Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 629/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 629/
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 3: Marioara dr.- -
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpații: și G, domiciliați în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr. 113/A din 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat G G, asistat de avocat ales, care răspunde și pentru recurentul inculpat, în baza delegației nr. 201/2008, emisă de Baroul V, pentru aceiași recurenți inculpați răspunde și avocat din oficiu, în baza delegației nr. 3668/2008, emisă de Baroul A și intimatul parte vătămată, asistat de avocat ales, în baza delegației nr.96/2008, emisă de Baroul
Procedura, legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenții inculpați, depune la dosar note de ședință.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenții inculpați și G G, precizează că motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art.385 pct. 9 și 11 Cod procedură penală. Arată că împotriva încheierii din 29.11.2007 a Tribunalului Vâlceas -a admis o cale de atac care este inadmisibilă. În situația în care se apreciază că atacarea acestei încheieri este admisibilă, atunci calea de atac este cea a recursului și soluția tribunalului a fost dată de un complet nelegal constituit de doi judecători în loc de trei judecători. Tribunalul nu putea cenzura decât soluția dată prin sentință, cea dată de ultimul judecător, nu și soluția dată prin încheiere de alt judecător, întrucât a fost investit cu soluționarea numai a căii de atac împotriva sentinței. Dacă se aprecia că s-ar fi impus desființarea încheierii tribunalului, trebuia să se constate faptul că în mod nelegal s-a dispus reținerea spre judecare, pentru audierea martorilor propuși de petenți în apărare, acesta fiind și motivul admiterii plângerii. În această situație trebuia să se dispună trimiterea cauzei la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale. Solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar.
Avocat, pentru intimatul parte vătămată, apreciază că Tribunalul Vâlceaa soluționat corect cauza și solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului, arată că încheierile interlocutorii sunt supuse căilor de atac odată cu fondul. Tribunalul Vâlceaa lămurit instanța de fond cu privire la aplicarea corectă a dispozițiilor art.2781Cod procedură penală, fie "a" să respingă plângerea, fie "c" să admită plângerea și să adopte soluția pe care o consideră necesar. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat G G, având ultimul cuvânt, solicită anularea amenzii.
CURTEA
Din actele dosarului constată că, prin sentința penală nr.116 din 18 aprilie 2008, Judecătoria Horezu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. rap. la art. 10 lit. b/1 pr. pen. a achitatat pe inculpații, fiul lui și, născut la 5.04.1933 în localitatea. jud. V, CNP - și G G, fiul lui și, născut la 05.04.1933, în localitatea, județul V, CNP -, ambii domiciliați în comuna, satul, județul V, pentru infr. prev. de art. 260 alin. 1.pen.;
În baza art. 18/1 pen. rap. la art. 91 lit. c pen. fiecărui inculpat făptuitor i s-a aplicat sancțiunea de câte 400 lei, amendă administrativă.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d pr pen. a fost obligă pe fiecare inculpat să plătească statului, câte 60 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. ultim pr. pen. fiecare inculpat a fost obligat să plătească părții vătămate, domiciliat în Rm. V, str. -, - 16,. C,.49, județul V, câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Instanța de fond a reținut că intimatul a formulat plângere penală împotriva lui și G G, pentru mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, întrucât în calitate de martori în dosarul civil nr. 3609/2004 al Judecătoriei Horezu propuși de au declarat mincinos. GGa declarat că în 1980 transportat cartofi de pe terenul în litigiu din pct. " La " că atunci avea oameni la muncă pe acel teren, iar a declarat că în urmă cu 15-16 ani, tot de pe același teren a transportat fân și alte produse și că a stăpânit același teren, relatări careu nu sunt adevărate deoarece terenul a fost stăpânit de mama lui și de acesta.
Parchetul a dat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal și le-a aplicat sancțiunea administrativă de câte 400 lei fiecare.
G și au formulat plângere care le-a fost respinsă la parchet și apoi s-au adresat instanței.Instanța, prin încheierea din 29 2007 în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod pr.penală, a admis plângerea acestuia, a desființat rezoluția procurorului, a pus în mișcare acțiunea penală față de ambii inculpați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal și dispus trimiterea în judecată a acestora.
Soluționând cauza pe fond s-a reținut că GGa schimbat declarația dată la instanța civilă sub pretextul că aproape tot ce a declarat s-a consemnat greșit că prin această modifică aproape mărturia făcută anterior ( am transportat cartofi cu căruța pe care o deținea tatăl meu în anul 1980) și apoi revine ( nu știu cu ce am transportat cartofii, acest lucru a fost făcut în urmă cu 35 ani ).
