Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 982/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.982/

Ședința publică din data de 15.10.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror .

Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva deciziei penale nr.168/A din 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă avocat pentru inculpatul recurent lipsă, - SRL reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea civilă intimată - SA.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris la dosar solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală sub aspectul infracțiunii prev.de art. 215 al.4 Cod penal, susținând că materialul probator administrat în cauză demonstrează că în sarcina inculpatului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.4 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii și în rejudecare achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.d Cod procedură penală apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Solicită admiterea recursului formulat de parchet.

Procurorul pune concluzii de admitere a recursului formulat de inculpat.

Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea soluțiilor date ca legale și temeinice.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177/21.01.2009 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art. 215 alin.4 pen. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.71 alin.2 pen. Judecătoria Timișoaraa aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen.

În baza art. 81.pen. prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe o perioadă de 5 ani termen de încercare stabilit în condițiile art. 82. pen.

În temeiul art. 359.pr.pen. prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen. a căror nerespectare atrage măsura revocării suspendării necondiționate.

În temeiul art.71 alin.5.pen. pe durata suspendării condiționate s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art.14 și 346.pr.pen. raportat la art. 998.civ. Judecătoria Timișoaraa obligat inculpatul să plătească părții civile SRL, suma de 88.757 lei cu titlu de daune materiale, respingând restul pretențiilor.

În baza art. 21 raportat la art.7 din Legea nr.26/1990 a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri către Oficiul Registrului Comerțului T în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.

În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. a obligat inculpatul să plătească statului 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat că la data de 23.12.2004 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.17565, plângerea formulată de partea vătămată Agroindustrială împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 1910/P/2004 și a Ordonanței prim procurorului acestui parchet nr. 1831/II/2004.

În motivarea plângerii s-a arătat că în mod greșit s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 4 Cod penal cu motivarea că lipsește intenția de a înșela. Astfel, partea vătămată susținea că din probe rezultă că învinuitul a știut în momentul când a emis fila cec că nu are disponibilul necesar efectuării plății.

Prin sentința penală nr.1076/01.04.2005 a Judecătoriei Timișoara, plângerea părții vătămate a fost respinsă.

Prin decizia penală nr.647/R/12.09.2005 a fost admis recursul părții vătămate împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara, a fost casată sentința și a fost trimisă cauza în vederea rejudecării de către aceiași instanță potrivit dispozițiilor art. 278 ind. 1 al. 3 Cod procedură penală. În considerentele acestei decizii se arată că materialul probator existent la dosarul de urmărire penală nr.1910/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara conține indicii și probe privind săvârșirea de către numitul a faptei reclamate de partea vătămată.

În rejudecare, plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.15558/03.11.2005 și prin încheierea de ședință din 27.01.2006 (fila 22 dosar primă instanță) a fost desființată Ordonanța nr.1910/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și s-a constatat pusă în mișcare acțiunea penală. Nu a fost stabilită încadrarea juridică și starea de fapt dedusă judecății, motiv pentru care, printr-o nouă încheiere, din data de 06.11.2006 (fila 145 dosar primă instanță) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.4 pen. reținându-se în sarcina sa că, la data de 02.09.2003, în calitate de reprezentant al "" s-a prezentat la sediul "Agroindustrială " în vederea întocmirii facturii fiscale nr. -/2003 pentru grâul cumpărat, în valoare de 828.370.900 lei (ROL). Având în vedere faptul că se achitase deja suma de 65.223.900 lei (ROL) din prețul de mai sus, inculpatul și reprezentantul părții vătămate, au căzut de acord ca diferența să fie plătită prin intermediul unei file cec. Deși știa că nu deține disponibilul necesar, inculpatul a emis fila cec seria - - asupra Băncii în favoarea și la ordinul părții vătămate (fila 5 dosar urmărire penală), inducând astfel în eroare pe reprezentantul părții vătămate care, dacă ar fi știut că fila cec nu are acoperire nu ar fi fost de acord cu vânzarea grâului, și producând astfel un prejudiciu părții vătămate egal cu suma arătată în cuprinsul cecului.

