Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.446/R/2009
Ședința publică din 14 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 41 din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev.de art.208, art.209 alin.1 lit.g pen. cu aplic.art.37 lit.b pen. și tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 și 2/1 lit.c pen. cu aplic.art.37 lit.b pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului ridică excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpat, având în vedere că apelul declarat de acesta a fost respins ca tardiv.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, având în vedere că s-a respins ca tardiv apelul inculpatului, deși la dosar nu există dovada comunicării către inculpat a hotărârii primei instanțe. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepselor aplicate inculpatului. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și la persoana acestuia, inculpatul fiind recidivist, nu se impune reducerea pedepselor aplicate. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului, în baza art.192 alin.2 pr.pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a declarat apel la două zile după ce a primit hotărârea instanței de fond la penitenciar. Solicită reducerea pedepselor aplicate, apreciind că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este prea mare raportat la fapta comisă.
CURTEA
Prin sentința penală nr.95/2009 a Judecătoriei Zalău inculpatul a fost condamnat în baza art.208 al.1 raportat la 209 al.1 lit.g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, la 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.211 al.1 și 2/1 lit.c Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal inculpatul a fost condamnat la 7(șapte) ani închisoare. În baza art.71 Cod penal i s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea deci: 7(șapte) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal raportat la 35 al.3 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive, de la 02.05.2008 la zi.
În baza art.350 al.1 Cod penal s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a respins acțiunea civilă formulată de.
În baza art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 471 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art.191 al.1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul
Hotărârea s-a dat cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțarea făcându-se în ședința publică din 06.04.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de 22.05.2008 a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208, 209 al.1 lit.g Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal și tâlhărie prev. de art.211 al.1, 2/1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, reținându-se că în seara zilei de 21.04.2008, în jurul orei 19.30, inculpatul s-a deplasat la martorul, factor poștal, și i-a cerut acestuia să meargă să îi înmâneze părții vătămate pensia, motivând că acesta nu mai are bani să își cumpere pâine. În jurul orei 20.00, martorul a ajuns la locuința părții vătămate, unde era prezent și inculpatul. Partea vătămată i-a cerut inculpatului să iasă din casă până când îi vor fi înmânați banii, dar acesta a refuzat, afirmând că nu îi trebuie banii părții vătămate, în aceste condiții martorul predându-i părții vătămate suma de 895 lei, după care a părăsit imobilul. La scurt timp după plecarea factorului poștal, inculpatul i-a sustras părții vătămate suma de 400 lei și apoi a părăsit locuința acestuia, deplasându-se la magazinul aparținând, unde a achitat martorei o datorie mai veche, de 200 lei și a cumpărat produse alimentare și băuturi alcoolice de aproximativ 130 lei. Apoi, inculpatul s-a deplasat la locuința martorului, consumând cu acesta produse alimentare și băuturi alcoolice, fără a-i spune însă acestuia de unde provin. La scurt timp, a sosit și martora, concubina inculpatului, care l-a întrebat pe acesta de unde a avut bani pentru achiziționarea bunurilor, iar acesta i-a răspuns că a sustras suma de 400 lei de la partea vătămată.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, în acest sens fiind declarațiile sale de la filele 26-28, afirmând că suma de 400 lei a fost achitată de partea vătămată concubinei sale pentru serviciile prestate de aceasta în gospodărie. Ulterior, tot în cursul urmăririi penale, prin declarația cuprinsă în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 22.05.2008, inculpatul a arătat expres că recunoaște comiterea infracțiunii de furt a sumei de 400 lei de la partea vătămată.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
În cauză, declarația inculpatului din fața procurorului prin din data de 22.05.2008, prin care recunoaște săvârșirea faptei de furt comisă în data de 21.04.2008 în dauna părții vătămate se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestei fapte, respectiv cu declarațiile părții vătămate de la filele 8 și 20-21 și ale martorei, precum și cu declarațiile martorilor și, de unde rezultă că inculpatul a avut o sumă mai mare de bani asupra sa la data de 21.04.2008.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 21.04.2008, pe timp de noapte, a sustras din locuința părții vătămate suma de 400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, comisă în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art.208, 209 alin.1 lit.g) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a sumei de bani din posesia părții vătămate, fără consimțământul acestuia. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea sumei de bani din patrimoniul părții vătămate și trecerea sa în stăpânirea inculpatului. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a sumei de bani sustrasă și, corelativ, aproprierea acesteia de către inculpat. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a ) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat banii din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia.
