Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.183 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.97
Ședința publică de la 30 iunie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza
- - Vicepreședinte
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 27 iunie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.20 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr.20 din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Dolj, în baza art. 183 Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și b, art. 76 alin.1 lit. b Cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 6 februarie 1971, în, județul D, CNP -, cu domiciliul stabil în comuna,-, fără forme legale în,-, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul i-a achitat părții civile a suma de 7.500 lei din prejudiciu stabilit prin sentința penală 608 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Dolj, definitivă decizia penală 5746/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a luat act că partea vătămată a nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.
A fost obligat inculpatul în solidar cu condamnatul la 4.800 lei sumă globală reprezentând prestația periodică (prejudiciu stabilit prin sentința penală nr.608 din 12 decembrie 2005 a Tribunalului Dolj ) de la data săvârșirii faptei, respectiv 8 mai 2004 și până la data de 12 decembrie 2005 (data pronunțării sentinței penale nr.608/2005) și la câte 60 lei prestație periodică către fiecare dintre minorii, și, începând cu data de 12 decembrie 2005 și până la majorat sau intervenirea oricărei cauze de modificare sau stingere a obligației.
S-a respins cererea părții vătămate a privind cheltuielile judiciare.
A fost obligat inculpatul în solidar cu condamnatul la plata prejudiciului stabilit prin sentința penală nr.608/2005 a Tribunalului Dolj, respectiv 540,8 lei sumă reactualizată până la plata efectivă a debitului către CAS D reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei la Spitalul Clinic Județean nr. 1
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 25 aprilie 2008 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj cu nr. 242/P/20054 privind pe inculpatul, trimis în judecată în stare de arest preventiv, în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzut de art.183 Cod penal.
Prin rechizitoriul cu nr. 681/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal și disjungerea cauzei față de învinuitul, pentru continuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni, cu motivarea că se sustrage urmăririi penale.
S-a reținut că, în seara zilei de 8 mai 2004, cei doi l-au lovit cu pumnii în zona capului pe, provocându-i leziuni traumatice ce au condus la deces în data de 10 iunie 2004.
Prin sentința penală nr.608/2005 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr.5189/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 Cod penal.
Din probele administrate la urmărirea penală s-a reținut următoarea situație de fapt:
In seara zilei de 8 mai 2004, inculpatul, împreună cu și martorul, din comuna, județul D, au mers la barul din incinta stației, SC SRL, de pe raza localității de domiciliu unde au consumat fiecare câte două sticle cu bere.
În jurul orelor 21,30, s-au deplasat la barul aparținând SC SRL, situat în apropierea Școlii Generale din comuna, unde se aflau mai mulți consumatori între care și victima.
În timp ce consumau bere, inculpatul a reproșat victimei că, în urmă cu câțiva ani i-a furat hamul calului și 1-a vândut lui, fapt confirmat de către acesta.
de acuzele ce i se aduceau, victima 1-a prins cu mâinile de gât pe și împingându-se reciproc au ieșit în holul de la intrarea în bar, fiind urmați de către inculpatul.
Pe fondul conflictului creat, inculpatul împreună cu au lovit victima de mai multe ori cu pumnii și picioarele, la corp și cap.
Incidentul a fost aplanat de către martorul care a găsit victima în poziție ghemuit, iar agresorii în fața acesteia.
În ziua de 13 mai 2004 victima a mers la cabinetul medical din comună și a relatat medicului că a fost bătut și " îl doare capul".
În ziua următoare s-a prezentat la Spitalul nr. 1 din C unde a fost diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral în remisie și i s-a prescris tratament medicamentos.
Întrucât starea sănătății s-a agravat, în data de 19 mai 2004 victima s-a prezentat din nou la cabinetul medical din comună și în aceeași zi a fost internat la Spitalul nr.1 din C, cu diagnosticul: "hematom subacut subdural de emisfer drept".
După intervenția chirurgicală, data de 27 mai 2004 a fost externat.
Prin certificatul medico-legal nr.1259/A2/2004, IML Cac oncluzionat că a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 8 mai 2004 prin lovire cu sau de corp dur, leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
În ziua de 5 iunie 2004 a fost din nou internat la secția neurochirurgie cu diagnosticul: "hematom intraparenchimatos parieto-temporal dreapta, voluminos, comă profundă", iar în data de 10 iunie 2004 a decedat.