Inculpatul a revenit și el parțial asupra declarației invocând consemnarea greșită declarând că nu a lucrat 2-3 ani la acel teren așa cum s-a consemnat iar în legătură cu amplasamentul porților a consemnat că nu are relevanță și ele erau amplasate în alt loc, aspect infirmat de către ceilalți martori.
Afirmația făcută de cu privire la faptul că a stăpânit terenul în litigiu este în totală contradicție cu declarațiile vecinilor terenului și G, care au relatat că nu avea acces la teren decât pe porțile construite de familia părții vătămate și că niciodată nu a fost lucrat terenul de către și de către inculpați.
Martorul a arătat că partea vătămată s-a judecat cu terenul " la Casă" și că nu i-a văzut pe cei trei să lucreze acest teren, că el a fost lucrat de, după care de partea vătămată unde are și casă iar locuiește la 50 de terenul lui.
Martorul a arătat că este vecin cu terenul, locuiește de 40 de ani lângă acesta și el a fost stăpânit numai de, nu are teren în acel punct nu l-a stăpânit niciodată iar pe inculpați nu i-a văzut niciodată.
Față de cele de mai sus s-a reținut că inculpații au săvârșit fapta de mărturie mincinoasă dar pentru că sunt persoane în vârstă și nu au antecedente penale s-a apreciat că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni fapt pentru care în temeiul, art.11 pct. 2 lit. a și lit.1Cod pr.penală, au fost achitați iar în temeiul art. 181și 91 Cod penal s-a aplicat fiecăruia sancțiunea administrativă de câte 400 lei amendă.
Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat și către partea vătămată.
Inculpații și G au declarat apel împotriva sentinței criticând-o în esență ca nelegală prin aceea că greșit s-a reținut fapta de mărturie mincinoasă întrucât ea nu este dovedită și că s-a înrăutățit situația lor în propria cale de atac, căpătând calitatea de inculpați deși la urmărirea penală au fost scoși de sub urmărire aplicându-li-se câte o sancțiune administrativă.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea pentru inexistența infracțiunii.
Prin decizia penală nr.113/A din 10.09.2008, Tribunalul Vâlceaa admis apelurile declarate de apelanții inculpați și G G, desființat sentința și încheierea de ședință din data de 29 2007, trimițând cauza la instanța de fond pentru soluționarea plângerilor formulate de petenții și GGî mpotriva ordonanței din 12 martie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu în dosarul nr. 1681/P/2006.
Cererile privind cheltuielile judiciare formulate de părți urmează să fie soluționate la instanța de fond în raport de soluția dată, cu respectarea dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală.
Instanța de apel a reținut că prin ordonanța din 12 martie 2007 dată în dosarul nr. 1681/P/2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, județul V, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și GGp entru infr. de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal în temeiul art. 249 Cod pr.penală coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. și 10 lit.1Cod pr.penală, iar în temeiul art. 91 Cod penal s-a aplicat acestora sancțiunea administrativă, amenda de câte 400 lei pentru fiecare.
În cuprinsul ordonanței s-a reținut că în dosarul civil nr. 3609/2004 al Judecătoriei Horezu, județul V și G G au fost ascultați ca martori propuși de și au declarat mincinos în legătură cu modul de stăpânire și de lucrat al terenului din pct. " La ".
S-a apreciat însă că fiind persoane în vârstă și fără antecedente penale fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni administrative conform art. 181și 91 Cod penal.
și G G au formulat plângere la parchet împotriva ordonanței de mai sus, după care în temeiul art. 278/1 Cod pr.penală, au formulat plângere la Judecătoria Horezu.
Potrivit art. 278/1 pct. 8 Cod pr.penală, judecătorul soluționând plângerea pronunță una din următoarele soluții:
a/respinge plângerea;
b/admite plângerea prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care trimite cauza procurorului indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi constate și prin care anume mijloace de probă;
c/admite plângerea prin încheiere, desființează rezoluția sau
ordonanța si când sunt probe suficiente reține cauza spre judecare, în complet legal constituit dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
În speță, instanța de fond în plângerea învinuiților, prin încheierea din 29 2007 admis plângerea, a desființat soluția parchetului, a constatat că sunt probe suficiente și a reținut cauza spre judecare, a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații și GGp entru infr. prev. de art. 260 Cod penal, și a dispus trimiterea acestora în judecată pentru această infracțiune.
