Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 983/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.983/

Ședința publică din data de 15.10.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror .

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.170/A din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă partea vătămată intimată asistată de avocat ales, pentru inculpatul recurent lipsă se prezintă avocat ales, lipsind și părțile civile intimate Spitalul Clinic Municipal de Urgență secția Maxilo facială, Spitalul, Spitalul Clinic Municipal de Urgență

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

În apărarea inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât inculpatul nu a beneficiat de apărare calificată. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare reindividualizarea pedepsei față de situația familială grea, susținând că are 4 copii, fiind singurul întreținător al familiei. Solicită aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu o altă modalitate de executare, apreciind că o pedeapsă cu suspendare sau supraveghere ar fi mai potrivită pentru inculpat și pentru societate. Depune la dosar adeverință nr.4527/12--, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap (anexa 56 la Hot. Nr. 16/GH/17.09.2009, anexa 74 la Hot. Nr. 16/GH /17.09.2009), copie certificat de stare civilă, în copii certificat de naștere nr. -, nr. -, nr. -, nr. -, nr. -.

Apărătorul ales al părții civile intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor date ca legale și temeinice, apreciind că instanțele au individualizat corect pedepsele aplicate inculpatului care a acționat din răzbunare. Arată că nu se impune nici casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât inculpatul a apărat de avocat din oficiu.

Procurorul pune concluzii de admitere în parte a recursului numai în sensul înlăturării dreptului de a alege, în rest pune concluzii de respingere ca nefondat apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată. Susține că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât inculpatului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, acesta fiind asistat de avocat din oficiu.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1083/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:

În baza art.180 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.11.1969 în localitatea, județul T, CNP -, domiciliat în comuna, sat, nr.2. județul T, cetățean român, cu antecedente penale, la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art.217 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate,inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în localitatea, nr.159, comuna, județul

În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale precum și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse în rest pretențiile civile, ca nefondate.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență

În baza art.14, 346 Cpp raportat la art.998 și urm. Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență T suma de 3310,70 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art.191 alin.1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.193 alin.1,2 Cpp a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 4185/P/2006, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 20.04.2007 sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2, și distrugere prev. de art. 217 alin. 1.penal.

În fapt, s-a reținut că, în cursul lunii aprilie 2006, cunoscând că partea vătămată își vinde iapa, învinuitul i-a oferit pentru aceasta suma de 500 lei însă partea vătămată l-a refuzat considerând prețul prea mic. Pe moment învinuitul nu a reacționat însă în data de 25.04.2006, amintindu-și de refuzul părții vătămate, a luat hotărârea de a se răzbuna.

În acest scop, în jurul orelor 22.00, învinuitul s-a deplasat la locuința părții vătămate și, sărind gardul, a pătruns în curtea acesteia. În continuare, a pătruns în bucătăria de vară, unde se găsea și partea vătămată, a luat de pe masă două cuțite și a anunțat-o pe aceasta că îi va omorî calul întrucât a refuzat să i-l vândă.

Partea vătămată a încercat să-l oprească pe învinuit, context în care acesta i-a aplicat mai multe lovituri, după care s-a deplasat în grajd și cu ajutorul unuia dintre cele două cuțite a înjunghiat calul.

Învinuitul a părăsit imobilul părții vătămate luând cu sine și cele două cuțite.

de cele întâmplate, partea vătămată a așteptat până dimineața, iar în jurul orelor 07⁰⁰s-a deplasat la locuința martorilor Coată și cărora le-a povestit cele întâmplate.

Ca urmare a loviturilor aplicate de învinuit, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 zile îngrijiri medicale.

În cursul cercetărilor de la domiciliul învinuitului au fost ridicate două cuțite cu plăsele din lemn, unul cu lama de 12 cm lungime, 2 cm lățime la vârf și 2,7 cm lățime la bază, și unul cu lama de 12 cm lungime, 07 cm la vârf și 1,5 cm la bază, cuțite recunoscute de partea vătămată ca fiind sustrase de către învinuit din bucătăria sa în seara zilei de 25.04.2006.

calului părții vătămate a fost examinat de medicul veterinar, acesta stabilind că moartea animalului specia "ekvine" găsit în grajdul locuinței părții vătămate, s-a produs din cauza unei plăgi înjunghiate de aproximativ 2 cm diametru și adâncimea de 10 cm, aplicată în regiunea dorsală dreapta la o distanță de aproximativ 10 cm de coloana vertebrală. Moartea animalului putea fi produsă în seara zilei de 25.04.2006.

Analizând actele și lucrările dosarului - proces-verbal de sesizare (fila 7 - dosar UP); proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 10-13 dosar UP); plângerea și declarația părții vătămate (filele 8-9 - dosar UP, 15-18, fila 57 - dosar -); declarațiile martorilor, Coată, (filele 22-23, 32-33, 34-35, 36-37- dosar UP; filele 58, 59 - dosar -, 8-9, 10-11 supliment dosar -); adresa nr. 31/27.04.2006 emisă de Cabinetul Veterinar Dr. (fila 31 - dosar UP); raport de constatare medico-legală nr. 1117/04.05.2006 (fila 26- dosar UP); raport de expertiză medico-legală nr.409/27.03.2008 (filele 74-76 dosar -), declarațiile inculpatului (filele 39-40- dosar UP; fila 45-46 - dosar -), fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 9) - prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea expusă în rechizitoriu.

Inculpatul a fost audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, având o poziție oscilantă.

