Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 371/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 260 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 371
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - judecător
- -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la data de 26 martie 2009, consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării de la aceeași dată, încheiere care, împreună cu încheierea din data de 02 aprilie 2009, fac parte integrată din prezenta decizie având ca obiect recursul declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 95 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, privind pe intimații - inculpați, și.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 73 din 30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Orșova, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.P.P. a fost achitat inculpatul - fiul lui n și, născut la 11.10.1940 în H, domiciliat în D, str. -, -.20, județul H, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.P.P. au fost achitați inculpații - fiul lui și, născut la 02.10.1959 în de C, județul H, domiciliat în de C, sat, nr. 23, județul H - și - fiul lui și, născut la 16.07.1972 în D, județul H, domiciliat în D,-, județul H - pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 Cod penal.
În baza art.14 coroborat C.P.P. cu art.346 C.P.P. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art.192 al.1 pct.1 C.P.P. a fost obligată partea vătămată și civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei.
În baza art.193 al.1 pct.5 C.P.P. a fost obligată partea vătămată să plătească inculpatului 500 lei și inculpatului 1000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța această soluție, instanța de fond a constatat în fapt că, în data de 04.10.2004, în jurul orei 06,30, partea civilă plecat de acasă spre T, la volanul autoturismului marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare -. Alături de acesta, în mașină, se afla pe scaunul din dreapta soția sa, partea vătămată, iar pe bancheta din spate, fiica minoră a celor doi,.
În timp ce se deplasa pe str. - din D, mașina condusă de partea civilă a pătruns în intersecția cu str. 1 -, urmând ca, după traversarea intersecției pe direcția înainte, să-și continue drumul pe B-dul - spre DN 7, apoi spre
În timpul deplasării în intersecție, autoturismul părții civile a fost lovit violent în lateral dreapta de autoturismul marca Solenza cu nr. de înmatriculare -, condus de inculpat, care a intrat în intersecție ignorând semnalul cedează trecerea, care îl obliga să acorde prioritate de trecere mașinii conduse de.
În urma impactului, autoturismul părții civile-inculpat a fost răsucit 180 de grade și fost aruncat pe scuarul ce desparte sensurile de mers ale străzii -. Accidentul s-a produs datorită ignorării semnului cedează trecerea de către inculpat, precum și vitezei excesive cu care acesta conducea mașina. În acest fel, au fost încălcate de către inculpat dispozițiile art. 155 al.1 și art. 167 al.1 lit. din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002.
În urma accidentului provocat de inculpatul, doamna - soția părții civile, a suferit leziuni vindecabile în 35-36 zile de îngrijiri medicale.
Prin rechizitoriul nr. 2045/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, înregistrat la Judecătoria Deva sub nr- (4774/2005), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului (cu datele personale din actul de sesizare) pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 al.1, 3.pen.
Odată cu rechizitoriul nr. 2049/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, s-a trimis acestei instanțe și plângerea penală prealabilă prin care partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 Cod penal, motivând în esență că, în data de 04.10.2004 a fost agresat de inculpat (după ce a fost implicat într-un accident de circulație) și că a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 1707/2006 a Judecătoriei Deva, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar partea civilă a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în baza art. 11 pct. 2 lit. a comb. cu art. 10 lit. b pr.pen.
Prin decizia penală nr. 428/R/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, a fost respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1707/2006, pronunțată de Judecătoria Deva, județul
Cu privire la fapta inculpatului, Judecătoria Devaa apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală.
De asemenea, instanța a reținut că martorii prezenți la accident nu au confirmat susținerile lui, potrivit cărora a fost agresat de, cu excepția numiților și, ale căror declarații "vor fi primite cu rezervă", întrucât cei doi nu au fost identificați la locul faptei cu ocazia cercetării accidentului. În opinia instanței Judecătoriei Deva, leziunile lui sunt consecința impactului dintre cele două mașini (produs datorită neglijenței acestuia).