Prima instanță a reținut, prin încheierea din 06.11.2006 că fapta inculpatului constând în emiterea unui cec știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul de a induce în eroare pe reprezentantul părții vătămate "Agroindustrială " prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (existența proviziei necesare onorării cecului), faptă prin care s-a provocat un prejudiciu părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 4.pen.

Prin sentința penală nr.1351/26.06.2007 a aceleiași instanțe, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 4.pen. În temeiul art. 65.pen. raportat la art. 64 alin.1 lit. "c" pen. i-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale pe timp de 5 ani de la rămânerea definitivă a respectivei hotărâri.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în baza art. 14 și 346.pr.pen. raportat la art. 998.civ. la plata către partea civilă "Agroindustrială " a sumei de 74.337, 09 lei (RON), cu titlu de daune materiale. Instanța a respins acțiunea civilă îndreptată împotriva părții responsabile civilmente "" L, întrucât aceasta a fost obligată prin sentința civilă nr. 8942/14.10.2004 a Judecătoriei Timișoara, să repare prejudiciul produs de inculpat în calitate de administrator.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul și partea civilă "Agroindustrială ", apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20.07.2007 sub același număr unic de dosar.

Prin decizia penală nr.130/A/13.03.2008 a Tribunalului Timiș, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelantul inculpat și apelanta parte civilă "Agroindustrială " împotriva sentinței nr.1351/26.06.2007 a Judecătoriei Timișoara, reținându-se de către instanța de apel că sentința atacată este temeinică și legală, instanța de fond administrând un amplu probatoriu în vederea aflării adevărului, probele enunțate de prima instanță dovedind împrejurarea că inculpatul a emis o filă cec în favoarea părții civile în valoare foarte mare, cunoscând că societatea pe care o administra nu are disponibilul necesar în vederea onorării obligației de plată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și partea civilă.

Prin decizia penală nr. 884/R/25.09.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARA, pr.pen. a admis recursurile, a casat decizia penală nr.130/A/13.03.2008 a Tribunalului Timiș și sentința penală nr.1351/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, reținând că sentința penală nr. 1351/26.06.2007 a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 385⁹alin.1 pct.3 pr.pen.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, la data de 13.10.2008 în baza adresei emise de Curtea de APEL TIMIȘOARA.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: înscrisuri (cec seria -. 311 - -fila 5 p, borderou de încasare a cecurilor - fila 7 p, factură fiscală nr. -/02.09.2003 - fila 12, chitanțe seria - ALE nr. - și - - fila 13, adresă ORC - fila 14, balanța sintetică de verificare pe lunile 08-11/2003 - filele 16-25, adresa BNR Direcția de Reglementare și Autorizare cu anexe privind situația analitică pe titulari de cont privind refuzurile bancare înregistrate la CIP în perioada 05.02.1997-05.02.2004 filele 35-41, somația nr. 22/09.10.2003 privind interdicția de a mai emite file cec - fila 43, extrase de cont - filele 44-54, înscrisuri privind înființarea "" - filele 61 - 107, fișa de cazier judiciar inculpat - fila 123 ), raport de constatare tehnico-științifică nr. 51234/17.05.2004 - filele 29-34, declarații martori - filele 8, 9, 11, Caza -filele 117-119, declarații inculpat - filele 125 -130

În cursul cercetării judecătorești efectuate de prima instanță, a fost audiat inculpatul (fila 260), martorii Caza și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 69 și 134), s-a administrat proba cu înscrisuri (tabel definitiv consolidat al creanțelor întocmit de lichidator judiciar - fila 45, înscrisuri privind starea taxelor și impozitelor stabilite în sarcina inculpatului până la data de 08.02.2006 - filele 46-57, adresă ORC de pe lângă Tribunalul Sibiu - fila 77, sentința civilă nr. 8942/14.10.2004 a Judecătoriei Timișoara, fișa de cazier judiciar a inculpatului - fila 124, copie bilet la ordin emis la 17.11.2003 de L și justificarea refuzului la plată - fila 116, chitanțe seria - ALE nr. - și - - fila 142, proces-verbal de constatare a insolvabilității - fila 191, extras de cont L - filele 214-216, declarație olografă a martorului Caza - fila 282) și cu expertiza contabilă judiciară - filele 233-237.

