Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 83
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina judecător
- -- judecător
- - grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea apelului penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.165/D din 29.03.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (dosar vechi 6995/2006).
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat asistat de avocat ales, intimații părți vătămate, și martorul lipsă fiind intimații părți civile Spitalul Județean B și Serviciul Județean de Ambulanță
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
S-a audiat martorul sub prestare de jurământ, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței de ce nu s-a prezentat la termenele anterioare, martora a învederat instanței că a fost plecată din localitate deoarece a avut unele probleme de familie d e rezolvat și că a adus la cunoștința organelor de poliție această împrejurare, prin soțul său. A solicitat ca instanța să dispună scutirea de la plata amenzii deoarece a fost în imposibilitatea de a se prezenta iar suma este prea mare.
Apelantul inculpat prin apărător, intimații părți vătămate și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat apelul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat a pus concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței apelate sub următoarele aspecte: în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea în cadrării juridice a faptei din lovituri cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat și a aplicat o pedeapsă prea mare. În sprijinul acestei cereri a solicitat a se reține că nu există indicii că apelantul ar fi săvârșit infracțiunea iar din cercetarea efectuată la fața locului de criminaliști nu au fost găsite urme biologice și atitudinea constată a apelantului pe tot parcursul procesului. Atât inculpatul cât și victima erau bucuroși că își finalizase lucrările agricole, au consumat câte puțin alcool fiecare după care el a mers la magazin, a făcut unele cumpărături iar când s-a întors acasă nu își amintește ce s-a întâmplat. doar că s-a trezit a doua zi dimineață lângă soția sa care era în pat și dormea și nedumerirea lui a fost că s-a trezit îmbrăcat cu aceleași haine cu care fusese îmbrăcat. S-a ridicat de lângă victimă, a lăsat-o dormind crezând că este obosită și a mers la magazin pentru a achita contravaloarea produselor cumpărate iar la întoarcere văzând că victima nu se trezise și se afla în aceiași poziție a alertat vecinii și a chemat salvarea. Pe corpul victimei nu s-au observat urme de violență doar la avea o rană. Există martori care cunosc despre faptul că victima consuma deseori alcool, se împiedica și cădea pe prispa casei ori de pe prispă. Deși nu s-a dovedit, în repetate rânduri fiul lor avea conflicte cu victima. Apreciază că nu sunt întrunite elementele infracțiunii de omor ci doar ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. A pus concluzii de admitere a apelului pentru motivele arătate mai sus și aplicarea unei pedepse mai mici raportat la probatoriul administrat.
Intimata parte vătămată având cuvântul a fost de acord cu admiterea apelului declarat de inculpat, schimbarea încadrării juridice în lovituri cauzatoare de moarte și reducerea pedepsei aplicate.
Intimatul parte vătămată având cuvântul a fost de acord cu admiterea apelului declarat de inculpat susținând că nu crede că acesta ar fi omorât victima și solicită să nu fie condamnat.
Procurorul având cuvântul a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, vinovăția inculpatului s-a stabilit pe baza probelor administrate existând și martori care susțin că acesta lovea în mod repetat victima. A pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat cu obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat instanței ca analizând probele administrate să se constate că nu este vinovat, nu a lovit victima cu vreun obiect contodent, nu a fost violent, era obosit, a consumat alcool, s-a culcat și nu ce s-a întâmplat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.165/D din data de 29.03.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (număr vechi 6.995/2006), s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 2.11.1936 în., jud. B, CNP -, cetățean român, studii 4 clase, văduv, stagiul militar îndeplinit, pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în satul, comuna, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 - 175 lit.c din Cod penal,la pedeapsa de 20 (două zeci) ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b din Cod penal,pe o durată de 8 (opt) ani.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate reținerea din 23.08.2005.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciului Județean de Ambulanță B suma de 86,12 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de transport, iar în baza art. 313 din Legea 95/2006, modificată prin OUG72/2006, a fost bligat inculpatul la plata sumei de 632,50 lei către partea civilă Spitalul județean de Urgență B, reprezentând cheltuielile de spitalizare.