La Judecătoria Deva, inculpatul i-a propus ca martorii pe inculpații și, care au fost audiați în calitate de martori la data de 11 aprilie 2006 și au declarat în fața instanței de judecată că partea civilă l-a lovit în zona feței pe inculpatul imediat după producerea accidentului de circulație.
Partea civilă a formulat plângere împotriva inculpatului, la data de 27.06.2005, pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă.
În data de 11.04.2006, partea civilă a formulat plângere penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, iar împotriva învinuiților și pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Prin rezoluția nr. 211/P/2007 din 26.06.2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s- dispus scoaterea de sub urmărire penală învinuitului pentru infracțiunile de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 Cp, instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 rap la art. 260 Cp; scoaterea de sub urmărire penală inculpaților, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 Cp.
Procurorul a apreciat că în lipsa unor probe certe de vinovăție, nu se poate opina fără putință de tăgadă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de denunțare calomnioasă, ci instigare la mărturie mincinoasă, dispunând scoaterea acestuia de sub urmărire penală, soluție pronunțată și în ceea ce privește pe inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Instanța a reținut că la data de 03.12.2004, inculpatul a formulat plângere penală (înregistrată la Poliția Municipiului D în data de 06.12.2004)împotriva părții vătămate, pentru infracțiunea de lovire prevăzută și pedepsită conform disp. art. 180 alin.2 pen. și a solicitat, în baza actelor medicale constatatoare, cercetarea acestuia pentru infracțiunea de vătămare corporală, conform art. 181 alin. 1.pen. arătând că în dimineața zilei de 04.10.2004, orele 06:45, în urma unei coliziuni a autoturismului ce-l conducea cu cel al lui s-a dus la mașina acestuia pentru a vedea dacă sunt victime, dar, în momentul când s-a aplecat pentru a vedea prin geamul portierei, acesta l-a lovit cu pumnul în cap în zona occipitală, provocându-i o contuzie cranio-cerebrală cu instalarea sindromului de amnezie.
Urmare a faptei de lovire descrisă mai sus, a arătat inculpatul, a fost internat la Spitalul Județean D - Secția Neurologie timp de 10 zile și a urmat tratament pentru vindecare încă 19 zile, pentru care a anexat următoarele acte medicale: biletul de ieșire din spital, certificatul de concediu medical seria - nr. -/10.10.2004 și biletul de tratament din 21.10.2004, precum și certificatul medico-legal nr. 1049/c/ 15.10.2004 (8-9 zile îngrijiri medicale), care poate fi completat cu numărul total de îngrijiri medicale.
Pentru faptele mai sus prezentate, a solicitat să se dispună verificările necesare, având în vedere și plângerea penală a lui împotriva sa pentru faptele produse în aceeași cauză, care se află în cercetare, iar după terminarea cercetărilor dosarul să fie înaintat la Judecătoria Deva, pentru competenta soluționare a acestei cauze.
Din cuprinsul actelor aflate la dosar - biletul de ieșire din spital, eliberat la 12.10.2004 de Spitalul Județean D - Secția Neurologie - fila 66 dosar nr. 2049/P/2004; certificatul medico-legal 1049/c/15.10.2004, eliberat de Serviciul Județean Medico-Legal ( fila 63 nr.2049/P/2004; decizia nr. 70/29.09.2005 a Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România ( filele 147-149 dosar 2049/P/2004), rezultă că inculpatul a fost internat în Secția de Neurologie a Spitalului Județean D cu nr. 28604/1378/04.10.2004, fiind victima unui accident rutier. La internare i s-a făcut un examen neurologic relevând dezorientarea temporo-spațială, agitație psihomotorie, amnezie antero și retrogradă, valori tensionale crescute, tablou neurologic la care s-a asociat cefalee nocturnă, s-a menționat că sindromul extrapiramidal a fost sugestiv pentru diagnosticul de boală Parkinson la debut și nu determinat de traumatism cranio-cerebral.
