Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 80/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 80
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror: -
La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 14/P din 31 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică - la prima strigare - a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța dispune audierea martorului cu nume secret "", a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Instanța pune în discuție faptul că inculpatul nu a fost audiat nici în cursul urmăririi penale și nici la instanța de fond, precum și procedura incompletă față de faptul că există mai multe adrese: str.- -, -.14,-, -.16.
Av. apreciază că procedura este completă față de faptul că în cererea de recurs este indicată adresa din str.- -,.7,.16.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că se poate da cuvântul pentru judecarea apelului întrucât inculpatul mai avea o adresă, însă din procesul verbal întocmit de organele de poliție rezultă că au găsit părinții inculpatului care au declarat că este plecat în Italia, deci este posibil ca aceștia să locuiască în același bloc.
Apreciază că judecata la fond este lovită de nulitate absolută pentru că nu a fost citat inculpatul la toate adresele.
Av. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a verifica adresele inculpatului existente în dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se efectua adresă la poliție pentru a ne comunica adresele la care locuiește inculpatul și dacă locuiește fără forme legale.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare pentru a avea posibilitatea d-na avocat să verifice adresele inculpatului existente în dosar.
La a doua strigare făcută în ședință publică a răspuns d-na avocat - apărător desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, lipsă la termenul de azi.
Av. precizează că din verificările efectuate rezultă că inculpatul locuiește pe str.- -,.7,.16 și apreciază că s-a judecat cu procedura corectă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită - dacă se apreciază că inculpatul nu a fost citat corect, nefiind efectuată citarea și prin afișare la Consiliul Local P N - admiterea apelului parchetului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dacă se va considera că a fost legal citat, solicită admiterea apelului parchetului cu privire la greșita achitare a inculpatului, desființarea sentinței penale, reținerea spre rejudecare și condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și comercializare de droguri.
În susținerea celor solicitate, precizează că din probe rezultă clar că inculpatul vindea droguri, deși s-a motivat că ar fi o contradicție între declarații. Apreciază că nu există această contradicție întrucât la urmărirea penală a fost o declarație sumară, iar la instanța de fond s-a intrat în detalii.
De asemeni, trebuie avut în vedere că analizată fiind cantitatea de drog, s-a constat că este vorba de un drog, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății.
Invocă nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond întrucât s-a dispus achitarea în baza art.10 lit.a, dar atâta vreme cât există procesul verbal din care rezultă că a vândut droguri, crede că este vorba de de lit.b sau
Av. - având cuvântul pentru apelantul inculpat - cu privire la apelul inculpatului - lasă soluția la aprecierea instanței în ceea ce privește nulitatea hotărârii instanței de fond față de necitarea legală a inculpatului.
Cu privire la apelul parchetului, solicită respingerea acestuia și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală întrucât nu rezultă de nicăieri că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, acesta fiind plecat de 3 ani din țară și probabil la momentul flagrantului era venit la părinți. De asemeni, nu sunt elemente din care să rezulte indubitabil că a vândut droguri.
Solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 14/D/31.01.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr- s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală achitarea inculpatul,fiul lui și, născut la data de 23.05.1984 în mun. P N, jud. N, cu același domiciliu --,. 16, CNP- -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.28/D/P/2006 din 21.08.2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, înregistrată la această instanță sub nr.4315/103/24.08.2007 a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc, prevăzută de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000.
În sarcina inculpatului s-a reținut, prin actul de sesizare că, în ziua de 29.03.2006 colaboratorul sub acoperire "Corbul", la indicațiile investigatorului sub acoperire "" și autorizați fiind, conform dispozițiilor art.224 ind.2 al.2 Cod procedură penală și art.21,23 din Legea nr.143/2001, au cumpărat de la inculpatul cantitatea de 0,70 gr cu suma de 50 lei.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 30.03.2006 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, I, proba era constituită din 0,70 gr substanță solidă, cu aspect de rezină, de culoare -oliv, introdusă într-o foiță de staniol. În urma analizelor de laborator s-a constatat că proba este constituită din, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis.
S-a mai reținut în actul de sesizare că, din declarația colaboratorului "Corbul", audiat sub identitatea " ", rezultă că îl cunoaște bine pe inculpat, că a cumpărat de la acesta, în realizarea activității pentru care a fost autorizat, cantitatea de 0,70 gr, că a predat țipla cu droguri investigatorului și că inculpatul se ocupă, în mod frecvent de comercializarea drogurilor pe raza municipiului P
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că, în cauză nu au fost administrate probe concludente, pentru stabilirea, fără dubiu a existenței infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.
Astfel, în cursul urmăririi penale a fost audiat martorul sub acoperire, care a relatat că îl cunoaște de mai mulți ani pe inculpat, că știe faptul că acesta este consumator de droguri și că le comercializează pe raza municipiului P N; că, în data de 29.03.2006 s-a deplasat în zona magazinului "unic" de pe str.- - din P N și, găsindu-l pe inculpat, i-a solicitat o doză de; că acesta i-a dat o cantitate de, ambalată în foiță de staniol, pentru care martorul a plătit suma de 50 lei (4 ).