S-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției a următoarelor sume:
- 100 lei onorariu pentru av., desemnată din oficiu la urmărirea penală;
- 227,90 lei contravaloarea necropsiei;
- 491,90 lei taxa cuvenită Institutului Național de Medicină Legală " Monovici"
S-a constatat că la fond inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost bligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Soții și erau căsătoriți de 43 de ani. Din căsătoria lor au rezultat 3 copii, demult majori, la casele lor.
În ultimul timp, între soții au apărut neînțelegeri pe fondul consumului exagerat de alcool.
În cursul zilei de 16.08.2005 soții și împreună cu lor și au recoltat cartofii de pe terenul familiei situat pe raza comunei, județul Acolo, pe câmp, până în jurul orelor 16.00, cei doi soți au consumat 2-2,5 1 vin. După ce au adus cartofii acasă cu o căruță, cei 2 soți au mai băut împreună 1 litru de vin.
au plecat la casele lor.
, în jurul orelor 18.00, s-a dus la o crâșmă în sat, unde a jucat poker la aparatele electronice și a consumat aproximativ 1 litru de vin, timp în care soția rămăsese acasă pentru a pregăti ceva de mâncare, pentru
cină.
În jurul orelor 20,00, revenind acasă, inculpatul a constatat că soția sa, nu numai că nu pregătise nimic de mâncare, dar era și beată, întrucât făcuse rost de 250 ml Ť. pe care o consumase singură.
Din această cauză cei doi soți s-au certat, inculpatul pierzând din vedere faptul că la rândul său se afla în stare avansată de ebrietate. Cearta sigur a degenerat în violență.
. violenței împotriva soției sale era un lucru firesc. Deseori a fost văzută prin sat cu semne de lovituri în zona feței, consătenii și familia, dându-și seama că fusese bătută de către soțul său.
În dimineața zilei următoare - 17.08.2005, când s-a trezit din somn, a constatat că soția sa dormea profund. A lăsat-o să doarmă, în că se va trezi singură, plecând în sat pentru a plăti o datorie, cumpărând cu acel prilej și ceva de mâncare, făcând totodată rost și de alcool.
Revenind acasă și-a găsit soția în poziția în care o lăsase. A încercat să
trezească dar fără succes.
Tot atunci a primit și vizita vecinei, care văzând-o pe victimă cum horcăia și-a dat seama că se află în comă, motiv pentru care a înștiințat-o pe martora, asistentă medicală la dispensarul veterinar. Aceasta la rândul sau a anunțat dispensarul uman din comună.
Acasă la inculpat a sosit atât medicul de familie cât și asistenta, care. constatând că victima se afla în comă au depus diligentele necesare pentru a putea fi anunțată salvarea.
Cu ambulanța, victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență B, unde a fost internată în aceeași zi - 17.08.2005, la ora 9,54, în stare de comă profundă 978.
Constatându-se la tomograf că victima prezenta printre altele și un hematom extradural acut, s-a procedat la efectuarea unei intervenții chirurgicale, însă cu toate eforturile personalului medical, la data de 22.08.2005 a încetat din viață, prin stop cardio-respirator.
La data de 23.08.2005, Spitalul Județean de Urgență Bas esizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău că în ziua de 22.08.2005 numita a decedat ca urmare a mai multor leziuni suferite în zona capului.
La data de 23.08.2005, a fost reținut pentru 24 de ore.
De înmormântarea victimei s-a ocupat fiica și ginerele său și, care n-au înțeles să se constituie părți civile în cauză.
Din cuprinsul raportului de constatate medico-legală (pe cadavru) nr. 2829/A4/7.10.2005, întocmit de Serviciul de Medicină Legală B, rezultă că moartea numitei, în vârstă de 61 de ani, a fost violentă, datorându-se comei cerebrale, consecutiv cu traumatism cranio-cerebral cu fractură parietală stg. Cu iradiere la baza creierului etaj ant. stg. și dilacerare cerebrală. Leziunile sau putut produce prin lovirea victimei în regiunea P-T cu obiecte contondente urmate de căderea victimei pe corpuri dure.
Raportul de autopsie a fost avizat favorabil de Institutul de Medicină Legală I prin adresa S/4340/28.11.2005, cu precizarea că cel mai probabil leziunile letale s-au produs prin lovire având în vedere localizarea lor (leziuni ale scalpului în vertex și parieto-temporal), iar situarea leziunilor endocraniene (scalp-fractură-meninge-creier) urmată de cădere occipitală (leziunile pericraniene din aceeași zonă). Pe corp victima avea și echimoze mai vechi, pe antebrațul drept și parasternal care au precedat datei internării în spital. Leziunile letale au precedat cu 6-10 ore data internării în spital, dovadă fiind mărimea hematomului extradural, lipsa dehiscenței fracturii craniene.