Având în vedere starea de fapt arătată anterior, datele personale ale inculpatului (calitatea sa de fost polițist și suspiciunea că aceasta ar avea repercusiuni negative asupra cursului cercetărilor), starea sa sufletească din momentele imediat următoare producerii coliziunii celor două autoturisme, convingerea sa că o expertiză medico-legală, cerută în mod repetat, va fi suficientă pentru elucidarea aspectelor privind cauza leziunilor (contuziei cerebrale) suferite de el - motiv pentru care nu a solicitat proba cu martori până la termenul din 14.02.2006, informațiile primite de la martorii, întâlniți ulterior, în condițiile în care însuși organul de urmărire penală a reținut în referatul de terminare a urmăririi penale (fila 94 dosar nr. 2049/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva ) că după accident între cele două persoane implicate în accident - inculpatul și partea vătămată - a avut loc o discuție, instanța de fond a apreciat că inculpatul - a formulat plângerea penală convins că susținerile sale sunt reale, că nu a formulat plângerea penală cu rea-credință.
Or, privind latura subiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă - vinovăția constă numai în intenție, nucleul vinovăției constituindu-l reaua-credință cu care făptuitorul face învinuirea mincinoasă, respectiv produce ori ticluiește probe neadevărate în sprijinul unei astfel de învinuiri.
Instanța a apreciat că nu poate fi considerată dovedită vinovăția denunțătorului ( petentului-inculpat -), prin însuși faptul achitării celui denunțat, cu motivarea că acesta nu a săvârșit faptele pentru care a fost învinuit.
Plângerea penală formulată de a fost făcută cu bună credință, autorul ei fiind convins, pe baza datelor ce le deținea, că plângerea sa este conformă realității.
Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă în varianta agravată - producerea ori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte; inculpatul nu a prezentat, înfățișat mijloace de probe neadevărate, în scopul de a face organele judiciare să ia drept veridică învinuirea; nu a construit mijloace de probe mincinoase, pe care apoi să le aducă la cunoștința organelor judiciare, în scopul de a face să se creadă în valabilitatea unui denunț calomnios.
Altfel spus, cu privire la această modalitate normativă de săvârșire a faptei (art. 259 alin. 2.Cod Penal), instanța a apreciat că lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, așa încât, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 159.
Cod PenalReferitor la inculpații și, aceștia au avut calitatea de martori în cauza penală nr. 4774/- a Judecătoriei Deva.
S-a reținut că infracțiunea de mărturie mincinoasă constă în acțiunea făptuitorului de a face afirmații mincinoase sau în omisiunea sa de a spune tot ce știe, ambele privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat, constatându-se, referitor la latura obiectivă, că din probele administrate în cauză nu există probe certe de vinovăție, astfel încât judecătorul să aprecieze fără putință de tăgadă că inculpații au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Instanța a apreciat, având în vedere: procesul verbal (aflat la fila 21 dosar 2049/P/2004) încheiat de Poliția Municipiului în care nu se menționează la ce oră a ajuns echipajul poliției la locul producerii accidentului, dar se precizează că " cercetarea la fața locului a început la orele 07 și s-a încheiat la orele 07,30, efectuându-se la lumina naturală a zilei"; declarațiile martorilor, că există un dubiu că declarațiile date - în calitate de martori - de inculpații și, sunt mincinoase.
Instanța de fond a reținut că există dubiu cu privire la caracterul mincinos al declarațiilor date de cei doi inculpați, astfel că, sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă - element esențial al conținutului constitutiv al acestei infracțiuni - a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cerute de norma de incriminare prevăzută în art. 260.pen. pentru existența infracțiunii, având în vedere și prezumția de nevinovăție prevăzută atât de dispozițiile procedural penale, art. 66 alin. 1.proc. pen, cât și de art. 23 pct.11 din Constituția României.
S-a mai arătat că prezumția de nevinovăție este conținută și ea în art.6 paragraful 2 din CEDO, potrivit căreia "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită" și că prezumția de nevinovăție este legată și de principiul potrivit căruia orice îndoială se interpretează în favoarea învinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo).