Fapta săvârșită de inculpat este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g) Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții (în jurul orei 20.00).
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost anterior condamnat la mai multe pedepse, suferind un număr de 7 condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de furt calificat, tâlhărie, violare de domiciliu și port fără drept al unei arme.
Instanța constată că, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la data de 21.04.2008, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare după executarea condamnării de 3 ani, 3 luni și 26 de zile aplicate prin Sentința Penală nr.84/19.02.2003 a Judecătoriei Zalău și nefiind incidente dispozițiile art. 38 Cod pen. în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce denotă perseverență infracțională și o periculozitate sporită.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 41 de ani, fără o ocupație și un loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale, având multiple condamnări pentru furt calificat, tâlhărie, violare de domiciliu și port fără drept al unei arme.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. Instanța apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
2. În data de 02.05.2008, în jurul orei 16.00, inculpatul s-a deplasat împreună cu concubina sa la locuința părții vătămate, unde inculpatul și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice, respectiv vin și au discutat despre furtul anterior al sumei de 400 lei, inculpatul spunându-i părții vătămate că nu dorește să fie tras la răspundere penală pentru acest furt și că are intenția de a-i returna acestuia întreaga sumă de bani. La un moment dat, a părăsit încăperea în care se aflau cei doi, iar când s-a întors l-a observat pe inculpat exercitând violențe asupra părții vătămate, respectiv ținându-l cu antebrațul unei mâini în zona gâtului și căutând în același timp bani în buzunarele hainei acestuia. Partea vătămată a reușit să ia de pe masă un cuțit pentru a se apăra, dar martora a intervenit între ei și a reușit să ia cuțitul, încercând să evite rănirea celor doi bărbați. În cadrul acestei altercații, partea vătămată a fost tăiată la mâna, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a negat inițial săvârșirea faptei, dar apoi a recunoscut comiterea acesteia, cu mențiunea că nu consideră că este vorba despre o infracțiune de tâlhărie, ci despre o infracțiune de furt, în acest sens fiind declarațiile sale cuprinse în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 24.07.2008.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. În cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor comise sunt susținute de celelalte mijloace de probă, respectiv de declarațiile părții vătămate, de declarațiile martorilor, și, de procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 02.05.2008, de procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 02.05.2008, de planșele fotografice privind cercetarea la fața locului și de procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale din data de 02.05.2008.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 02.05.2008, a deposedat prin violență partea vătămată de suma de 100 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, comisă în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.21lit.c) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie s-a realizat, pe de o parte, prin săvârșirea infracțiunii de furt în formă consumată, prin deposedarea părții vătămate de suma de bani, iar pe de altă parte, prin acțiunea concomitentă de exercitare de violențe asupra părții vătămate, prin țintuirea acesteia pe scaun cu antebrațul în zona gâtului. Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și atingerea adusă integrității corporale, rezultată din leziunile produse, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a integrității corporale a acesteia și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a încercat sustragerea sumei de bani în scopul însușirii pe nedrept și a folosit violența tocmai pentru a-și atinge scopul, aspect ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei și din probatoriul administrat.
Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante prevăzute de art.211 alin.21lit.c) Cod pen. având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în locuința părții vătămate.
Inculpatul prin apărătorul său a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește această ultimă faptă din tâlhărie în furt calificat, raportat la declarațiile martorei din fața instanței de judecată, în care aceasta a precizat că inculpatul nu ar fi exercitat nici un fel de violențe asupra părții vătămate. Instanța apreciază că declarațiile pe care martora le-a dat în faza de judecată și care vin în contradicție cu cele declarate în faza de urmărire penală nu sunt sincere și au fost date sub amenințările inculpatului, amenințări care rezultă din înscrisurile aflate la dosar la filele 365-373 și care fac parte din Dosarul nr.3040/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martora.