Comisia Superioară din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici", prin adresa El/13799/22.02.2006 a aprobat avizul S/4340/28.11.2005 al Comisiei de Avizare și Control de pe lângă IML I, cu următoarele precizări:
leziuni cranio-cerebrafe cu caracter tanato-generator au fost produse prin lovire repetată cu corp dur, între producer;
cele 2 echimoze verzui de le nivelul brațului și parasternal s-au produs cu circa 3-4 zile anterior internării, iar restul leziunilor traumatice sunt din cadrul aceluiași context traumatic. Între leziunile cranio-cerebrale tanato-generatoare și deces există legătură de cazualitate directă și necondiționată.
În mod constant inculpatul s-a declarat nevinovat, susținând că nu și-a putu aminti nici măcar când a plecat de la crâșmă și cum a ajuns acasă.
În instanță a încercat să dea vina pe unul dintre feciorii săi, care avusese probleme psihice.
Ipoteza susținută de către inculpat nu s-a confirmat.
nu a intrat în casa soților în noapte de 16/17.08.2005.
Victima neavând dușmani, se motivează de instanța de fond, răspunzător de starea acesteia este inculpatul, întrucât în noaptea precedentă internării în spital, doar el s-a aflat împreună cu victima.
Anterior, victima fusese deseori lovită de către soțul său.
Este exclusă posibilitatea vreunei culpe medicale în ceea ce privește efectuarea intervenției chirurgicale.
Din probele dosarului rezultă ca victima avea viciul beției, însă moartea fiind violentă este exclusă posibilitatea ca să fi murit din cauza complicațiilor care le atrage consumul exagerat de alcool.
Dacă s-ar fi întâmplat astfel, nu s-ar mai justificat corespondența Spitalul județul B către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost reținută de prima instanță ca rezultând din: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile martorilor:, actele medicale () și actele medico-legale, coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut doar violențele anterioare întrebuințate împotriva soției sale.
Indiferent de încadrarea juridică, se susține de instanța de fond, fapta inculpatului constituie un caz grav de violență în familie, întrucât victima era soția sa, cei doi locuind sub același acoperiș.
Chiar dacă victima avea viciul beției, fapta inculpatului nu are justificare, cu atât mai mult cu cât și el obișnuia să consume băuturi alcoolice în exces.
Prin urmare, scuza provocării nu poate fi reținută.
Așa după cum s-a arătat mai sus, se motivează de tribunal, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Ori, gravitatea leziunilor produse prin lovire activă, conduce la concluzia că fapta inculpatului constituie infracțiunea de omor calificat săvârșit cu intenție indirectă. Inculpatul și-a lovit soția de atâtea ori încât a crezut că va scăpa cu viață și de această dată.
În afara leziunilor tanatogeneratoare pe corpul victimei s-au constatat și alte semne de violență.
Nu are relevanță, în ceea ce privește încadrarea juridică împrejurarea că victima a încetat din viață la 5 zile de la agresiune, întrucât în acest interval de timp s-a aflat în comă.
În drept, instanța de fond a motivat că va fi reținută în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art.174, 175 lit. c din Cod penal, așa cum, de altfel, pentru această infracțiune a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului.
În cursul procesului inculpatul nu a avut o bună comportare. Totuși nu este cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere vârsta sa, cât mai ales diligentele depuse pentru o trimite și aoî nsoți pe soția sa la spital, împrejurările în care a fost comisă fapta, instanța de fond a motivat că inculpatului nu-i va fi aplicată pedeapsa maximă prevăzută de lege, ci o pedeapsă medie.
Acordarea de circumstanțe atenuante nu este cu putință.
Totuși, a comis cel mai grav act de violență în familie. La vârsta sa era de așteptat o mare responsabilitate pentru faptele sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în cadrul termenului legal, inculpatul.
