în jurul orelor 22:00, a auzit zgomote puternice din apartamentul vecinului său. Martora a ieșit în holul comun văzând că inculpații și pătrunseseră în apartamentul părților vătămate, lovindu-l pe. Martora mai arată că a văzut cum soția părții vătămate a solicitat inculpaților să înceteze agresiunea împotriva acestuia, precum și faptul că inculpații au pătruns cu forța în apartamentul părților vătămate, deoarece a ținut ușa cei doi împingând-o și pătrunzând în apartament.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor (filele 19, 16 și 22), inculpatul - arătând că a pătruns în locuința părților vătămate după ce l-a lovit cu pumnul în față pe, care se afla în fața ușii de la intrare, l-a împins în holul apartamentului, a intrat în acest hol și a mai lovit partea vătămată de câteva ori. Inculpatul a pătruns în holul apartamentului spre a-l ajuta și dezarma partea vătămată care încerca să se apere cu o veioză. Partea vătămată le-a solicitat să înceteze să îi lovească soțul și să părăsească locuința, susținând că va solicita intervenția organelor de poliție, inculpații părăsind locuința după un interval de timp. Inculpatul declara că a văzut că inculpatul a intrat în locuința părților vătămate, a lovit partea vătămată, după care a pătruns la rândul său în locuință spre a lua din mâna părții vătămate o veioză pe care acesta intenționa să o folosească împotriva inculpatului. Partea vătămată le-a cerut celor doi să părăsească locuința întrucât va chema poliția. După un timp inculpatul l-a împins pe inculpatul în afara locuinței, părăsind locul în urma acestuia.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că își menține numai declarația prin care a recunoscut săvârșirea faptei, manifestând regret.
O atitudine similară a avut și inculpatul -.
Ca urmare a faptei de lovire săvârșită de către inculpatul - împotriva părții vătămate, acesta a suferit leziuni care au necesitat spre vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale (file 16).
În drept, fapta inculpatului -, care la 16 octombrie 2006, în jurul orelor 22:00 a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței provocându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 6 - 7 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de articolul 180 alineatul 2 Codul penal.
Fapta aceluiași inculpat care, la data sus-menționată, pe timp de noapte a pătruns, împreună cu inculpatul în locuința părților vătămate și -, fără drept și fără consimțământul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de articolul 192 alineatul 2 din Codul penal.
Întrucât inculpatul - a săvârșit două infracțiuni, prin două acte materiale distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din acestea, în cauză sunt aplicabile dispozițiile articolului 33 litera a) Codul penal, privind concursul real de infracțiuni.
Fapta inculpatului, care la 16 octombrie 2006, pe timp de noapte a pătruns, împreună cu inculpatul -, în locuința părților vătămate și -, fără drept și fără consimțământul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de articolul 192 alineatul 2 Codul penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit fiecărui inculpat, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal:
a) gradul de pericol social al faptei de lovire, care este relativ scăzut raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale.
b) persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (fila 24) și a recunoscut săvârșirea faptelor; persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la pedepse cu închisoare pentru furt calificat (fila 23),
c) limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune.
În baza acestor elemente, instanța de fond a stabilit inculpatului -, o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire și o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu iar inculpatului, o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul articolului 33 litera a) și articolului 34 litera b) din Codul penal, s-au contopite pedepsele de mai sus stabilite inculpatului - în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 lună închisoare; în final 3 ani 1 lună închisoare.
Prin sentința penală nr. 252/2007 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă (filele 93-96), instanța a hotărât următoarele:
1. L-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.10.1987 la pedeapsa de:
- 3 ani 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de articolul 208 alineatele 1 și 4, articolul 209 alineatul 1 literele e), g) și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal și articolul 40 din Codul penal;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere, prevăzută de articolul 86 alineatul 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002, cu aplicarea articolului 41 alineatul 2 din Codul penal și, articolul 13 și articolul 40 din Codul penal și articolul 33 litera b) din Codul penal.
2. Instanța de fond a contopit pedepsele de la punctul 1 în pedeapsa mai grea de 3 ani 2 luni închisoare, pe care o sporește cu 3 luni închisoare; în final 3 ani 5 luni închisoare.