S-a mai arătat că așa după cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr.2431/A3/2004 al C, moartea numitului a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, urmare unei hemoragii meningo-cerebrale, prin traumatism cranio-cerebral, produs la data de 8 mai 2004, iar leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure (lovire urmată de căderea victimei), iar între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
S-a mai reținut că materialul probator administrat la urmărirea penală conduce la concluzia că, atât inculpatul, cât și l-au lovit pe în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au dus la decesul acestuia.
Starea de fapt, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare al instanței și prezentată mai sus, este corectă fiind reținută ca atare și de către instanță, vinovăția inculpatului fiind deplin dovedită cu întreg ansamblul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raportul medico-legal de necropsie nr. 2431/A3/2004 emis de Institutul de Medicină Legală C, foaia de observație clinică, bilet de ieșire din spital, declarația victimei, declarațiile martorilor, declarația inculpatului (fila 165 - 166 dosar de urmărire penală) în care recunoaște săvârșirea faptei, care se coroborează cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească, respectiv declarația martorului ocular G, care a relatat că a asistat la începutul conflictului și a văzut când inculpatul a aplicat victimei 2-3 lovituri cu pumnul în zona feței, declarația martorului care a relatat că a ajuns la locul incidentului după terminarea conflictului și a observat victima cu urme de leziuni, urme de sânge în zona feței iar inculpatul și condamnatul se aflau în fața victimei.
Declarațiile acestor martori oculari se coroborează și cu declarațiile martorilor, care au declarat în fața instanței faptul că nu au perceput în mod direct fapta, însă au auzit din relatările altor cetățeni și respectiv a victimei faptul că inculpatul împreună cu - condamnat prin sentința penală nr.608/2005 a Tribunalului Dolj au aplicat lovituri victimei, și cu declarațiile martorilor și prezenți în bar la data conflictului, care au declarat că au văzut victima împreună cu cei doi agresori ieșind din bar în timp ce se certau.
În plus, martora (medic la cabinetul medical din comuna ) a declarat în fața instanței că victima s-a prezentat la cabinetul medical cu urme de leziuni, acuza dureri în zona capului și i-a relatat că a fost lovit de și, aceste probe coroborându-se și cu declarația martorei - mama victimei, care de asemenea a declarat la urmărirea penală și la instanță că victima i-a relatat că a fost lovită în zona capului de și.
Fapta inculpatului, constând în aceea că împreună cu condamnatul, prin acțiuni conjugate a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, fapta fiind săvârșită cu praeterintenție, respectiv cu intenție în ceea ce privește fapta de lovire, rezultatul mai grav constând în decesul victimei fiind atribuit inculpatului din culpă, întrucât deși nu a urmărit și nu a prevăzut rezultatul faptei, trebuia să prevadă că prin exercitarea unor acte de violență de intensitatea celor săvârșite s-ar putea cauza decesul acesteia.
Cererea formulată de apărătorul inculpatului privind reținerea circumstanțelor atenuante legale a provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât din probatoriul administrat a rezultat că cel care a declanșat conflictul a fost chiar inculpatul prin acuzele aduse victimei în mod public și nedovedit, referitor la faptul că victima i-ar fi sustras un ham pentru și l-ar fi vândut condamnatului, după care așa cum s-a arătat mai sus, victima și au ieșit din bar, îmbrâncindu-se reciproc, urmați de, după care inculpatul împreună cu i-au aplicat victimei lovituri, soldate cu decesul acesteia.
Față de cele de mai sus reținute, date fiind împrejurările săvârșirii faptei și atitudinea inculpatului nu s-a putut reține că inculpatul ar fi săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinată de o acțiune provocatoare a victimei pentru a se putea reține în cauză dispoz. art. 73 lit. b Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmarea periculoasă, faptul că inculpatul nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată acordate, dar totodată, s-au avut în vedere și circumstanțele atenuante personale ale inculpatului, prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal, respectiv conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și a achitat prejudiciul cauzat părții civile a, elemente în raport de care instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile aplicării dispoz. art. 74 alin. 1 lit. a și b, art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv 4 ani închisoare.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșită de inculpat, circumstanțele săvârșirii, instanța a interzis inculpatului pe durata prev. de art. 71 Cod penal, drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Trecând la soluționarea laturii civile, instanța a reținut că partea civilă a s-a constituit inițial parte civilă în nume propriu împotriva inculpatului cu prejudiciul rămas neacoperit, astfel cum a fost stabilit prin sentința penală nr.608/2005 a Tribunalului Dolj, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu numitul, condamnat definitiv prin această sentință penală, precum și în calitate de reprezentant legal al părților civile minore cu suma reprezentând prestație periodică stabilită prin sentința penală sus menționată (fila 120 - dosar instanță).