Apelul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, a fost criticată hotărârea apelată, susținându-se că aceasta este nelegală și netemeinică pentru aspectele menționate în preambulul hotărârii.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este fondat pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și a dat faptei săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică, însă nu a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei principale și a pedepsei complementare sub aspectul cuantumului acestora, cât și sub aspectul conținutului pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, prin interzicerea exercițiului dreptului de a vota, prevăzut de art.64 alin.1 lit. teza I Cod penal.
Din probele administrate, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului -fl.3-4 dosar urmărire penală, planșele fotografice efectuate cu această ocazie - fl.7-8 dosar urmărire penală, de observație clinică generală nr.978 întocmită de Spitalul de Urgență al Județului B -fl.23-33 dosar urmărire penală, raportul de constatare medico-legală (pe cadavru) nr.2829/A 4 din data de 07.10.2005, întocmit de Serviciul Județean de Medicină-Legală B-fl.11-15 dosar urmărire penală, planșele fotografice efectuate cu ocazia necropsiei cadavrului -fl. 17-21 dosar urmărire penală, Avizul Institutului de Medicină Legală I nr.S/4340 din data de 28.11.2005-fl.22 dosar urmărire penală, Avizul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B, Comisia Superioară Medico-Legală-fl.34 dosar urmărire penală, declarațiile părților vătămate și - fl.38-39 dosar urmărire penală și fl. 16-17 dosar prima instanță, depozițiile martorilor:, -fl.50-51 dosar urmărire penală și fl.37 dosar instanța de fond, -fl.52-53 dosar urmărire penală și fl.36 dosar prima instanță, -fl.57 dosar urmărire penală și fl.32 dosar prima instanță, -fl. 58-59 dosar urmărire penală și fl.30 dosar instanța de fond, -fl.60-62 dosar urmărire penală și fl. 33 dosar instanța de fond, -fl.63-65 dosar urmărire penală și fl.40 dosar instanță de apel, -fl.67-67 dosar urmărire penală și fl.39 dosar apel, - fl.69 dosar urmărire penală și fl.50 dosar instanță de apel, -fl.73 dosar urmărire penală și fl.41 dosar instanță de apel, -fl.74 dosar urmărire penală și fl.42 dosar instanță de apel, -fl.75 dosar urmărire penală și cea dată la termenul din data de 27.05.2008 la instanța de apel, Raportul de expertiză privind detecția psihologică a comportamentului simulat nr.- din 30.11.2005 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului B - Serviciul Criminlistic-fl.79-82 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile apelantului-inculpat-fl.40-48 dosar urmărire penală și fl.15 dosar instanța de fond, rezultă vinovăția acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.c Cod penal.
Soții și obișnuiau să consume băuturi alcoolice în exces, iar in aceste condiții determinat și de faptul că victima își neglija atribuțiile gospodărești, inculpatul o lovea deseori, aspect care rezultă din depozițiile apelantului-inculpat-fl.40-48 dosar urmărire penală și fl.15 dosar prima instanță și ale martorilor audiați în cauză și menționați mai sus.
Așa se explică că pe corpul victimei sau găsit și alte semne de violență care datau anterior conflictului din data de 16/17.08.2005.
Este un lucru cert că cei doi soți au consumat băuturi alcoolice și în cursul zilei de 16.08.2005, consumul de alcool continuând și în acelei zile, victima consumând alcool la domiciliu, iar apelantul-inculpat a consumat băuturi alcoolice până noaptea târziu la un bar din sat.
În momentul în care apelantul-inculpat a ajuns acasă de la bar, constatând că soția sa nu a pregătit nimic de mâncare și că se afla în stare avansată de ebrietate, date fiind și antecedentele victimei sub aspectul consumului de alcool și neglijarea familiei, a lovit-o pe victimă cu corpuri dure, lovituri în urma cărora aceasta a decedat la Spitalul de Urgență al Județului
Faptul că victima a decedat datorită violențelor exercitate de apelantul-inculpat, iar nu datorită unei căderi a acesteia de pe prismă, sau în alte împrejurări, așa cum s-a susținut de apelantul-inculpat, rezultă fără drept de tăgadă din Raportul de constatare medico-legală (pe cadavru) nr.2829/A 4 din data de 07.10.2005, întocmit de Serviciul Județean de Medicină-Legală B-fl.11-15 dosar urmărire penală, planșele fotografice efectuate cu ocazia necropsiei cadavrului - fl. 17-21 dosar urmărire penală, Avizul Institutului de Medicină Legală I nr.S/4340 din data de 28.11.2005-fl.22 dosar urmărire penală, dar cu deosebire din Avizul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B, Comisia Superioară Medico-Legală-fl.34 dosar urmărire penală.
În Raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B -fl.12-15 dosar urmărire penală, s-a concluzionat că: "Moartea numitei a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale, consecutiv unui traumatism cranio-cerebral cu fractură parietală stg. cu iradiere la baza craniului etaj ant.stg. și dilacerare cerebrală"
Apoi, Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B- -fl.34 dosar urmărire penală a concluzionat că: "Leziunile cranio-cerebrale cu caracter tanato-generator au fost produse prin lovire repetată cu corp dur. Între leziunile cranio-cerebrale tanato-generatoare și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată."
Astfel că în mod legal instanța de fond a dispus condamnarea apelantului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-174 lit.c Cod penal, iar nu pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzute de art.183 Cod penal.
În vederea delimitării infracțiunii de omor, de infracțiunile de lovituri cauzatoare de moarte trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea cu care au fost aplicate loviturile și de regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile.
Inculpatul s-a înarmat cu corp dur cu care a aplicat victimei, așa cum rezultă și actele medico-legale ale căror concluzii au fost prezentate mai sus, numeroase lovituri în zona capului victimei, cauzându-i grave leziunicranio-cerebral cu fractură parietală stg. cu iradiere la baza craniului etaj ant.stg. și dilacerare cerebrală,care au avut ca urmare decesul acesteia.
Datorită caracteristicilor corpului contondent folosit acesta prin lovirea victimei în zone vitale a fost de a produce decesul acesteia.
Inculpatul a aplicat lovitura cu acest obiect de a produce moarteaîn zone vitale ale organismului, capul victimei.
în efectuarea distincției dintre infracțiunea de omor și infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este forma vinovăției cu care a fost săvârșită fapta.
Infracțiunea de omor poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă.
În raport de obiectul vulnerant folosit, de aplicarea loviturilor cu un corp contondent de a produce moartea, în zona vitală-capul victimei, de intensitatea loviturii aplicate, de urmările produse, aspecte rezultând și din gravitatea leziunilor produse, rezultă în mod cert că inculpatul a săvârșit fapta cu intenția indirectă de a ucide.
Din examinarea materialului probator rezultă că nu se poate susține că infracțiunea a fost săvârșită cu praeterintenție.
La infracțiunea de omor, procesul cauzal este liniar, în sensul unei legături imediate de la cauza primară și unică la efect, pe când la infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte acest proces ia forma unui traseu sinuos sau a unor trasee multiple și intersectate; rezultatul mai grav survine condiționat și nu cauzat de leziunile inițiale.
Dacă în nexul cauză primară (actul agresiv) - vătămare - moarte nu intervin verigi intermediare sub forma unor condiții (împrejurări) preexistente, concomitente sau subsecvente, deci cauza primară fiind aptă și suficientă prin ea însăși a produce decesul, atunci efectul primar (vătămare) estre absorbit în mod de efectul secundar mai grav (moartea), fapta inculpatului constituind infracțiunea de omor, neputându-se reține culpa.
În cazul unui astfel de raport de cauzalitate (direct) inculpatul nu se poate prevala de preexistența sau apariția unor elemente pe care nu le-a prevăzut, deși trebuia și putea să le prevadă, ori prevăzându-le a socotit fără temei că nu se vor produce, pentru simplul fapt că ele nu mai ajung să îndeplinească în acest nex cauzal vreun rol de cauză sau condiție.
Deci, fără a putea vorbi de confundarea raportului de cauzalitate cu vinovăția, în cazul unei vătămări de pe urma căreia intervine direct și necondiționat moartea victimei, (a se vedea în acest sens concluziile Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală " Minovici" B ), eventuala reprezentare psihică inițială a inculpatului (pentru vătămare - prin aplicarea unei corecții) se extinde în mod necesar și asupra ultimului efect (rezultatul letal) sub forma putinței de a prevedea potențialul tanato-generator al acțiunii inițiale.
