Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 447/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.447/R/2009
Ședința publică din 14 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 1 iulie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului.
Întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în principal, înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În subsidiar, solicită revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, cu consecința punerii în libertate a acestuia, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Măsura arestării s-a luat față de inculpat pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. În speță, urmărirea penală este finalizată, a fost sesizată instanța cu rechizitoriu, a fost audiat un inculpat în stare de libertate și 3 martori. Prin urmare, nu se mai poate susține că subzistă acel temei al arestării, respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul a recunoscut faptele de la început, nu a negat niciodată realitatea acestora și nu a încercat să influențeze aflarea adevărului. Este real că în sarcina inculpatului se reține o infracțiune gravă, dar solicită a se observa că nu este vorba de o rețea propriu-zisă, că nu au existat consumatori multipli, ci un singur inculpat a consumat droguri. Pentru toate aceste motive, solicită continuarea judecății cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Instanța de fond a examinat corect cauza, a făcut o analiză completă a temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a apreciat oportunitatea menținerii în continuare a acestei măsuri. Sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 și 148 lit.f pr.pen. respectiv există indicii sub aspectul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de trafic de droguri, fapte sancționate de legea penală cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport cu modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, în mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate ar renaște temerea că acesta ar relua activitatea infracțională. Prin urmare, solicită respingerea recursului și în baza art.192 alin.2 pr.pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Regretă comiterea faptei și nu are antecedente penale.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală și art.160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 07.09.1984 în com., județul S,. în com, nr.285, județul S) luată prin încheierea penală nr.9/C/2009 a Tribunalului Sălaj.
În temeiul art.139 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 07.10.1984 în Z, județul S,. în Z, str. -, nr.20-.20,.A,.10, județul S), prin încheierea penală nr.9/C/2009 a Tribunalului Sălaj cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 Cod procedură penală.
În baza art.145 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a). să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;
b). să se prezinte la Poliția Municipiului Z conform programului de supraveghere;
c). să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d). să nu dețină și să nu folosească arme;
e). să nu intre în legătură cu inculpații - și -;
S-a atras atenția că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului -.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații și -, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri fapte prev. și ped. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.3 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind pe inculpatul și art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.26 Cod penal raportat la art.3 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, privind pe inculpatul -, reținându-se că inculpatul a cumpărat din Spania, a introdus și a pus în vânzare în România personal și prin intermediul inculpaților - și -, droguri de risc (hașiș și câteva mlădițe de canabis, în cantitate de aproximativ 250 grame), fără drept, în luna noiembrie 2008 și în luna martie 2009. au fost introduse în țară pentru consumul propriu, acesta fiind un consumator de droguri din anul 2005, și în scopul comercializării.
au fost tranzacționate în localitatea de domiciliu din și de acolo în municipiul Z, la unii consumatori mai vechi de droguri.
Referitor la inculpatul -, s-a reținut în rechizitoriu că acesta s-a aflat împreună cu inculpatul în Spania, că a consumat droguri, a cumpărat droguri de risc de la inculpatul despre care știa că le-a cumpărat din Spania și a intermediat telefonic circulația drogurilor de risc, fără drept, pentru anumiți consumatori de droguri.
Coroborând probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, (declarațiile inculpaților, procese-verbale de interceptare a convorbirilor, declarațiile de martori, declarații colaboratori) și în faza de judecată (declarațiile inculpaților, - și -, declarațiile martorilor, și -) instanța reține următoarea stare de fapt:
Inculpatul a lucrat mai mulți ani în Spania, unde obișnuia în mod ocazional să consume droguri (hașiș sau canabis).
În luna iulie 2008 inculpatul a lucrat în Spania ca și ospătar, cumpărând de la un cetățean din 10 gr. de hașiș și 2 rămurele de canabis pe care le-a introdus ilegal în țară ascunse în buzunarul interior al hainei.O parte din aceste droguri le-a consumat singur, iar 5 gr. le-a vândut învinuitului -. În această perioadă inculpatul se afla în Spania.
În luna ianuarie 2009 inculpatul s-a deplasat din nou în Spania, în localitatea Petro, revenind în țară în februarie 2009. În Spania, a locuit împreună cu inculpatul și la plecarea din Spania i-a arătat acestuia că a cumpărat o bucată mare de hașiș - rezină de canabis de 140 gr. și alte 4 bucăți mai mici, de 5 grame, spunându-i că le va duce în România.În timpul cât au locuit împreună cei doi inculpați, aceștia consumau ocazional țigări confecționate din hașiș.
Inculpatul a introdus drogurile în țară în același mod, ascunzându-le în țară într-o grădină din spatele haltei CFR, localitate în care acesta locuia.
La sfârșitul lunii februarie 2009 revenit în țară și inculpatul, fiind căutat de către inculpatul pentru a fuma împreună țigări confecționate din droguri. În acea împrejurare, inculpatul i-a spus inculpatului să-l anunțe pe inculpatul că s-a întors acasă și să-l caute.La începutul lunii martie inculpatul l-a căutat pe inculpatul pentru a-l duce la inculpatul în localitatea, de la care a cumpărat 5 gr. hașiș, contra sumei de 600 lei.