În rejudecare, la termenul din 26.11.2008, instanța a luat act că partea responsabilă civilmente nu mai ființează ca persoană juridică, nu are capacitate juridică și în concluzie, nu mai poate sta în procesul penal. La același termen, constatând că este succesoarea în drepturi a Agroindustrială, a dispus citarea acesteia în calitate de parte civilă.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești prima instanța a reținut următoarele:

În fapt, în data de 02.09.2003, inculpatul, în calitate de reprezentant al a achiziționat de la . Agroindustrială (în prezent, ) o cantitate de 126,75 t de în valoare de 828.370.900 lei (ROL), conform facturii fiscale nr. -/02.09.2003 - fila 12, în schimbul acesteia emițând fila cec seria -. 311 - (fila 5 ). Întrucât o parte din suma înscrisă în factură a fost achitată în numerar de inculpat, așa cum rezultă din chitanțele seria - ALE nr. - și - (fila 13 ) coroborate cu declarațiile inculpatului (fila 127 ), și ale martorului Caza (fila 119 ), cecul a fost completat cu suma de 763.147.00 lei (ROL), iar ca dată a emiterii acestuia a fost trecută data de 02.10.2003. Conform declarațiilor inculpatului, coroborate cu cele ale martorului Caza, înțelegerea părților a fost ca până la data înscrisă pe cec inculpatul să achite contravaloarea mărfii cumpărate prin ordin de plată și numerar.

Văzând că inculpatul nu-și onorează obligația asumată, la data de 15.01.2004, partea civilă s-a prezentat la Banca Românească - în calitate de tras - pentru a introduce cecul spre decontare. Acesta a fost, însă, refuzat pe motiv că cecul aparține unui set instrumente anulate (fila 6 ).

Ulterior respingerii cecului, în data de 12.03.2004, "" a plătit părții vătămate suma de 25.000.000 lei, conform extrasului de cont (fila 241 dosar instanță), astfel că debitul se reduce la suma de 743.370.900 lei (ROL).

În drept, fapta inculpatului constând în emiterea unui cec știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul de a induce în eroare pe reprezentantul părții civile. Agroindustrială (în prezent, ) prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (existența proviziei necesare onorării cecului), faptă prin care s-a provocat un prejudiciu părții civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.4 pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii îl constituie emiterea filei cec seria -. 311 -, fără a exista provizia sau acoperirea necesară. Așa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar (filele 51 și 243 dosar instanță), la data emiterii cecului - 02.10.2003 - "" L - al cărei administrator era inculpatul - avea un sold final de 916.775, 38 lei (ROL), sumă evident insuficientă pentru onorarea obligației de plată față de partea vătămată. Urmarea socialmente periculoasă constă în prejudiciul de 743.370.900 lei (ROL) cauzat părții vătămate, între acțiunea de emitere a filei cec fără a exista provizia necesară și prejudiciu existând raport de cauzalitate.

Pe latură subiectivă, în vederea stabilirii formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul, s-au avut în vedere extrasele de cont ale "", precum și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză (filele 233-237 dosar instanță), potrivit cărora obligațiile pe care societatea le-a avut în perioada 01.09.2003- 31.04.2004, comparate cu încasările din vânzarea mărfurilor nu-i garanta decontarea sumei pe care o datora furnizorului său, Agroindustrială (în prezent, ), și cu atât mai mult în perioada următoare când contul a fost închis, cu un sold redus de 36.119,35 lei (ROL).