3. I s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
4. fost menținută măsura arestării inculpatului și a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 12.11.2006 până la zi.
Faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința de mai sus, au fost săvârșite în data de 11.11.2006.
Din cele arătate anterior reiese că fapta săvârșită de inculpatul, pentru care este judecat în prezentul dosar, este concurentă cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 252/5 martie 2007 Judecătoriei Gherla deoarece au fost săvârșite înainte de a se pronunța o hotărâre pentru vreuna din ele, astfel că acestea sunt concurente potrivit articolului 33 litera a) din Codul penal; în consecință, instanța, în temeiul articolului 36 alineatul 2 din Codul penal a admis sesizarea Parchetului și a descontopit pedepsele contopite prin sentința penal nr. 252/2007 a Judecătoriei Gherla și a înlăturat sporul de 3 luni închisoare apoi a contopit toate cele 3 pedepse, iar dintre acestea a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani 2 luni închisoare.
La stabilirea limitelor în care a fost sporită pedeapsa de bază, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii: numărul și gradul de pericol social al faptelor săvârșite, care este relativ ridicat; cuantumul fiecărei pedepse aplicate precum și totalul acestor pedepse (8 ani 2 luni închisoare); persoana condamnatului, care nu este recidivist și limitele speciale ale pedepsei de bază. Raportat la aceste criterii, instanța de fond a sporit pedeapsa cea mai grea precizată anterior, cu 5 luni închisoare; în total 3 ani 7 luni închisoare.
Instanța de fond a mai constatat că inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 1.293 din 26 august 2005 Judecătoriei Gherla, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare. Din executarea pedepsei a fost liberat condiționat la 1 august 2006, având un rest de executat de 289 zile (fila 97).
În temeiul articolului 61 alineatul 1 din Codul penal a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei arătate mai sus și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 289 zile închisoare, cu pedeapsa rezultantă de 3 ani 7 luni închisoare iar dintre acestea a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani 7 luni închisoare, care a fost sporită cu 1 lună închisoare; în final 3 ani 8 luni închisoare.
Din adresa de la fila 145 rezultă că petiționarul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 252/ 2007 Judecătoriei Gherla, la data de 04.04.2008.
În temeiul articolului 36 alineatul 3 din Codul penal, instanța de fond a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul executat începând cu data de 12.11.2007, până la data de 04.04.2008.
În temeiul articolului 420 și articolului 449 din Codul d e procedură penală, a anulat mandatul de executare emis anterior pentru sentința penală nr. 252/5 martie 2007 Judecătoriei Gherla și a dispus emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei rezultante.
În temeiul articolului 71 din Codul penal, vǎzând și hotǎrârea din 28 septembrie 2004 emisǎ de Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcǎlab împotriva României, instanța de fond a apreciat cǎ se justificǎ numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel cǎ a procedat în consecințǎ.
Persoanele vătămate au declarat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a informat în primul rând tribunalul că nu i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond și că a fost deținut în baza mandatului de executare a pedepsei de 3 ani și o lună închisoare, emis în baza sentinței atacate, pedeapsă care i se pare în cuantum deosebit de ridicat raportat la faptul că la acel moment nu avea antecedente penale.
Prin decizia penală nr. 108/A/06.04.2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul inculpatului și, pronunțând o nouă hotărâre privind pe acest inculpat, s-au aplicat pedepsele de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2.pen. și, respectiv, 1 an și 6 luni închisoare păentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2.pen.
Cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de1 an și 6 luni închisoare, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a teza II pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat de inculpat de la 19.02.2002 la zi și s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei aplicate de Judecătoria Gherla, în baza sentinței apelate.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Instanța de apel a constatat că inculpatului nu i s-a comunicat hotărârea instanței de fond la niciuna din adresele de unde a fost citat acesta pe parcursul procesului. Întrucât inculpatul nu a fost prezent la dezbateri sau la pronunțare, termenul de apel pentru acesta curge de la comunicarea minutei hotărârii potrivit art. 363 alin. 3 din Codul d e procedură penală. Cum minuta sau hotărârea nu i-au fost comunicate, rezultă că inculpatul se află în interiorul termenului de apel, astfel că tribunalul a analizat legalitatea și temeinicia cuantumului pedepsei pronunțate, reținând că starea de fapt prezentată de prima instanță este cea reală.