În ședința publică din 29 octombrie 2007, partea civilă aaa rătat că inculpatul i-a achitat prejudiciul în sumă de 75 milioane lei ROL și nu mai are alte pretenții civile materiale sau morale față de acesta, solicitând numai cheltuieli judiciare și prestație periodică pentru minori.
Având în vedere cele de mai sus, precum faptul că și soluționarea acțiunii civile în procesul penal este guvernată de principiul disponibilității, văzând și dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, art. 1003 Cod civil, art. 14 Cod pr.penală, s-a constatat că inculpatul a achitat părții civile a suma de 7.500 lei din prejudiciul stabilit prin sentința penală nr.608/2005 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr.5746/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a luat act că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.
De asemenea, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit fapta împreună cu numitul, definitiv condamnat prin sentința penală nr.608/2005 a Tribunalului Dolj, iar prin această hotărâre s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat existența și întinderea certă a prejudiciului cauzat părții civile Spitalul nr.1 C și minorilor, și, neputând fi stabilită contribuția cauzală a fiecăruia dintre cei doi participanți la producerea prejudiciului, instanța a apreciat că ambii au determinat paguba, urmând ca în baza art. 14 Cod pr. penală, art. 998, 999 Cod civil, art. 1003 cod civil să fie obligat inculpatul în solidar cu condamnatul la 4.800 lei sumă globală reprezentând prestația periodică (prejudiciu stabili prin sentința penală nr.608/12.12.2005 a Tribunalului Dolj ) de la data săvârșirii faptei, respectiv 8 mai 2004 și până la data de 12 decembrie 2005 (data pronunțării sentinței penale nr.608/2005) și la câte 60 lei prestație periodică către fiecare dintre minorii, și, începând cu data de 12 decembrie 2005 și până la majorat sau intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației și să oblige inculpatul în solidar cu la plata prejudiciului stabilit prin sentința penală nr.608/2005 a Tribunalului Dolj, respectiv 540,8 lei sumă reactualizată până la plata efectivă a debitului către CAS D, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei la Spitalul Clinic Județean nr. 1
În ceea ce privește cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă a, reprezentând transportul pentru termenele de judecată, având în vedere că partea civilă nu a depus la dosar nici un act privitor la cheltuielile efectuate, deși instanța i-a pus în vedere acest lucru prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2007, s-a respins cererea privind cheltuielile judiciare, ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, arătând într-o teză principală, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa. că nu există legătură de cauzalitate între pretinsa lovire a victimei și leziunile neurologice care au condus la moartea acesteia. de asemenea, declarațiile martorilor și, care nu sunt de față la comiterea așa zisei infracțiuni și nu cunosc personal faptele și împrejurările descrise în rechizitoriu și de instanța de judecată.
Întrucât victima a fost externată după 8 zile de la spitalizare și la 5 zile de la intervenția chirurgicală, apreciază că în cauză se poate vorbi de o prezumtivă culpă medicală care poate fi stabilită numai prin efectuarea unei noi expertize medico-legală care să aibă în vedere toate înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei.
În teză subsidiară, apreciază că față de datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, fără antecedente penale, cunoscută ca o persoană responsabilă și perfect integrată în societate, se pot reține largi circumstanțe personale, cu consecința reducerii pedepsei în continuare sub minimul special prevăzut de lege și cu aplicarea în cauză a dispozițiilor art.81 Cod penal sau art.861Cod penal, pedeapsa putând să-și asigure scopul educativ și preventiv, fără executarea prin privarea de libertate.
Aceeași sentință este criticată și sub aspectul soluționării laturii civile, cu motivarea că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul său activ în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru minori și către celelalte părți civile, astfel că se impune administrarea de noi probatorii și sub acest aspect pentru a se stabili prejudiciul efectiv cauzat părților civile și legătura de cauzalitate dintre faptă și persoana inculpatului, scoțând în evidență dispozițiile art.998 și urm. Cod civil.
Apelul este nefondat și se va respinge în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
În cauză, analiza obiectivă a probelor dosarului relevă justețea convingerii instanței de fond cu privire la existența faptei și vinovăția inculpatului și în egală măsură evidențiază caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, prin privare de libertate.