Inculpatul a invocat în apărare dificultățile economice ale societății pe care o administra, arătând că nu a avut niciun moment intenția de a înșela partea vătămată, motiv pentru care a și înștiințat-o cu privire la faptul că nu avea acoperire în contul bancar, asigurând-o, totuși că va achita debitul către aceasta după ce va recupera diverse sume pe care i le datorau terțe persoane, clienți ai ""

Apărarea acestuia nu a putut fi reținută de către instanță întrucât, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă, chiar dacă ar fi recuperat creanțele în cuantum de 956.236.052 lei (ROL) de la terții datornici, acestea nu ar fi putut acoperi creditele bancare contractate de societate, în valoare de 3.152.176.210 lei (ROL). Prin urmare, inculpatul știa că nu va putea onora cecul emis, creând astfel un prejudiciu părții vătămate Agroindustrială (în prezent, ) și obținând în același timp un folos material injust reprezentat de marfa achiziționată de la partea vătămată. Deși a susținut că fila cec a fost emisă cu titlu de garanție, plata mărfii achiziționate urmând a se face în numerar sau prin ordin de plată, inculpatul nu a achitat nici până în prezent suma datorată, astfel că intenția de a înșela este evidentă.

Inculpatul a mai invocat în apărare dispozițiile art. 30 din Legea 59/1934, susținând că cecul ar fi trebuit prezentat pentru plată în termen de 8 sau 15 zile, în caz contrar cecul pierzându-și atributele conferite de lege, or partea vătămată a depășit cu mult aceste termene, astfel că fapta sa nu mai încalcă nicio prevedere legală. Instanța nu a reținut această apărare a inculpatului, întrucât potrivit textului legal indicat anterior, "cecul emis și plătibil în România trebuie, subsancțiunea pierderii dreptului de regres împotriva giranțilorși garanților, să fie prezentat la plată în termen de 15 zile". Prin urmare, sancțiunea neprezentării cecului în termenul stipulat în lege nu afectează valabilitatea cecului, ci dreptul de regres al beneficiarului acestuia, contra giranților sau garanților, împrejurare care nu are legătură cu prezenta cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, prima instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72. pen., în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii și nerecuperat până în prezent, precum și persoana inculpatului, care, conform fișei de cazier judiciar (fila 124 dosar instanță), nu are antecedente penale. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o poziție procesuală nesinceră pe întreg parcursul procesului penal, negând comiterea faptei.

Întrucât sentința penală nr.1351/26.06.2007 a Judecătoriei Timișoara și decizia nr. 130/A/13.03.2008 a Tribunalului Timiș, au fost desființate prin decizia nr. 884/R/25.09.2008 ca urmare a admiterii recursurilor declarate atât de partea civilă cât și de inculpat, în rejudecare, instanța nu a putut să îi agraveze situația acestuia din urmă, astfel că, în baza art. 215 alin. 4, l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.71 alin. 2.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b prima Cod Penal instanța apreciind că o persoană condamnată pentru o infracțiune de înșelăciune nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi ales sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Apreciind, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, prima instanța, în baza art. 81 și 82 Cp, a suspendat condiționat executarea pedepsei principale precum și a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani. În baza art. 359.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neexecutării obligațiilor civile.

În temeiul art.71 alin.5.pen. pe durata suspendării condiționate a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Sub aspectul laturii civile, prima instanța a reținut că fapta inculpatului a cauzat un prejudiciu egal cu suma înscrisă pe fila cec, din care inculpatul a achitat suma de 85.000.000 lei (ROL), conform chitanțelor seria - ALE nr. - și - și extrasului de cont al L, rămânând, astfel, de achitat 74.337.900 lei (ROL), în prezent, 74.337,09 lei RON.