În cauză, instanța de fond a constatat că probele administrate exprimă îndoiala privind caracterul mincinos al declarațiilor inculpaților, astfel că ele trebuie să fie interpretate în favoarea acestora, așa încât în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. d C.P.P. au fost achitați inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260
În baza art.14 coroborat C.P.P. cu art.346 s C.P.P.-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată, constituită parte civilă, care a solicitat admiterea apelului și condamnarea inculpatului pentru art. 259 cp și a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260
Apelantul a motivat că s-a reținut greșit starea de fapt, pe baza declarațiilor martorilor și, care însă nu au forță probantă, întrucât prin sentința penală nr. 1707/P/2007 a Judecătoriei Deva, definitivă prin decizia Tribunalului Hunedoara nr. 428/R/2007, a fost achitat pentru art. 180 alin. 2 cp, constatându-se că plângerea inculpatului este "mincinoasă", că el nu l-a lovit în data de 4.10.2004, existând autoritate de lucru judecat referitor la fapta de care s-a plâns inculpatul.
A mai arătat că în mod greșit nu s-a reținut că declarațiile date ca martori de inculpații și sunt mincinoase deoarece ceea ce au declarat aceștia nu e coroborează cu celelalte probe din dosarul în care s-a pronunțat sp. nr. 1707/P/2007 a Judecătoriei Deva, că declarațiile date de martorii și sunt contradictorii, și că după patru ani de zile aceștia ori nu-și mai amintesc evenimentele, ori au fost influențați să declare în favoarea inculpaților.
Prin decizia penală nr. 95 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea, ca fiind nefondat, a apelului declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 73/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Orșova și l-a obligat pe apelant să achite intimatului-inculpat suma de 2400 lei, cheltuieli de judecată, și către intimații inculpați și, suma de 500 lei, cu același titlu.
A fost obligat totodată apelantul la plata sumei de 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de apel a apreciat că, potrivit art. 259 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiunea de denunțare calomnioasă învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană. Conform alin. 2 al aceluiași text de lege se pedepsește și producerea ori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte.
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că, pentru existența infracțiunii de denunțare calomnioasă, se cere ca învinuirea cuprinsă în denunț sau plângere să fie mincinoasă ori, în speță, din probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat reaua-credință a intimatului inculpat în formularea plângerii împotriva apelantului parte vătămată pentru art. 180 alin. 2 Cod penal.
Faptul că, în urma plângerii făcute de intimatul-inculpat, instanțele din H, respectiv Judecătoria Deva, prin sentința penală nr. 1707/2006 și Tribunalul Hunedoara prin decizia penală nr. 428/R/2007, l-a achitat pe pentru art. 180 alin. 2 Cod penal, având în vedere dispozițiile art. 10 lit. b Cod procedură penală, respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, motivându-se că declarațiile martorilor și au fost primite cu rezervă, întrucât cei doi nu au fost identificați la locul faptei cu ocazia cercetării accidentului, nu poate duce, prin el însuși, la constatarea că intimatul inculpat a comis infracțiunea de denunțare calomnioasă.
Astfel, din toate declarațiile date de acesta a rezultat că este convins că l-a lovit cu palma sau pumnul în cap, după producerea accidentului de circulație, iar faptul că în actele medico-legale prezentate s-a trecut că a fost victima unui accident rutier, la data de 04.10.2008, s-a datorat celor spuse de soția sa la momentul prezentării la medic, că în acel moment nu mai conștientiza ce se întâmplă cu el.
Mai mult, s-a constatat de instanța de apel că, în biletul de ieșire din spital întocmit la 12.10.2004 (fila 46 dosar ) s-a consemnat că bolnavul a pierdut conștiința pentru câteva minute, în timpul impactului, ceea ce confirmă susținerile intimatului-inculpat făcute în acest sens.
Intimatul inculpat a mai susținut, afirmație credibilă, că nu l-a acționat imediat în judecată pe pentru lovire și nu a spus numele martorilor care au văzut lovitura care a primit-o de la apelant deoarece spera la o înțelegere pe cale amiabilă cu acesta, în ceea ce privește pretențiile civile solicitate.