De asemenea, având în vedere probatoriul administrat în cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate în încercarea de a-i sustrage bani, împrejurare față de care instanța apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt calificat, urmând a respinge cererea formulată în acest sens.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost anterior condamnat la mai multe pedepse, suferind un număr de 7 condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de furt calificat, tâlhărie, violare de domiciliu și port fără drept al unei arme.
Instanța a constatat că, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la data de 21.04.2008, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare după executarea condamnării de 3 ani, 3 luni și 26 de zile aplicate prin Sentința Penală nr.84/19.02.2003 a Judecătoriei Zalău și nefiind incidente dispozițiile art.38 Cod penal, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.21lit.c) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod pen. instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă precum și persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 41 de ani, nu are ocupație și loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale, împrejurarea care denotă persistența infracțională și un grad crescut de periculozitate.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 7 ani, cu executare în regim de detenție, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani, cu privare de libertate.
Față de inculpat a fost luată măsura reținerii la data de 02.05.2008, pe o durată de 24 de ore și apoi măsura arestării preventive la data de 03.05.2008, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.1/J/03.05.2008 de Judecătoria Zalău, măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.3001Cod procedură penală, prin Încheierea din 29.05.2008.
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de liberare, instanța, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă din 02.05.2008 la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 03.12.2008 s-a constatat neîndeplinită procedura de citare cu partea vătămată, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a acestuia rezultând că este decedat. În acest sens, s-a emis o adresă către Primăria pentru comunicarea moștenitorilor părții vătămate, la care s-a răspuns prin adresa nr.91/19.01.2009, în sensul că partea vătămată are două fiice, domiciliată în localitatea H și, domiciliată în Spania, la o adresă necunoscută. În aceste condiții, cele două fiice ale părții vătămate au fost introduse în cauză, dispunându-se citarea numitei la adresa de domiciliu, iar a numitei prin afișare la ușa instanței, cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parți civile în cauză în calitate de moștenitoare ale defunctului. Deși au fost citate pentru toate termenele ulterioare de judecată cu această mențiune, cele două fiice ale părții vătămate nu au trimis nici un fel de răspuns la dosar cu privire la constituirea de parte civilă.
În aceste condiții, apreciind că au fost respectate dispozițiile art.21 alin.1 Cod procedură penală, care prevăd introducerea în cauză a moștenitorilor părții vătămate, față de neconstituirea acestora ca părți civile împotriva inculpatului în această calitate de moștenitoare ale părții vătămate, instanța a constatat că acțiunea civilă a fost formulată în cauză de către o persoană fără capacitate procesuală de folosință, urmând aor espinge ca atare.
Față de împrejurarea respingerii acțiunii civile ca fiind formulată de către o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, în baza art.118 alin.1 lit.e) Cod penal, instanța a dispus confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 471 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău solicitând desființarea hotărârii atacate în privința confiscării nspeciale și rejudecându-se cauza, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către moștenitorii părții vătămate și inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
În motivarea apelului Parchetului, s-a arătat că în mod nelegal instanța a dispus confiscarea sumei de 471 lei de la inculpat în temeiul art.118 lit.e Cod penal, atâta timp cât partea vătămată s-a constituit parte civilă, decedând în cursul procesului, în cauză fiind introduși moștenitorii acestuia. În mod legal, instanța trebuia să oblige inculpatul la plata sumei de 471 lei către și cu titlu de despăgubiri civile.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău este fondat pentru următoarele considerente, și a fost admis, iar apelul inculpatului respins ca tardiv.
Prin decizia penală nr.41 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.95/2009 a Judecătoriei Zalău și a fost desființată hotărârea atacată în privința aplicării confiscării speciale.
Judecând în fond cauza sub acest aspect, în baza art.14 C.P.P. art.446 și C.P.P. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 471 lei cu titlu de despăgubiri către părțile civile și.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
A fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.95/2009 a Judecătoriei Zalău și obligat inculpatul la 230 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în data de 02.05.2008, inculpatul folosind violența în locuința părții vătămate i-a sustras suma de 100 lei, iar în data de 21.04.2008, tot din locuința părții vătămate i-a sustras suma de 400 lei după ce factorul poștal i-a adus pensia părții vătămate. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 471 lei.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 03.12.2008 rezultă că partea vătămată a decedat, în cauză fiind introduși moștenitorii acestuia și.