În ceea ce privește eventuala stare de ebrietate a victimei, așa cum rezultă din Avizul Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală " Minovici" B, "ntre leziunile cranio-cerebrale tanato-generatoare și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționat.", astfel că nu se poate vorbi de influența băuturilor alcoolice asupra survenirii decesului victimei.
De, altfel, așa cum este cunoscut, dacă acțiunile violente ale inculpatului au putut determina decesul prin ele însele, sau chiar a unor factori adjuvanți-prilejuri (care îi grăbesc efectul, dar nu îl condiționează, cum ar fi starea de ebrietate a victimei, nu se poate vorbi de săvârșirea din culpă a infracțiunii, ci a intenției, în cazul nostru a intenției indirecte, fiind lipsită de relevanță cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii, motivația inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii (am vrut să-i aplic o corecție, n-am vrut, etc.).
Aceste din urmă elemente extrinseci noțiunii de intenție - privită ca poziție psihică a inculpatului avută în momentul săvârșirii infracțiunii vor constitui doar circumstanțe caretrebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, iar nu la calificarea faptei.
Faptul că la locul faptei nu s-au găsit "urme biologice", așa cum s-a susținut de apărătorul ales al inculpatului, este lipsit de relevanță.
Apelantul-inculpat din dorința de scăpa de răspundere penală, după ce în cursul urmăririi penale a susținut, tot în același scop, că după ce a consumat în de 16/17.august.2008 băuturi la acel bar,"Datorită stării de ebrietate în care mă aflam"nu-și mai amintește cum a ajuns acasă și ce a făcut-fl40 - 44 dosar urmărire penală, în instanță a acreditat ideea că soția sa ar fi fost omorâtă de fiul său.
Însă din însăși declarația dată de acesta la prima instanță-fl.15 rezultă că fiul acestuia, deși are afecțiuni psihice, nu locuia cu ei și nu este o fire violentă.
Același lucru rezultă și din celelalte probe administrate și cu deosebire din declarațiile martorilor - fl.41 dosar apel și -fl.50 dosar apel.
Așa cum se arăta, instanța de fond nu a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei principale și a pedepsei complementare sub aspectul cuantumului acestora, cât și sub aspectul conținutului pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, prin interzicerea exercițiului dreptului de a vota, prevăzut de art.64 alin.1 lit. teza I Cod penal.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, a individualizarea judiciară a pedepsei trebuie să se aibă în vedere, pe lângă dispozițiile părții generale ale Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială și de gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de comitere a acesteia, precum și persoana și conduita inculpatului.
Așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar -fl.87 dosar urmărire penală, apelantul-inculpat nu are antecedente penale, iar din adresa Consiliului Local nr.251 din 29.01.2007 -fl.12 dosar prima instanță și din adresa Postului de Poliție - fl.13 dosar prima instanță, rezultă că apelantul este cunoscut cu o bună comportare.
Apoi, la individualizarea judiciară a pedepsei, trebuie să fie avută în vedere, așa cum se arăta mai sus, împrejurările concrete ale comiterii faptei, comportamentul victimei, care obișnuia să consume băuturi alcoolice în exces și să neglijeze familia și gospodăria, precum și atitudinea apelantului-inculpat de după săvârșirea infracțiunii, constând în anunțarea cadrelor medicale de la Dispensarul Comunal și transportarea victimei cu ambulanța la Spitalul de Urgență al Județului B pentru acordarea asistenței medicale de specialitate.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că se impune reținerea în favoarea apelantului-inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal, privind efectele circumstanțelor atenuante, va fi coborâtă pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei complementare, Curtea constată că din perspectiva dispozițiilor constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și dreptului comunitar și în raport de principiul proporționalității consecințelor juridice cu situația care le-a generat, de cuantumul pedepsei principale care i se va aplica prin reținerea circumstanțelor atenuante, și cuantumul acestei pedepse aplicate apelantului-inculpat este mult prea mare.
Individualizarea trebuie să conducă la stabilirea unei sancțiuni care să reflectein abstractogravitatea atingerii valorii sociale ocrotite.
Criteriile de individualizarea au în vedere stabilirea și aplicarea pedepselor,indiferent dacă este vorba despre pedepse principale, complementare sau accesorii.
În conformitate cu prevederile art.53 alin.2 lit.a Cod penal, cuantumul pedepselor complementare este de la 1 la 10 ani.