Față de cele arătate, s-a apreciat că în mod just instanța de fond a constatat că nu există intenția - ca latură subiectivă - infracțiunii de denunțare calomnioasă, plângerea penală formulată de fiind făcută cu bună credință, autorul ei fiiind convins, pe baza datelor ce le deținea, că plângerea sa este conformă realității, prima instanță reținând astfel corect și starea de fapt, în concordanță cu probele de la dosar.
De altfel, s-a reținut că inculpatul-intimat nu se face vinovat nici de săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă în varianta agravată - producerea ori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte - întrucât, inculpatul nu a prezentat sau înfățișat mijloace de probe neadevărate în scopul de a face organele judiciare să ia drept veridică învinuirea, din probele administrate în cauză nerezultând că a influențat martorii audiați să declare într-un anume fel pentru a-i sprijini plângerea, astfel că nu a construit mijloace de probe mincinoase pe care apoi să le aducă la cunoștința organelor judiciare în scopul de a face să se creadă în valabilitatea unui denunț calomnios.
De asemenea, din probe nu a rezultat că ceilalți doi intimați inculpați - și - au făcut afirmații mincinoase în cauza penală în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1707/2006 a Judecătoriei Deva, unde au fost audiați în calitate de martori, pentru a susține plângerea intimatului inculpat.
Faptul că, în considerentele sentinței de achitare a lui s-a reținut că declarațiile martorilor și au fost primite cu rezervă, întrucât cei doi nu au fost identificați la locul faptei cu ocazia cercetării accidentului, nu poate duce, prin el însuși, la constatarea că aceștia au declarat mincinos.
Astfel, din declarațiile părților implicate în accidentul de circulație ce a avut loc la data de 04.10.2004, coroborate și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, coliziunea dintre cele două autoturisme s-a produs în jurul orelor 06,30, organele de poliție fiind sesizate despre accident la ora 06,45 (conform procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 06.10.2004, fila 2 dosar ), iar cercetarea la fața locului a început la ora 07,00.
Ori, din declarația de martor dată de în dosarul nr. 4776/2005 al Judecătoriei Deva (fila 222), declarație menținută constant în tot cursul procesului penal, acesta a susținut că, în acea dimineață, înainte de ora 07,00 se deplasa spre locul său de muncă și, în timp ce traversa intersecția - cu 1 -, din D, a auzit o bufnitură și întorcându-se a văzut o persoană coborând din mașina aflată pe scuar care l-a lovit pe, pe care-l cunoștea, cu pumnul în zona capului, după care a mai văzut când a parcat mașina în apropierea Băncii Naționale, afirmând că apoi a plecat la serviciu. A mai susținut că, ulterior, pe drum spre serviciu s-a întâlnit cu numitul - colegul său - căruia i-a spus că a avut loc un accident.
Audiat fiind ca martor în dosarul nr- al Judecătoriei Orșova, a confirmat cele spuse de, menționând că și el a văzut momentul când a fost lovit cu pumnul sau palma, în cap de către, în momentul când s-a dus la mașina acestuia pentru a vedea ce se întâmplă.
De asemenea, din declarația de martor dată de în dosarul nr. 4776/2005 al Judecătoriei Deva, fila 223, reieșit că acesta, în acea dimineață se îndrepta spre piață, când a auzit o bufnitură în intersecție și a văzut când l-a lovit pe cu mâna, în zona capului.
Ca atare, având în vedere prezumția de nevinovăție prevăzută atât de dispozițiile procedural penale, art. 66 alin. 1.proc. pen, cât și de art. 23 pct.11 din Constituția României, instanța de apel a reținut că există dubiu cu privire la caracterul mincinos al declarațiilor date de cei doi inculpați în calitate de martori în dosarul nr. 4776/2005 al Judecătoriei Deva, astfel că, sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă - element esențial al conținutului constitutiv al acestei infracțiuni - s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cerute de norma de incriminare prevăzută în art. 260.pen. pentru existența infracțiunii.