În cursul judecății martorul sub acoperire " ", care este una și aceeași persoană cu colaboratorul "" nu a fost audiat deoarece DIICOT - Biroul Teritorial Neamța comunicat, pentru termenele de judecată din 20.12.2007 și 31.01.2008 că acesta este plecat din țară.
Inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetării judecătorești deoarece, de mai mult timp a părăsit țara, aflându-se în Italia, astfel cum reiese din procesele verbale întocmite de lucrătorul de poliție însărcinat cu executarea mandatului de aducere a inculpatului, În timpul urmăririi penale inculpatul a refuzat să dea declarație.
În cursul judecății a fost audiat, în condițiile art.86 ind.1 - 86 ind.2 Cod procedură penală investigatorul sub acoperire "", ce a fost autorizat în cauză prin ordonanța nr.7A/D/29.03.2006 emisă de DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău. Acesta a declarat că, în data de 29.03.2007 s-a întâlnit cu colaboratorul "", că i-a înmânat acestuia suma de 50 lei, că l-a văzut pe colaborator în timp ce a intrat în apartamentul inculpatului, situat la parterul unui bloc din P N, că acesta a ieșit după un sfert de oră și i- predat o bucată de, învelită în staniol, spunându-i că l-a cumpărat de la inculpat.
În acest sens a fost încheiat procesul verbal din 29.03.2006 (9 ).
Potrivit art.86 ind.1 al.6 Cod procedură penală declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul verbal al procurorului, potrivit art.86 ind.2 al.5, precum și declarația martorului consemnată în cursul judecății și semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată, potrivit art.86 ind.2 al.6 teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Prin urmare, declarațiile martorilor cu identitate protejată nu pot constitui probe suficiente pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
În cursul urmăririi penale inculpatul nu a avut posibilitatea de a pune întrebări martorilor cu identitatea protejată, iar în timpul cercetării judecătorești martorul sub acoperire " " nu a putut fi audiat, astfel că dreptul la apărare al inculpatului a fost limitat într-o manieră incompatibilă cu garanțiile prevăzute în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Taal împotriva Estoniei, hotărârea din 22.11.2005).
Art.6 paragraf 3 d) din CEDO cere ca "probele incriminatorii să fie administrate în prezența acuzatului, în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii". Este adevărat că, în mod excepțional, pot fi folosite în proces mărturii culese în faza de urmărire penală, cu condiția ca persoana acuzată sau apărătorul acesteia să fi avut ocazia să pună întrebări martorului și să-i conteste declarația, fie la momentul la care a fost dată, fie ulterior. Însă, în prezenta cauză inclusiv instanța a fost lipsită de posibilitatea de a-l vedea pe martor, de a-i cunoaște identitatea și de a-și forma ea însăși o opinie cu privire la încrederea pe care acesta o merită.
Singura probă directă, administrată în cursul judecății o constituie declarația investigatorului sub acoperire "" însă aceasta a fost dată în instanță, în condițiile art.86 ind.2 Cod procedură penală.
În această privință s-a reținut, în hotărârea din 23.04.1977, în cazul și alții contra Belgiei că soluția de "condamnare a unei persoane, întemeiată în principal pe mărturiile unor ofițeri de poliție a căror identitate nu a fost dezvăluită și care nu au fost audiați de avocații apărării, ci de un judecător de instrucție, a determinat încălcarea dispozițiilor art.6 paragraf 3 d)".
Instanța mai reține și existența unor contradicții în cuprinsul depozițiilor martorului și investigatorului sub acoperire. Astfel, martorul a declarat că, în ziua de 29.03.2006 s-a întâlnit cu inculpatul pe stradă, în zona magazinului Unic din P N și i-a solicitat o doză de, cumpărând-o de la acesta, în timp ce investigatorul sub acoperire a arătat că martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, că a intrat în locuința acestuia și, după un sfert de oră a revenit, susținând că a cumpărat.
De asemenea, în timp ce investigatorul sub acoperire a susținut că martorul " " a intrat în apartamentul inculpatului, situat laparterulunui bloc, pentru a cumpăra, în ziua de 29.03.2006, din procesul verbal încheiat la 10.01.2008 de către lucrătorul de poliție împuternicit să execute mandatul de aducere a inculpatului în instanță (34 dosar) rezultă că locuința inculpatului se află situată laetajulal blocului (acest aspect fiind solicitat de către instanță pentru a fi menționat în cuprinsul respectivului înscris).
Instanța nu poate verifica, în lipsa martorului sub acoperire veridicitatea declarației sale, nu poate clarifica acele contradicții menționate mai sus și nici nu poate stabili cu certitudine dacă martorul nu a provocat, el însuși săvârșirea infracțiunii, constituind astfel unicul motiv al comiterii acesteia.
Raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2006, efectuat de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, I nu constituie o probă certă că inculpatul este comerciant de droguri, sau că proba analizată a fost achiziționată de la inculpat.
Procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului sunt irelevante, întrucât redau conținutul unor conversații ce au avut loc în zilele de 8-9 iunie 2006, deci ulterior datei de 29.03.2006, când se reține a fi comisă infracțiunea de vânzare de droguri de risc. Oricum, ele nu conțin nici un indiciu că inculpatul este comerciant de droguri sau că ar pregăti ori iniția comiterea vreunei fapte penale.
În cauză a fost efectuată, în cursul lunii aprilie 2006 (după data de 29.03.2006) o percheziție la domiciliul inculpatului, care nu a oferit însă organelor de cercetare penală nici un indiciu în legătură cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Este de menționat și faptul că, deși procesul verbal de constatare a infracțiunii a fost încheiat de către investigator, la data de 29.03.2006, constatare tehnico-științifică a fost finalizată la data de 30.03.2006, au fost interceptate convorbirile telefonice ale inculpatului în luna iunie 2006, fost efectuată o percheziție în luna aprilie 2006, abia la data de 13.08.2007, deci după mai mult de 1 an de la ultimul act de urmărire penală, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea și procurorul a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Prezumția de nevinovăție, consacrată de art.5 ind.2 Cod procedură penală și art.6 paragraf 2 din CEDO poartă și asupra problemei sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar îndoiala profită persoanei acuzate.
Împrejurarea că elementele de probă esențiale nu au fost administrate în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii, că avocatul inculpatului nu a avut posibilitatea de a cunoaște identitatea martorilor acuzării, pentru a le putea aprecia sau contesta credibilitatea, că instanța a fost în imposibilitate de a cunoaște și audia martorul sub acoperire (proba principală în cauză), că există contradicții între declarații, ce nu au putut fi clarificate, din motive obiective și că, în prezenta cauză nu au fost administrate și alte probe concludente a condus la concluzia că infracțiunea de vânzare de droguri de risc, reținută în sarcina inculpatului, prevăzută de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 nu există.
Pentru aceste considerente instanța, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.2 sal.1 din Legea nr.143/2000.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și pentru inculpat, avocatul care a acordat asistență juridică la prima instanță.
Parchetul a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență că în cauză existau suficiente probe de vinovăție pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare.
Inculpatul nu s-a prezentat la instanța de apel, iar existența juridică i-a fost asigurată de avocat desemnat din oficiu, astfel încât apelul declarat de el nu a fost motivat.
Verificând hotărârea, pe baza motivelor invocate de Parchet, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art.371 C.P.P. Curtea constată că apelurile sunt fondate pentru considerente ce se vor expune.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2 al.1 din 193/2000, reținându-se în sarcina acestuia că la data 29.03.2006 a comercializat 0,70 gr..
Deși urmărirea penală a durat mai mult de 1 an, instanța fiind sesizată prin rechizitor la 22 august 2007, în prima fază a procesului penal, inculpatul nu a fost audiat, la dosarul de urmărire penală existând un proces verbal încheiat la 13 august 2007 în care s-a consemnat că acesta refuză să dea declarație (fl.40).
Nu există nicio dovadă în cauză că până la acea dată inculpatul a fost citat, la organul de urmărire penală, după cum nu există niciun act din care să rezulte de domiciliu a acestuia, în actele întocmite de procuror menționându-se că inculpatul locuiește în municipiul P N,-.
În cursul judecății inculpatul a fost citat la această adresă și s-au emis și mandate de aducere a acestuia.
Din procesele verbale întocmite cu ocazia activităților de executare a mandatelor, rezultă că cel însărcinat cu această activitate s-a deplasat la o altă adresă, respectiv-,- 6(fl.23), existând astfel indicii că adresa la care a fost citat inculpatul este cel puțin incompletă, ceea ce ar fi impus obligația instanței de a face verificări privind domiciliul inculpatului
Din aceleași procese verbale rezultă că inculpatul este plecat de mai mult timp în Italia, neexistând în cauză o adresă la care ar fi putut fi citat, ceea ce ar fi impus, în conformitate cu dispozițiile art.177 al.4 și C.P.P. citarea prin afișare la Consiliul Local P N, or, prima instanță l-a citat numai în-, ceea ce înseamnă că judecata a avut loc în lipsa inculpatului, nelegal citat.
Exercitarea dreptului la un proces echitabil, implică și obligația organelor judiciare de a-l cita pe inculpat, în condițiile expres prevăzute de lege, neavând relevanță că soluția primei instanțe a fost de achitare.
Din considerentele arătate, în temeiul art.379, pct.2 lit.a se C.P.P. vor admite apelurile, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b pr. pen. admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr. 14/P/31.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Dispune desființarea în totalitate a sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Neamț.
Dispune plata din fondurile MJ. către Av. Bas umei de 100 lei, cu titlu de onorariu avocat din oficiu, avocat.
În temeiul art. 192 alin. 3 pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Carmen Căliman
GREFIER,
Red. -
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
02/02.06.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Carmen Căliman, Elena Damaschin