Prima instanță a aplicat, așa cum se arăta în mod corect, apelantului-inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, dar a stabilit cuantumul acestei pedepse la 8 (opt) ani, mult apropiată de limita maximă prevăzută de lege pentru această categorie de pedepse.
Pentru aceste aspecte va fi redus și cuantum pedepsei complementare aplicate apelantului-inculpat.
Prima instanță a aplicat apelantului-inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 a și b Cod penal și, în conformitate cu prevederile art.71 alin.2 Cod penal, a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 a și b Cod penal.
Restrângerea exercițiului unor drepturi, fie ca pedeapsă complementară, fie ca pedeapsă accesorie, poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-
consecințelor juridice cu situația care le-a creat este o noțiune generală regăsită atât în Constituția României (art.53 alin.2 -restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-), cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului(ingerința statelor prin restrângerea exercițiului anumitor drepturi trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit), dar și în dreptul penal român.
Printre principiile fundamentale ale dreptului penal este și principiul individualizării sancțiunilor de drept penal.
Conformându-se principiului constituțional mai sus prezentat în ceea ce privește pedepsele principale, legiuitorul asigură echilibrul între dreptul care face obiectul limitării prin sancțiunea penală aplicată inculpatului - libertatea persoanei și valoarea socială a cărei protecție a determinat limitarea - în cazul nostru dreptul de proprietate.
Așa cum se arăta, individualizarea pedepselor trebuie să conducă la stabilirea unei sancțiuni care să reflectein abstractogravitatea atingerii valorii sociale ocrotite.
Criteriile de individualizarea au în vedere stabilirea și aplicarea pedepselor,indiferent dacă este vorba despre pedepse principale, complementare sau accesorii.
Anterior modificării, Codul penal prevedea că interzicerea exercițiului tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, intervenea de drept, fără nici o distincție între diversele categorii de drepturi atunci când pedeapsa principală este privativă de libertate.
Ca urmare a modificării intervenite prin Legea nr.278/2006, desigur și având în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul și împotriva României și a necesității armonizării legislației românești cu cea europeană, interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.d și e Cod penal, se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
a contrario,potrivit actualelor dispoziții de drept penal, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art.64 lit.a-c Cod penal, operează de drept, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Desigur că interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.c, respectiv, "dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii",are loc doar atunci când inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii s-a folosit de o funcție, profesie sau o anumită activitate.
Faptul că legiuitorul a prevăzut, că interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art.64 lit.a-c Cod penal, operează de drept, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei se justifică prin aceea că este posibil ca în săvârșirea anumitor infracțiuni inculpații să se fi folosit de anumite funcții sau profesie, condiții în care s-ar justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c Cod penal.
În condițiile în care legiuitorul nu ar fi prevăzut că, "condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute înart. 64lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei",ar fi însemnat că atunci când în săvârșirea anumitor infracțiuni inculpații s-ar folosi de o anumită funcții sau profesie interzicerea dreptului de a ocupa respectiva funcție, sau profesia să nu se interzică de drept, ci să fie la latitudinea magistratului, care să aprecieze dacă interzice acest drept sau nu.
În cauza dedusă judecății săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și pentru care a fost condamnat de prima instanță nu are nici o legătură cu vreo profesie sau funcție exercitată de apelantul-inculpat, astfel că în mod corect nu i-au interzis aceste drepturi, nici ca pedeapsă complementară și nici ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește interzicerea dreptului de a alege trebuie dezvoltate câteva aspecte.
Așa cum este cunoscut, pentru a se asigura respectarea drepturilor omului, statele au obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere drepturilor recunoscute, dar și obligației de a face, de a lua toate măsurile care se impun pe plan intern, legale, administrative sau judiciare, spre a se asigura respectarea acelorași drepturi.
Modificarea legislativă corespunde cerinței prevăzute de art.20 din Constituția României care reclamă o atenție sporită în observarea corelației dintre actele internaționale și dreptul românesc, cu obligația pentru legiuitor de a verifica dacă proiectele de legi se corelează cu tratatele internaționale ratificate de România, ceea ce legiuitorul a făcut în privința dreptului la viața privată și viața de familie, garantat de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se impunea să se aibă în vedere și corelarea dispozițiilor legii penale cu art.3 din Protocolul 1 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
(vezi cauza Hirst împotriva Marii Britanii, ca urmare a interzicerii de legislația britanicăopes legisa dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii).