Faptul că cei doi intimați inculpați nu au mai fost găsiți la fața locului, cu ocazia cercetării efectuate de organe de cercetare penală, nu poate duce automat la concluzia că aceștia au declarat mincinos, de vreme ce, din actele dosarului a rezultat că, din momentul producerii accidentului de circulație și până în momentul sosirii lucrătorilor de poliție la locul faptei, a trecut ceva timp (cel puțin un sfert de oră), astfel că acești intimați inculpați s-au putut afla în acea zonă la momentul impactului, părăsind-o înainte de sosirea organelor de poliție.
Mai mult, din declarația dată de martorul în dosarul nr- al Judecătoriei Orșova - fila 63 - a rezultat că acesta l-a văzut pe întorcându-se de la și plecând spre mașina lui, care era oprită la locul accidentului, ceea ce susține afirmațiile celor trei intimați inculpați în sensul că că s-a dus spre mașina lui, pentru a vedea ce s-a întâmplat.
De altfel și martorul a susținut că un cetățean i-a spus că celălalt - care fusese implicat în accident și care plecase între timp - avusese o altercație cu.
Ca urmare, față de probatoriul existent la dosar, existând un dubiu în privința vinovăției intimaților inculpați și în comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea acestora în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, respectiv că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Referitor la susținerile reprezentantei Ministerului Public, făcute cu ocazia dezbaterii apelului, instanța de prim control judiciar a constatat că acestea vizează nulități relative, care nu duc la anularea încheierii prin care s-a admis plângerea petentului - încheierea din 28.09.2007 a Judecătoriei Deva.
Astfel, examinând conținutul dispozitivului acestei încheieri, Tribunalul a constatat că acesta conține mențiunile prevăzute de art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, iar mențiunea făcută cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale - deși neprevăzută în dispozițiile legale menționate anterior - ține de tehnica de întocmire a minutei și, implicit a dispozitivului, precum și de punctele de vedere diferite, exprimate în literatura și practica judiciară.
Deși, într-adevăr, grefierul de ședință nu a semnat încheierea din 28.09.2007, instanța de apel a constatat că această lipsă a semnăturii nu constituie un motiv de nulitate a sentinței dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, această neregularitate trebuind să fi fost invocată conform art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, așa încât, nefiind invocată în acest termen, s-a apreciat că nu se impune a fi luată în considerare din oficiu, pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului nefiind necesară anularea actului.
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs - în termen legal - partea vătămată, solicitând admiterea recursului și, casând decizia atacată și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul plângerii.
Recurentul a arătat că subzistă în cauză motivul de casare prev.de art.3859pct.10 Cod pr.penală, în sensul că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine reaua credință a inculpatului în formularea plângerii penale, impunându-se astfel condamnarea atât a acestuia, cât și a celorlalți doi inculpați. În acest sens, s-a arătat că instanțele nu au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, pronunțată în dosar nr.3307/P/2007, existența unor neconcordanțe între declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală și cele din faza de judecată, precum și ce s-a statuat cu putere de lucru judecat prin decizia penală nr.428/R/2007.
Al doilea motiv de casare invocat de către recurentul parte vătămată este cel prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 Cod pr.penală, în sensul că hotărârile pronunțare au la bază o eroare gravă de fapt, aceasta rezultând din faptul că instanța de apel nu a cunoscut că numiții și, martori propuși în cauză de către inculpatul, au fost instigați cu intenție la mărturie mincinoasă de către acest inculpat, după cum stabilește Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, în ordonanța pronunțată în dosarul nr.3307/P/2007. De asemenea, nu s-a avut în vedere de instanță la stabilirea corectă a stării de fapt ansamblul probatoriului administrat în cauză, precum și coroborarea reală a probelor administrate, motivul recunoscut chiar de către inculpatul care l-a determinat să formuleze plângere penală împotriva părții vătămate, precum și interpretarea eronată dată de către instanță acestui motiv.
Examinând recursul declarat, Curtea urmează a- admite, în baza art. 38515pct. 2 lit. c alin. 2 Cod pr.penală, rap. la dispoz. art. 3859alin. 1 pct. 2 Cod pr.penală.