Potrivit art.21 Cod procedură penală acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces al uneia din părți, introducându-se în cauză moștenitorii. Față de momentul decesului părții civile, moștenitorii pot exercita acțiunea civilă, fie - nomine iure popris, când infracțiunea a cauzat moartea victimei sau iure hereditas când moartea părții civile s-a datorat altei cauze decât infracțiunea.Având în vedere că partea civilă s-a constituit parte civilă, moștenitorii vor prelua calitatea de părți civile în locul defunctului, fiind îndreptățiți a primi ceea ce ar fi primit defunctul dacă era în viață.
Deci, instanța de fond în mod nelegal a dispus confiscarea sumei de 471 lei, motivând că moștenitorii nu au confirmat dacă se constituie părți civile în cauză. Atâta timp cât ele continuă acțiunea civilă introdusă de partea vătămată, ele nu aveau nevoie să se mai constituie părți civile, în virtutea dreptului iure hereditas.Pentru aceste motive, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, se va desființa hotărârea tacată în privința confiscării speciale.
-se în fond cauza, în baza art.346 Cod procedură penală, art.998 Cod civil și art.14 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 471 lei cu titlu de despăgubiri civile față de părțile civile și.
Referitor la apelul declarat de inculpat s-a reținut că acesta a fost declarat la data de 16.05.2009, contrar celor susținute de inculpat în ședință, deși, hotărârea i-a fost comunicată acestuia la data de 16.04.2009, acesta semnând pentru luare la cunoștință.
Potrivit disp. art.363 Cod procedură penală termenul de apel este de 10 zile și curge de la comunicare pentru inculpatul arestat.
Întrucât apelul a fost declarat peste acest termen legal, instanța în baza art.379 pct.1 lit.a a respins apelul declarat de inculpat ca tardiv.
Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză prin încheierea penală nr.1/J/13.05.2008 a Judecătoriei Zalău, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s-au schimbat în baza art.381 Cod procedură penală și art.350 Cod procedură penală s-a menținut în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpat și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat casarea deciziei penale atacate și în principal să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, având în vedere că acesta a fost respins ca fiind tardiv, deși la dosar nu există dovada comunicării către inculpat a hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând cauza să-i fie reduse pedepsele aplicate acestuia.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Dispozitivul sentinței penale nr.95 din 6 aprilie 2009 Judecătoriei Zalăua fost comunicată inculpatului deținut în Penitenciarul Oradea la data de 16 aprilie 2009, inculpatul semnând personal de luare la cunoștință a dispozitivului sentinței penale menționate mai sus (42 dosar apel).
Împotriva acestei sentințe inculpatul a formulat apel la data de 16 mai 2009 potrivit datei înscrise personal de inculpat pe cererea de apel, cerere înregistrată la Tribunalul Sălaj cu data de 25 mai 2009 (34 dosar apel).
Potrivit dispozițiilor art.363 alin.1 termenul C.P.P. de apel este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere că inculpatului i s-a comunicat dispozitivul sentinței penale nr.95/6.04.2009 a Judecătoriei Zalău la data de 16 aprilie 2009 și acesta a semnat de luare la cunoștință a conținutului dispozitivului sentinței, iar inculpatul a formulat apel doar la data de 16 mai 2009, respectiv la o lună după comunicarea dispozitivului sentinței, fiind depășit cu mult termenul de 10 zile prev. de art.363 alin.1 C.P.P. Tribunalul Sălaj în mod legal a respins apelul formulat de inculpat ca fiind tardiv, sens în care în baza art38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de acesta împotriva deciziei penale nr.41 din 3 iunie 2009 Tribunalului Sălaj urmează să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.88 urmează Cod Penal să se deducă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv începând cu data de 2 mai 2008, la zi.
În baza art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care fi suportat din.
Potrivit art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și născut la 08.08.1968, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 41 din 3 iunie 2009 Tribunalului Sălaj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 2.05.2008 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.//3 ex./16.07.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Monica Rodina