Actele medicale succesive întocmite în cauză evidențiază că în ziua de 14 mai 2004, victima a fost diagnosticată la Spitalul nr.1 din C cu un traumatism cranio-cerebral în remisie și întrucât starea sănătății sale s-a agravat, la 19 mai 2004 a fost internat din nou în aceeași unitate spitalicească cu diagnosticul hematom subacut subdural de emisferă drept, iar după intervenția chirurgicală care s-a impus, a fost externat la 27 mai 2004.
Certificatul medico-legal inițial întocmit de IML Cac oncluzionat că victima a prezentat inițial leziuni care s-au putut produce în ziua de 8 mai 2004, prin lovire cu un corp dur și că au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale.
Întrucât a fost internat din nou la data de 5 iunie 2004, cu diagnosticul hematom intraparenchimatos parieto-temporal dreapta voluminos, comă profundă și a decedat la 10 iunie 1004, a fost necesară întocmirea unui raport medico-legal de necropsie nr.2431/A3./2004 de același institut, care evidențiază că moartea s-a produs datorită insuficienței cardio-respiratorii, iar între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
De altfel, inculpatul la urmărirea penală a recunoscut săvârșirea infracțiunii, recunoaștere care s-a coroborat cu declarația martorului ocular G, care a asistat la demararea conflictului și mai mult, l-a observat pe agresor aplicând victimei 2-3 lovituri cu pumnul în zona feței și de asemenea, cu declarația martorului, care ajuns la locul conflictului a observat victima cu leziuni și cu urme de sânge în zona feței.
Tot probatoriul evidențiat mai sus, demonstrează că inculpatul împreună cu condamnatul, prin acțiuni conjugate au aplicat victimei lovituri cu pumnul în zona capului și i-au cauzat leziuni care au condus la deces, astfel că fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev.de art.183 Cod penal, fapta fiind săvârșită cu praeterintenție, nefiind pentru aceleași considerente necesară efectuarea unei noi expertize medicale.
Critica principală formulată de inculpat nu poate fi reținută, întrucât moartea victimei a intervenit la scurt timp după aplicarea loviturilor, urmare a traumatismului suferit, fiind lipsită de relevanță susținerea sa, potrivit căreia decesul a intervenit ca urmare a altor împrejurări, cum ar fi un eventual tratament medical inadecvat sau consumarea în exces de alcool.
Este clar că între decesul victimei la 10 iunie 2004 și aplicarea de lovituri la 8 mai 2004, a intervenit o degradare a stării de sănătate, aceasta fiind o consecință a traumatismului inițial suferit datorat activității infracționale a celor doi inculpați, neputând fi reținute nici un fel de elemente care să conducă la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului pentru fapta dedusă judecății.
Privitor la întinderea pedepsei și la alegerea modalității de executare, se apreciază că aceasta este în concordanță cu criteriile legale de individualizare și că nu se impune în cauză o nouă reducere a pedepsei, în condițiile în care s-au reținut de instanța de fond circumstanțe atenuante în sensul art.74 alin.1 lit.b Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal și s-a coborât pedeapsa aplicată sub limita minimă prevăzută de lege, tocmai avându-se în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei și a faptului că nu este cunoscut cu antecedente penale. Pentru aceleași considerente, nu se impune revocarea mandatului de arestare întocmit în cauză.
Avându-se în vedere critica formulată ce vizează reducerea despăgubirilor acordare de către prima instanță, se apreciază că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, întrucât din considerentele sentinței rezultă că inculpatul condamnat i-a achitat din proprie inițiativă, părții civile în baza principiului disponibilității, suma de 75.000.000 lei ROL și drept urmare, cei doi inculpați au fost obligați în solidar la prestație periodică în favoarea minorilor la o sumă globală și apoi la sume lunare, de la data pronunțării sentinței până la intervenirea oricărei cauze de modificare sau stingere a obligației.
Sentința anterioară pronunțată privind pe celălalt inculpat, privind soluționarea laturii civile și mai ales, privind întinderea prejudiciului cauzat are autoritate de lucru judecat, în condițiile în care răspunderea celor doi inculpați este solidară, neputând fi stabilită cu certitudine contribuția fiecăruia la prejudiciul reținut.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.20 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 30 iunie 2008.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.CI
PS/7.07.2008
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Constantin Iriza