Prin recursul formulat, partea vătămată a invocat două motive de casare a hotărârilor recurate, respectiv dispozițiile art.3859pct.10 și 18 Cod pr.penală, respectiv faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate de natură să garanteze dreptul părții vătămate și să influențeze soluția procesului și acestea au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință, pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare a inculpaților, însă, Curtea apreciază că în cauză există cazul de casare de ordine publică prev.de art.3859alin.1 pct.2 Cod pr.penală, ceea ce face inutilă examinarea motivelor de casare invocate de către recurent, ele urmând totuși a fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei, în nouă cadru procesual stabilit.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarelor existente, Curtea constată că partea vătămată a formulat inițial, la data de 27 iunie 2005, o plângere penală împotriva făptuitorului, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev. de art. 259 alin.1 și 2 Cod penal. De asemenea, aceeași parte vătămată, la data de 11 aprilie 2006, formulat plângere penală, de această dată atât împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă (art.25 Cod penal rap.la art.260 Cod penal), cât și împotriva inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă (art.260 Cod penal).
Prin rezoluția din 26 iunie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din dosarul nr.211/P/2007, în baza art.262 pct.2 lit. a Cod pr. penală rap. la art.10 lit. a Cod pr.penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului u pentru infracțiunea prev. de art.259 Cod penal și infracțiunea prev. de art.25 rap. la art.260 Cod penal și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și, pentru infracțiunea prev. de art. 260 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere partea vătămată, în conformitate cu dispozițiilor art. 278 Cod procedură penală, iar prin rezoluția din 27.07.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pronunțată în dosarul nr. 729/II/2/2007, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea părții vătămate.
În conformitate cu dispozițiile art. 2781pct. 1 Cod procedură penală, partea vătămată, la data de 10.08.2007 a formulat plângere la instanța competentă, respectiv Judecătoria Deva, dosarul fiind înregistrat sub nr-. Analizând conținutul plângerii adresată Judecătoriei Deva - act de sesizare a instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. 9 din Codul d e procedură penală, pentru situația prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală - Curtea constată că, prin intermediul acesteia, partea vătămată a reiterat în totalitate criticile formulate cu ocazia plângerii adresată prim procurorului, solicitând condamnarea inculpaților pentru infracțiunilor care au făcut obiectul celor două plângeri inițiale, conexate.
Prin încheierea din 28 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-, în baza art. 278 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petentul-parte vătămată și, în consecință, s-au desființat rezoluțiile nr. 211/P/2007 și nr. 729/II/2/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a reținut cauza spre judecată, s-a constatat că actul de sesizare al instanței, ca primă instanță, îl constituie plângerea părții vătămate și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților și pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 260 Cod penal (mărturie mincinoasă) și împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 259 Cod penal (denunțare calomnioasă), stabilind termen în continuare, motivându-se că la dosarul cauzei există suficiente indicii de vinovăție privind săvârșirea infracțiunilor de către cei trei inculpați.
Urmare a cererii de formulată de către petiționarul, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, prin Încheierea nr. 76 din 21 ianuarie 2008 dispus-/221/2007 al Judecătoriei Deva la Judecătoria Orșova, care a pronunțat sentința penală nr. 73 din 30 iunie 2008, menținută prin respingerea apelului de către Tribunalul Mehedinți și prin care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat pe inculpații pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 Cod penal și pe și pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 Cod penal.
Art. 3859alin. 3 Cod procedură penală prevede în mod expres și limitativ cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu de instanță, între acestea fiind și cel prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală, respectiv situația în care instanța nu a fost sesizată în mod legal. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 9 Cod procedură penală, în cazul prevăzut de art. 2781alin. 8 lit. c din Codul d e procedură penală - situația prevăzută în speță având în vedere încheierea din 28.09.2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr- - actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1 al art. 2781.