În declarația dată în fața organelor de poliție (filele 39-40 dosar UP) inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea expusă în rechizitoriu, motivându-și gestul pe nevoia de răzbunare față de partea civilă, care i-ar fi adresat cuvinte jignitoare cu ocazia negocierilor inițiate de inculpat în vederea cumpărării unui aparținând părții civile.

În declarația dată în fața instanței de judecată (filele 45-46) inculpatul a recunoscut că a pătruns în locuința părții civile, fără a avea acordul acesteia, și că i-a înjunghiat calul aflat în grajdul casei, însă contestă că ar fi agresat-o pe partea civilă, afirmând că leziunile s-ar datora faptului că aceasta s-a lovit cu mâinile peste față în momentul în care și-a văzut calul înjunghiat.

Apărările inculpatului sunt infirmate de raportul medico-legal (fila 26 dosar UP) în care se menționează că leziunile constatate la partea vătămată, localizate la nivelul ochiului stâng și submandibular stânga, pot fi rezultatul lovirii cu și sau de corpuri dure, concluzii care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor care au văzut-o pe partea vătămată în dimineața zilei în care a avut loc agresiunea (, ), din care rezultă că leziunile traumatice sunt efectul unor lovituri aplicate cu intensitate, situație ce exclude posibilitatea autoagresării.

Faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2, violare de domiciliu prev. de art.192 alin. 2 și distrugere prev. de art.217 alin.1 penal, săvârșite în concurs real.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile enunțate de art.72 Cod penal. Gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat rezultă din împrejurarea că acesta a acționat la adăpostul întunericului, având reprezentarea faptului că partea civilă este o persoană în vârstă (aproximativ 75 de ani) și că locuia singură la adresa la care a pătruns inculpatul, acesta mizând pe faptul că nu i se poate opune rezistență; din motivația acțiunilor inculpatului, și anume răzbunarea față de partea civilă; din antecedența penală a inculpatului, acesta fiind condamnat prin sentințele penale nr.1043/1992 și 904/1994 ale Judecătoriei Timișoara pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare; din împrejurarea că până în prezent prejudiciul cauzat părții civile nu a fost recuperat, iar disponibilitatea arătată de inculpat cu ocazia audierii, în sensul plății unor despăgubiri, este doar formală și nu reflectă voința reală a acestuia.

În acest context, prima instanță, în baza art.180 alin.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art.217 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate,inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a dispus restituirea către partea civilă a două cuțite cu plăsele din lemn, unul cu lama de 17 cm lungime, 2 cm lățime la vârf și 2,7 cm lățime la bază, iar celălalt cu lama de 12 cm lungime, 0,7 cm la vârf și 1,5 cm la bază, bunuri aparținând acesteia și ridicate de organele de poliție cu ocazia cercetării efectuată la domiciliul inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul.

Prin decizia penală nr. 242/A/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat.

Prin decizia penală nr.222/R/02.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de către inculpatul, casată decizia penală recurată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, motivat de faptul că inculpatul apelant, la judecarea cauzei în apel, a fost citat la adresa cabinetului avocatului care l-a asistat pe inculpat în fața Judecătoriei Timișoara; în apel, însă, avocatul nu a mai avut mandat de asistență juridică din partea inculpatului, nu a participat la judecarea cauzei, situație în care tribunalul trebuia să-l citeze pe inculpat la adresa de domiciliu pentru a avea la cunoștință de termenul de judecare a apelului.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, după casare, la data de 24.03.2009, sub număr de dosar -.

Apelul nu a fost motivat în scris.

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Din considerentele deciziei rezultă că vinovăția inculpatului a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză, astfel că nu există motive de desființare a sentinței penale apelată.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, întrucât deși pentru a-i efectua apărarea a angajat avocat- asistență juridică-în lipsa acestuia-fiind asigurată prin apărător din oficiu și pentru netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei.

Recursul declarat de inculpat este fondat, însă pentru motivul care va fi analizat.

Criticile privind netemeinicia și nelegalitatea deciziei penale recurată nu sunt fondate.

La Tribunalul Timiș - în apel, după casare cu trimitere pentru rejudecare-apărarea inculpatului a fost efectuată de apărător din oficiu, acesta neapelând la serviciile unui avocat ales.

Cu privire la netemeinicia deciziei și a sentinței recurate, criticile formulate nu sunt fondate întrucât pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte sunt orientate spre minimul special prevăzut de Codul penal, astfel că nici sub acest aspect, nu există motive de casare a celor două hotărâri judecătorești.

Recursul este însă fondat cu privire la pedeapsa accesorie, întrucât interzicându-i inculpatului exercițiul dreptului de "a alege" prevăzut de art. 64 lit.a teza I-a Cod penal, cele două instanțe au nesocotit prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor- Omului și Libertăților Fundamentale, astfel că în baza disp. art. 385¹⁵alin.1, pct. 2 lit.d Cod procedură penală, recursul va fi admis, decizia penală recurată și sentința penală nr.1083/25.04.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.- vor fi casate cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând cauza, va fi înlăturată interzicerea exercițiului dreptului de " a alege", prev. de art. 64 lit." a" teza I-a Cod penal, celelalte dispoziții ale hotărârii penale casate urmând a fi menținute.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.170/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.1083/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.- în ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei accesorii și rejudecând înlătură interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În.art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 15.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 20.10.2009

Tehnored.

2ex/ 29.10.2009

Prima inst. - Jud.

Inst. apel-, -Trib.