Partea civilă (succesor universal al. Agroindustrială ) a solicitat suma de 90.273,42 lei RON cu titlu de prejudiciu actualizat. Prima instanța a constatat că, potrivit adresa BEJ, suma pe care inculpatul o datora părții civile la data de 09.05.2005 era de 887.561.919 lei ROL (88.757 lei RON). Întrucât partea civilă nu a făcut dovada restului pretențiilor, de până la 90.273,42 lei RON, prima instanța, în baza art. 14 și 346.pr.pen. raportate la art. 998.civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă, a sumei de 88.757 lei RON (887.561.919 lei ROL), reprezentând contravaloarea filei cec, actualizată la data de 09.05.2005.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, partea civilă - SRL și inculpatul, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 13.03.2009, sub același număr de dosar, respectiv -.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa arătat că sentința Judecătoriei Timișoara este netemeinică și nelegală întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.215 alin.4 Martorul Cod Penal a precizat că inculpatul a lăsat reprezentantului părții vătămate o filă cec drept garanție pentru efectuarea în viitor, pe un termen nespecificat, a plății. Deși fila cec a fost emisă la data de 02.10.2003, aceasta a fost introdusă la data de 15.01.2004, iar societatea comercială a intrat în interdicție bancară la data de 09.10.2003, după emiterea filei cec.

În opinia procurorului, concluziile raportului de expertiză nu sunt suficiente pentru a înlătura prezumția de nevinovăție reglementată de art.66 C.P.P. în acest sens putând fi observate declarațiile martorului Caza. Inculpatul a arătat că cecul a fost eliberat la data de 02.09.2003, dar considerând că până la începutul lunii octombrie va încasa creanțele datorate, a trecut ca dată a scadenței 02.10.2003. Ulterior, veniturile societății comerciale s-au diminuat brusc în luna octombrie 2003, astfel că au urmat numeroase negocieri între părți, ceea ce confirmă că în prezenta cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind intenția.

În motivarea apelului său, inculpatul a indicat faptul că, așa cum rezultă din decizia în interesul legii nr.48/04.06.2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, în prezenta cauză se impune respingerea plângerii formulate împotriva ordonanței procurorului, ca fiind nefondată.

Inculpatul a continuat arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.4 În Cod Penal opinia sa, așa cum au reținut și organele de urmărire penală, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.215 alin.4 Cod Penal, deoarece lipsește intenția. Nu s-a dovedit fără echivoc faptul că a acționat cu intenția de a induce în eroare beneficiara filei cec. Astfel, inculpatul a arătat că fila cec a fost emisă la data de 02.10.2003, dar aceasta a fost introdusă la plată la data de 15.01.2004, societatea comercială pe care o administra intrând în interdicție bancară la data de 09.10.2003, după emiterea filei cec.

Față de aceste împrejurări, apreciind că în cauză nu s-au administrat probe care să dovedească vinovăția sa, inculpatul a solicitat să se constate temeinicia și legalitatea ordonanței Ministerului Public și, în consecință, plângerea formulată în cauză să fie respinsă ca nefondată.

În motivarea apelului său, partea civilă - SRL a menționat că demersurile sale privesc doar latura penală a cauzei, sens în care solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate cu executare în regim de detenție.

Partea civilă a considerat că prin suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se va atinge scopul pedepsei. Această sancțiune rămâne fără urmări grave în ceea ce privește comportamentul inculpatului, care nu a făcut nimic de natură a diminua prejudiciul cauzat părții civile.

Partea civilă a continuat menționând că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.215 alin.4 Intenția Cod Penal de a înșela a existat în momentul emiterii filei cec, inculpatul cunoscând faptul că la data scadenței nu va avea resursele necesare în vederea acoperirii acestei sume.

De asemenea, la data de 09.10.2003 - SRL a intrat în interdicție bancară de a mai emite cecuri, dar cu toate acestea inculpatul nu a solicitat restituirea filei cec și nici nu a achitat suma de bani datorată.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 168 din 04.06.2009, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, partea civilă - SRL, cu sediul în,- A, jud. T și inculpatul, fiul lui și, năcut la data de 08.08.1969 în municipiul S, județul S, posesor seria - nr. -, CNP -, cu domiciliul în S,-, cu domiciliul procedural ales în Localitatea T, P-ța -, nr.2,.4, județul T, împotriva sentinței penale nr. 177/21.01.2009 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-, ca nefondate.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.371 alin.2 C.P.P. tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.