Astfel, declarația dată în faza de urmărire penală, menținută de inculpat în cea mai mare parte cu ocazia audierii sale în faza de apel, relevă faptul că inculpatul a lovit partea vătămată, pe care de altfel nu o cunoștea, și în interiorul locuinței, în care a pătruns după ce a aplicat un pumn părții vătămate în holul blocului. A părăsit acea locuință după ce soția părții vătămate i-a cerut pentru început să iasă, apoi a strigat că va chema poliția și a pus mâna pe telefon, inculpatul a auzit plânsetul copilului de 2 ani al familiei, dar a ieșit abia când a fost împins pe ușă de către coinculpat.
Raportat la această stare de fapt, tribunalul a constatat la rândul său că inculpatul se face vinovat de comiterea celor două infracțiuni însă acestuia îi pot fi acordate circumstanțe atenuante raportat la conduita bună avută anterior comiterii faptelor. În plus, la stabilirea cuantumului pedepselor s-a ținut cont și de împrejurarea că inculpatul nu avea antecedente penale, a fost invitat să urce la discuții pe scara blocului de către partea vătămată, recalcitrantă și ea în urma injuriilor ce i-au fost aduse de către coinculpatul, parte vătămată care era pregătită de o eventuală confruntare fizică.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat, casarea deciziei și, rejudecând, să se aplice inculpatului pedepse în cuantum mai redus, ca efect al acordării unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, luându-se în considerare conduita anterioară a inculpatului și gravitatea faptelor din prezentul dosar.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a făcut o corectă analiză a sentinței atacate, constatând în baza probelor de la dosar că, prima instanță a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de 16 octombrie 2006, în jurul orelor 22.00, inculpatul împreună cu coinculpatul a pătruns, fără drept și fără consimțământul proprietarilor, în locuința părților vătămate și - din G și, în aceeași împrejurare, a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței, provocându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Cele două fapte au fost încadrate corect în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2.pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2.pen.
Instanța de apel, spre deosebire de prima instanță, procedând la individualizarea pedepselor pentru inculpatul apelant, a apreciat întemeiat că, raportat la conduita acestuia, anterior comiterii prezentelor, respectiv lipsa antecedentelor penale, pot fi reținute în sarcina acestuia circumstanțe atenuante, așa încât, s-a redus cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță sub minimele speciale prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni, pedeapsa rezultantă fiind stabilită la 1 an și 6 luni închisoare.
Curtea constată că pedepsele aplicate de instanța de apel sunt rezultatul valorificării eficiente a criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art.72 pen. și că o eficiență mai largă circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a pen. nu se justifică a fi dată în cauză, în raport de natura și gravitatea faptelor, împrejurările concrete ale comiterii, consecințele produse, altfel, s-ar ajunge la lipsirea de conținut și finalitate a sancțiunii care, aplicată într-un cuantum derizoriu, nu ar mai asigura realizarea scopului prev. de art.52 pen.
Așa fiind, hotărârea atacată este temeinică și legală, iar recursul în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1lit.b pr.pen.
Inculpatul a fost arestat în baza sentinței penale nr. 1225/22.09.2008 a Judecătoriei Gherla la data de 19.02.2009 ( fila193 dosar fond) și pus în libertate la data de 07.04.2009, ca urmare a anulării mandatului de executare a pedepsei de către instanța de apel ( fila 2 dosar recurs), în prezent fiind arestat în altă cauză ( fila 17 dosar recurs), așa încât în temeiul art. 88. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 19.02.2009 și până la 7.04.2009.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - (fiul lui și, născut la 5 decembrie 1987 în G, jud. C) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 108/A din 6 aprilie 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, de la 19.02.2009 și până la 7.04.2009.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact./4 ex./20.07.2009.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Monica Rodina