În cauză, Curtea constată că prin plângerea la care face trimitere dispozițiile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, partea vătămată a reiterat încă odată criticile formulate împotriva rezoluției inițiale, și ulterior rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, solicitând, având în vedere probatoriul administrat în cauză - condamnarea tuturor celor trei inculpați pentru infracțiunile care au făcut obiectul plângerilor inițiale conexate, respectiv pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal și art. 259 Cod penal, iar inculpații și pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 Cod penal.
Judecătoria Deva, deși prin dispozitiv a constatat în mod legal că actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea părții vătămate - care se referă la toți inculpații și pentru toate infracțiunile, iar în considerente a făcut referire la existența unor indicii temeinice pentru toate infracțiunile, a omis să dispună punerea în mișcare a acțiunii penale, cu toate consecințele care decurg de aici, împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal. Ca o consecință a acestei omisiuni, ulterior, Judecătoria Deva, având în vedere limitele investirii prin Încheierea precizată anterior, s-a pronunțat în ceea ce-l privește pe inculpatul numai cu privire la una din infracțiunile care au făcut obiectul plângerii, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 259 Cod penal,nepronunțându-se și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal.
Curtea apreciază că această omisiune vădită a Judecătoriei Deva de a se pronunța prin încheierea din data de 28 septembrie 2007 asupra tuturor infracțiunilor care îl vizau pe inculpatul, constituie un caz de nulitate absolută prevăzut de art. 197 pct. 2 din Codul d e procedură penală - referitor la sesizarea instanței de judecată, astfel încât, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală, urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. alin. 2 Cod procedură penală, să fie admis recursul părții vătămate, cu consecința casării atât a hotărârilor pronunțate de Judecătoria Orșova și Tribunalul Mehedinți, cât și casării în parte (respectiv numai în ceea ce privește partea care vizează punerea în mișcare a acțiunii penale) a încheierii din 28.09.2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-, în sensul înlăturării dispoziția punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților și pentru infracțiunea prev. de art. 260 Cod penal și a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 259 Cod penal, constatând că instanța a fost investită prin admiterea plângerii formulată de petentul - parte vătămată, conform art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală.
Având în vedere temeiul juridic al casării, precum și dispozițiile art. 3858din Codul d e procedură penală referitor la neagravarea situației pentru cel care a declarat recurs, în propria cale de atac, cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Orșova, aceasta urmând ca, prin noua încheiere pronunțată în condițiile art. 278 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, pe lângă pronunțarea în același mod asupra existenței la dosar a unor probe suficiente în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 259 Cod penal de către inculpatul și infracțiunile prevăzute de art. 260 Cod penal de către inculpații și, se va pronunța în mod expres și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal, reclamată în sarcina primului inculpat. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât, între prezumtiva săvârșire de către inculpații și a infracțiunii prevăzută de art. 260 Cod penal și prezumtiva instigare a lor de către inculpatul, există o legătură indisolubilă.
În ceea ce privește dispozițiile art. 38517alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 383 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea va constata că ultimele acte procedurale rămase valabile și de la care procesul penal la Judecătoria Orșova urmează să-și reia cursul, sunt reprezentate de citarea învinuiților și pentru termenul din 14.09.2007 (filele 15 și 16 ale dosarului nr- al Judecătoriei Deva ).
Având în vedere soluția pronunțată, cererile părților privind acordarea cheltuielilor judiciare reciproce, atât la fond cât și în căile de atac, urmează a fi avute în vedere de Judecătoria Orșova, cu ocazia examinării din nou a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr.95 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și sentinței penale nr.73 din 30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Orșova,
Casează hotărârile recurate.
Casează în parte încheierea din 28.09.2007, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-, în sensul că înlătură dispoziția punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților și pentru infracțiunea prev. de art. 260 Cod penal și a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 259 Cod penal; constată că instanța a fost investită prin admiterea plângerii formulată de petentul - parte vătămată, conform art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală.
Trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond - JUDECĂTORIA ORȘOVA, județul
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ - 12.06.2009
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mirela Ciurezu Gherghe