În Marea Britanie norma impunea, ca de altfel și în dreptul penal românesc, interdicția dreptului de a alege condamnaților la sancțiunea penală privativă de libertate, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei.
Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii a fost considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în afara marjei de apreciere a statelor și, în consecință, incompatibil cu art.3 din Protocolul 1.
Comisia de la a stabilit, de asemenea, că exercițiul dreptului de a alege poate fi interzis doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) prevederea legii;
b);
c) restrângerea exercițiului dreptului de a alege să fie urmarea interdicției decurgând condamnarea pentru infracțiuni grave;
d) restrângerea exercițiului drepturilor să fie dispusă prin hotărâre judecătorească.
În consecință, atunci când se apreciază de instanță asupra interzicerii unor drepturi, inclusiv a restrângerii exercițiului dreptului de a alege, trebuie să fie luate în considerare: interzicerea acestui drept să fie prevăzută de alege, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și a pedepsei principale aplicate și consecințele juridice produse prin infracțiunea săvârșită să fie proporționale cu scopul urmărit prin interzicerea exercițiului unor drepturi.
Ori, având în vedere aceste aspecte, infracțiunea săvârșită de apelantul-inculpat și circumstanțele comiterii acesteia, Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a interzis apelantului-inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza I, respectiv dreptul de a alege, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, fiind contrară art.3 din Protocolul nr.1.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat în cauză, cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate,prin reținerea circumstanțelor atenuante facultative prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal, a duratei pedepsei complementare și a interzicerii exercițiului dreptului de a vota, prevăzut de art.64 alin.1 lit. teza I Cod penal, ca pedeapsă complementară și, respectiv, accesorie.
Va fi desființată sentința penală apelată sub aceste aspecte și reținând cauza spre rejudecare se va reține în favoarea inculpatului circumstanțelor atenuante facultative prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal, va fi redus cuantumul pedepsei principale aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și durata pedepsei complementare.
Curtea va înlătura interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal, ca pedeapsă complementară și, respectiv, accesorie.
Prin încheierea de ședință din data de 13.05.2008, Curtea a dispus aplicarea amenzilor judiciare în cuantum de 100 RON și respectiv 250 RON agentului de poliție - și a martorei.
Acestea, în conformitate cu prevederile art.199 alin.2 Cod procedură penală, au solicitat scutirea de plata amenzilor judiciare aplicate, deoarece lucrătorul de poliție a înaintat prin fax la data de 13.05.2008, orele 8,10 procesul verbal din care rezulta imposibilitatea executării mandatului de aducere, înscrisuri care din motive independente de voința persoanei amendare nu a ajuns la dosar, iar martora a justificat neprezentarea la instanță, fiind plecată din localitatea de domiciliu.
Pentru aceste motive, În temeiul art.199 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va dispune scutirea acestora de plata amenzilor judiciare aplicate.
Se va constata că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.165/D din data de 29.03.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (număr vechi 6.995/2006), cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante facultative prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal, a duratei pedepsei complementare aplicate și a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. teza I Cod penal, ca pedeapsă complementară și, respectiv, pedeapsă accesorie.
Desființează sentința penală apelată sub aceste aspecte și reținând cauza spre rejudecare și în fond;
Reține în favoarea inculpatului circumstanțelor atenuante facultative prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal.
Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 20 (douăzeci) ani închisoare, la 12 (doisprezece) ani închisoare.
Reduce cuantumul pedepsei complementare aplicate inculpatului de la 8 (opt) ani la 5 (cinci) ani.
Înlătură interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal, ca pedeapsă complementară și, respectiv, pedeapsă accesorie.
În baza art.199 alin.3 Cod procedură penală, dispune scutirea de plata amenzilor judiciare în cuantum de 10 RON și, respectiv, 250 RON aplicate agentului de poliție - și, respectiv, martorei, prin încheierea de ședință din data de 13.05.2008, pronunțată în dosarul nr-.
Constată că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul-inculpat și intimatele părți vătămate și și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Pocovnicu Dumitru
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.
04.06./04.06.2008
Ex.3
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Pocovnicu Dumitru, Patriche