Prin această încheiere, pe de o parte s- făcut inculpaților o situație mai grea în propria cale de atac, lucru inadmisibil, în sensul că din calitatea de învinuit li s-a acordat calitatea de inculpat, cu toate consecințele care derivă din această calitate,iar pe de altă parte, plângerea acestora împotriva ordonanței prin care arătau că nu sunt vinovați de fapta reținută în sarcina lor de mărturie mincinoasă pentru care li s-a aplicat o sancțiune administrativă a rămas nesoluționată.
Așa cum s-a arătat, soluțiile pe care instanța le avea la îndemână potrivit art. 278/1 pct. 8 Cod pr.penală, erau acelea de a respinge plângerea sau de a admite plângerea conform literelor a și b Cod penal neputând fi aplicată lit. c întrucât prin aceasta se aducea atingere drepturilor procesuale ale petenților în sensul că li se crea o situație mai grea în propria cale de atac.
Având în vedere că potrivit art. 361 alin. 3 Cod pr.penală, apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor și că potrivit alin. 2 al aceluiași articol încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul, s-a reținut că apelul privește atât sentința cât și încheierea din 29 2007.
Împotriva deciziei ambii inculpați au formulat recurs, aducându- critici prin apărător sub aspectul legalității și temeiniciei în sensul că în ce privește încheierea din 29.11.2007, Tribunalul Vâlceaa admis o cale de atac inadmisibilă, deoarece tribunalul nu putea cenzura decât soluția dată prin sentința apelată.
În același timp, apărarea inculpaților arată că în mod nelegal s-a dispus reținerea spre judecare câtă vreme deficiențele probatorii din cursul urmăririi penale impuneau audierea unor altor martori propuși de inculpați în apărare, situație ce ar fi trebuit să justifice trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpaților.
Înainte de toate, se impune precizarea că din lectura motivelor de recurs se desprinde contradicția în termeni, deoarece inculpații susțin în același timp că în mod nelegal a fost desființată încheierea din 29.11.2007 dar că greșit prin aceeași încheiere s-a reținut cauza pentru a fi judecată, împrejurare ce îngreunează destul de mult controlul judiciar în recurs.
Totuși, curtea arată că potrivit art.361 alin.3 Cod procedură penală, apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, iar alin.2 al aceluiași text de lege, precizează că încheierile date în primă instanță pot fi atacate în apel numai odată cu fondul.
Prin urmare, nu există nici o îndoială în legătură cu obligația instanței de apel dea cenzura din oficiu odată cu apelul declarat împotriva sentinței, și încheierile primei instanțe.
În ce privește soluția la care a ajuns prima instanță prin încheierea din 29.11.2007, aprecierile tribunalului în apel sunt juste.
S-ar fi ajuns împotriva legii ca făptuitorilor și G G să li se agraveze situația în propria plângere cu încălcarea flagrantă așa cum s-a arătat a principiului " nemo reformațio in pejus", prin aceea că punându-se în mișcare împotriva lor acțiunea penală, au devenit inculpați.
Pe de altă parte, conform art.278/1 pct.9 Cod procedură penală, în ipoteza reținerii cauzei pentru judecare, actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanelor care au contestat soluția procurorului.
Cum în această speță persoanele care au formulat plângere sunt tocmai făptuitorii, este împotriva tuturor principiilor de drept procesual penal de a se crede că legea a pus la dispoziția acestora o cale de atac prin intermediul căreia să-și agraveze propria situație.
În legătură cu fondul plângerii, în condițiile în care în apel au fost desființate sentința și încheierea din 29.11.2007, instanța de fond se poate pronunța sub toate aspectele, părțile având posibilitatea în această etapă procesuală să valorifice toate mijloacele probatorii de care dispun.
Nu există prin urmare, în opinia curții, nici un motiv care să determine casarea hotărârii recurate, astfel încât apreciind netemeinice susținerile recurenților, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins recursul acestora.
De asemenea, potrivit art.192, art.193 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor efectuate de stat și către partea vătămată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații: și G G, ambii domiciliați în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr. 113/A din 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 250 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și la câte 190 lei cu același titlu către stat din care câte 40 lei, onorariu apărător oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
8.12.2008.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marius Andreescu, Marioara