În susținerea apelului său, inculpatul a invocat decizia nr.48/04.06.2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație. Or tribunalul a constatat că această decizie nu-și găsește aplicabilitatea în prezenta cauză. Decizia amintită are în vedere situațiile în care, prin rezoluție sau ordonanță, procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau clasarea, caz în care, în urma unei plângeri formulate în temeiul art.278¹C.P.P. instanța nu ar putea să pronunțe soluția prevăzută de art.278¹alin.8 lit.c Dar C.P.P. în prezenta cauză, procurorul nu a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea. Prin ordonanța nr.1910/P/2004 emisă la data de 25.08.2004 Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.215 alin.4 Cod Penal, astfel că, în situația în care a considerat că această soluție nu este legală, stabilind în același timp că urmărirea penală este completă, în mod corect Judecătoria Timișoaraa pronunțat soluția stabilită de art.278¹alin.8 lit.c Cod Penal, reținând cauza spre judecare și considerând că plângerea părții civile reprezintă actul de sesizare.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, în cuprinsul motivelor sale de apel, inculpatul a invocat necesitatea constatării legalității și temeiniciei ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, solicitând respingerea plângerii formulate în condițiile prevăzute de art.278¹Ordonanța C.P.P. amintită a procurorului a fost desființată prin încheierea Judecătoriei Timișoara din data de 27.01.2006 pronunțată în dosarul nr.15558/2005, aspect constatat inclusiv prin încheierea penală din data 06.11.2006. Ulterior, în momentul soluționării recursului declarat în cauză, Curtea de APEL TIMIȘOARAa analizat și legalitatea încheierilor pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-. Prin nr.884/R/25.09.2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa menținut încheierile indicate mai sus (încheierea Judecătoriei Timișoara din data de 27.01.2006 și cea din data de 06.11.2006), desființând doar nr. 1351/26.06.2007 a Judecătoriei Timișoara și stabilind ca, în momentul rejudecării pe fond a dosarului, soluția să fie pronunțată de un alt judecător decât cel care a pus în mișcare acțiunea penală.

În consecință, tribunalul a apreciat că încheierea prin care a fost admisă plângerea formulată de partea civilă în condițiile prevăzute de art.278¹a C.P.P. fost menținută de Curtea de APEL TIMIȘOARA, care a stabilit doar ca judecata să se realizeze de un judecător care nu se află într-unul dintre cazurile de incompatibilitate, astfel că această chestiune nu a mai putut fi pusă în discuție.

Atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, cât și inculpatul, au invocat faptul că în prezenta cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.4 întrucât Cod Penal ar lipsi intenția ca modalitate a vinovăției.

Potrivit dispozițiilor art.215 alin.4 constituie Cod Penal infracțiunea de înșelăciune fapta de a emite un cec asupra unei instituții de credit, știind că pentru valorificarea acestuia nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul de a obține un folos material și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Sub acest aspect instanța a constatat că legiuitorul nu a făcut nicio distincție în legătură cu modalitatea în care este emisă fila cec. În consecință, simpla emitere a unei file cec, cunoscând că pentru valorificarea acesteia nu există acoperirea necesară, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege referitoare la scopul urmărit și producerea unei pagube, constituie infracțiunea de înșelăciune, fără a avea vreo relevanță dacă acest cec a fost lăsat ca și garanție sau dacă reprezintă o modalitate de plată.

A prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, astfel încât celui indus în eroare i se creează o falsă reprezentare a realității. Deși inculpatul a contestat în mod repetat faptul că, prin emiterea acelei file cec, ar fi avut intenția de a induce în eroare partea civilă, așa cum a considerat și prima instanță, prin emiterea acelei file cec numitul a indus în eroare reprezentantul părții civile cu privire la solvabilitatea firmei pe care o administra și cu privire la existența acoperirii necesare onorării acelui cec. În acest sens pot fi observate concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, expertul subliniind faptul că și în situația în care ar fi recuperat toate creanțele de la debitori, societatea administrată de inculpat nu ar fi avut banii necesari pentru acoperirea cecului emis, date fiind datoriile pe care le avea, la rândul său, către creditorii săi. În consecință, este evident că chiar și în situația în care ar fi dorit, inculpatul nu avea cum să asigure provizia necesară acoperirii cecului.

Pentru aceste considerente, apreciind că împrejurarea că inculpatul a lăsat acea filă cec doar ca și garanție nu are nicio relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de înșelăciune, și că din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără putință de tăgadă, intenția inculpatului de a induce în eroare reprezentanții părții civile, cu atât mai mult cu cât, deși au trecut aproximativ 5 ani și 6 luni de la data emiterii acelei file cec, iar inculpatul nu a întreprins nici un demers pentru a acoperi prejudiciul cauzat, în temeiul 379 pct. 1 lit. b tribunalul C.P.P. a respins apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul ca nefondate.

În ceea ce privește apelul părții civile - SRL, raportându-se la dovezile existente la dosar, instanța de apel a constatat că individualizarea judiciară a modalității de executare a sancțiunii aplicate inculpatului, aleasă de prima instanță, este corectă, astfel că și apelul părții civile apare ca fiind nefondat. Inculpatul se află la prima abatere de acest gen, el nefiind cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, tribunalul a considerat că posibilitățile ca prejudiciul cauzat părții civile să fie recuperat sunt sensibil mai mari în cazul în care inculpatul nu este privat de libertate. Nimic nu împiedică partea civilă ca, în situația în care inculpatul se va sustrage cu rea credință de la executarea obligațiilor civile, înăuntrul termenului de încercare, în condițiile prevăzute de art.84 Cod Penal, să solicite revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe de altă parte, este posibil ca elementul care a declanșat nașterea rezoluției infracționale în conștiința inculpatului să fi fost reprezentat de dorința acestuia de a redresa economic - SRL, societate a cărui administrator era, astfel că, în contextul în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.81 Cod Penal, în mod corect prima instanță a apreciat să reeducarea inculpatului poate avea loc și fără privarea de libertate a acestuia, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpatul.

Împotriva deciziei penale nr. 168/A din 14.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

În motivarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și achitarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, menținându-se rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. Se arată în motivare că fila CEC a fost emisă pentru plata contravalorii facturii fiscale seria - nr. -/02.09.2003 prin care societatea trăgătoare a achiziționat cereale în valoare totală de 828.370.900 Rol. Inculpatul a plătit parțial contravaloarea mărfii achiziționate iar pentru diferența de preț a emis fila CEC susmenționată.

Materialul probator administrat în cauză demonstrează că în sarcina inculpatului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 4 Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective. A rezultat că inculpatul a lăsat reprezentantului părții civile o filă CEC drept garanție pentru efectuarea în viitor pe un termen nespecificat a plății. Fila CEC seria - 311 nr. - a fost emisă la data de 2.10.2003 și introdusă la data de 15.01.2004 iar societatea comercială a intrat în interdicție bancară la data de 09.10.2003 ( deci după emiterea filei CEC).

În momentul în care inculpatul a lăsat ca garanție fila CEC, numitul, reprezentantul părții civile a fost de acord.

Starea de fapt menționată se coroborează cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale precum și ale martorului Caza, prezent la tranzacțiile dintre și partea civilă. Mai mult, rezultă că inculpatul a încunoștințat, după emiterea filei CEC, societatea beneficiară, că nu deține acoperirea necesară în contul bancar, solicitând mai multe amânări, concretizate de părți în diferite înscrisuri sub semnătură privată. La data de 15.12.2003 inculpatul a achitat în numerar suma de 30.000.000 ROL.

contului bancar deținut de societatea trăgătoare relevă un rulaj semnificativ în luna septembrie 2003 care se diminuează însă brusc începând din luna octombrie 2003.