Ulterior, inculpatul l-a recomandat pe inculpatul unei persoane numită "" și unui prieten de-al lui mai vechi, în condițiile în care aceste persoane și-au exprimat dorința de a consuma droguri și știau că inculpatul a lucrat în Spania, unde a consumat și el droguri ocazional. Inculpatul i-a vândut lui "" în 3 rânduri droguri, iar pentru a cumpărat inculpatul 2 gr. de hașiș și i-a confecționat 5 țigări.
Inculpatul a mai vândut droguri unei persoane, unei persoane cu numele "",(de 3 ori) lui și lui, pe și cunoscându-i prin intermediul inculpatului, încasând diverse sume de bani.
De menționat faptul că inculpatul a lucrat și el în Spania, a consumat ocazional droguri, dar el nu a cumpărat și nu a introdus în țară droguri, iar persoanele pe care le-a recomandat inculpatului erau prieteni de-ai lui, care doreau să încerce droguri, nu persoane străine sau consumatori dependenți de droguri.
Din probele administrate în cauză până în această fază, sunt indicii temeinice, în sensul celor prev. de art.68/1 Cod procedură penală, că inculpatul și au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte care sunt grave.Dar, apreciind în mod disctinct faptele pe care le-au comis cei doi inculpați și actele materiale concrete, vis-a-vis de pericolul concret pe care acestea le prezintă pentru ordinea publică, s-a reținut, că în ceea ce-l privește pe inculpatul, având în vedere modalitatea concretă în care a comis faptele, respectiv, i-a recomandat pe inculpatul unor prieteni (în nr. de 3) la solicitatrea acestora, ca deținător de droguri și posibil și vânzători, faptul că el nu a vândut droguri și nu a beneficiat de nici o sumă de bani, fumând doar ocazional câte o țigară cu inculpatul, și faptul că deși a fost plecat în Spania, nu și-a adus droguri, nici măcar pentru consum propriu, se poate aprecia că lăsat în libertate nu ar amenința ordinea publică, el neputând reitera actele materiale care au determinat punerea sub acuzare.
Nu au fost prezentate elemente care să justifice bănuiala că ar face parte dintr-un grup bine organizat, cu surse de aprovizionare și rețea de clienți în scopul valorificării drogurilor. Pentru aceste considerente, pentru buna desfășurare a procesului penal și realizarea scopului măsurilor preventive este necesar a se lua în ceea ce-l privește pe inculpatul măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art.145 Cod procedură penală și prin impunerea unor obligații conform art.145 al.2 Cod procedură penală.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, având în vedere că acesta a introdus în țară în două rânduri, cantități de droguri de risc, evident în scopul valorificării, (având în vedere cantitățile aduse) și a încasat diverse sume de bani, instanța apreciază că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, măsura luată fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la pericolul pentru ordinea publică a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea unor anumite infracțiuni, pot să determine o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în lumina prevederilor convenției și în tot cazul, în măsura în care dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de infracțiune.
Totuși un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică. Detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, prin activități contrare stării de normalitate și normelor de conviețuire socială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, temeiurile care au stat la baza luări măsurii preventive nu mai subzistă întrucât în cauză s-a finalizat urmărirea penală, au fost audiați de către instanță, în cursul cercetări judecătorești trei martori și un inculpat în stare de libertate, astfel că nu se mai impune privarea e libertate a inculpatului pentru o bună desfășurare a procesului penal. De asemenea, s-a mai arătat că fapta comisă de inculpat nu este deosebit de gravă având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă, numărul mic de consumatori de droguri.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale î materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent atât cele care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului, cât și cele administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni în concurs și anume infracțiunea de trafic de droguri prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, constând în aceea că începând cu anul 2008 deținut și a vândut mai multor persoane de pe raza mun. Z, hașiș și infracțiunea prev. de art.3 alin.1 din Legea 143/2000m cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal anume că același inculpat în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale a introdus fără drept în țară droguri de risc, pe care în prealabil le-a cumpărat din Spania.
Inculpatul a fost arestat la data de 4.04.2009 prin Încheierea penală nr.8/C/2009 a Tribunalului Sălaj, iar în perioada de timp scursă de la această dată, s-a finalizat urmărirea penală, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 21.04.2009 de către DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj, s-a început cercetarea judecătorească, au fost audiați inculpații, precum și martorii, și iar, în vederea respectării principiului nemijlocirii s-a acordat un nou termen de citare pentru administrarea și a altor probe, astfel că nu poate fi vorba în cauză de vreo depășire a termenului rezonabil așa cum a fost acesta definit de jurisprudența CEDO.
Față de cele arătate mai sus, de împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă fapta, de gravitatea acesteia, de caracterul transfrontalier al acesteia, de amploarea deosebită pe care a luat-o în ultimul timp traficul de droguri curtea apreciază că, în continuare se impune, pentru buna desfășurare a procesului penal, privarea de libertate a inculpatului, temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistând în continuare.
Așa fiind. În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 07.09.1984, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 1 iulie 2009 Tribunalului Sălaj, dosar nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 125 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./22.07.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Monica Rodina