În acest sens situația expusă mai sus este de natură să confirme apărarea inculpatului în virtutea căreia neonorarea filei CEC emisă în cauză s-a datorat unui blocaj financiar produs independent de voința sa.

În motivarea recursului declarat de către inculpat, se solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii și respingerea plângerii întrucât nu s-a dovedit intenția sa de a înșela partea vătămată și nu s-a dovedit că a acționat prin emiterea filei cec fără acoperire cu intenția de a induce în eroare beneficiara filei cec în condițiile în care ar fi știut că nu are provizia necesară. Se arată că fila cec a fost emisă la data de 02.10.2003 pentru efectuarea plății sumei rămase neachitate, o parte din sumă fiind achitată numerar, dar factura a fost introdusă la plată la data de 15.01.2004, societatea comercială intrând în interdicție bancară la data de 09.10.2003, deci după emiterea filei CEC, inculpatul beneficiind prin urmare de prezumția de nevinovăție constatată de art. 66.

Cod Penal

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, potrivit art. 385 ind. 6 Cpp, instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cauză.

În mod corect instanțele au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al. 4 p, respectiv în modalitatea emiterii unui cec asupra unei instituții de credit, știind că pentru valorificarea acestuia nu există acoperire necesare, faptă comisă în scopul de a obține un folos material și în condițiile în care s-a provocat o pagubă posesorului cec-ului.

La data de 02.09.2003 inculpatul, în calitate de reprezentant al - " SRL a achiziționat de la - " " SA o cantitate de 126,75 tone de, în valoare de 828.370.900 lei, conform facturii fiscale nr. - din 02.09.2003, în schimbul acesteia emițând fila cec aflată la fila 5 dosar de urmărire penală. O parte din sumă a fost achitată în numerar, iar pentru plata celeilalte părți din preț s-a emis fila cec pentru suma de 763.147.000 lei, ca dată a emiterii fiind trecută data de 02.10.2003. Atât inculpatul cât și martorul Caza au arătat că înțelegerea intervenită între reprezentanții celor două societăți comerciale a fost ca până la data înscrisă pe fila cec inculpatul să achite contravaloarea mărfii achiziționate. La data de 15.01.2004 partea civilă a introdus fila cec spre decontare, dar a fost refuzat la plată pe motiv că cec-ul aparține unui set de instrumente anulate.

Instanța de recurs apreciază că intenția inculpatului a fost aceea de a induce în eroare partea vătămată prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a bonității sale și a posibilității acoperirii contravalorii grâului achiziționat cu disponibilul avut în cont, concluzie desprinsă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și care a concluzionat că obligațiile ale societății din perioada 01.09.2003 - 31.04.2004, comparate cu încasările din vânzarea mărfurilor, nu-i permitea decontarea sumei către furnizorul său, respectiv -" ".

Expertiza contabilă întocmită în cauză arată că și în situația în care firma reprezentată de inculpat ar fi procedat la încasarea creanțelor pe care le avea la diverși debitori, acestea nu ar fi fost în măsură să acopere suma de bani datorată părții civile, astfel încât în condițiile în care inculpatul avea credite bancare contractate de societate care aveau prioritate în executare, a avut reprezentarea imposibilității de achitare a mărfii achiziționate, intenția sa de a înșela partea vătămată fiind evidentă, cu atât mai mult cu cât nici până în prezent suma de bani datorată nu a fost achitată.

Împrejurarea că fila cec a fost lăsată drept garanție pentru garantarea plății mărfii achiziționate, nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptei comise, în condițiile în care starea de fapt expusă făcea imposibilă achitarea grâului cumpărat.

Astfel, în temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursurile declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.168/A/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursurile declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.168/A/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 15.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 04.11.2009

Tehnored.

2ex /05.11.2009

Prima inst.

Inst. apel., - Trib.