Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 94/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 94
Ședința publică din 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti Ioana Vorniceasa
- - - - președinte secție
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - a fost legal reprezentat de -A - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva deciziei penale nr. 437/19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru inculpat av., apărător ales, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului arată că decizia pronunțată de Tribunalul Bacău este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
1. În mod nelegal instanța a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1Cod pr.penală, care reprezintă un temei de încetare a procesului penal și nu de achitare.
2. De asemenea, instanța de apel a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă pe motiv că inculpatul a revenit asupra declarației înainte ca inculpatul să fie arestat și condamnat, respectiv mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție. Cu privire la acest aspect, lasă soluția la aprecierea instanței.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, în temeiul art. 11 pct.2 lit. b raportat la art. 10 lit.1Cod pr.penală să se dispună achitarea inculpatului.
Avocat, pentru inculpat, cu privire la primul motiv de casare arată că este de acord.
Referitor la al doilea motiv de recurs, arată că acesta nu este temeinic motivat de faptul că prin decizia nr. 815 din 18.12.2008 Curtea de Apel Bacăua casat decizia tribunalului întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, însă s-a stabilit că declarația mincinoasă este cea din faza de urmărire penală. Mai mult, nu se poate pretinde că procurorul ar fi dispus trimiterea în judecată a inculpatului numai pe baza declarației dată de.
Solicită admiterea recursului și să se dispună achitarea inculpatului și nu încetarea procesului penal. De asemenea solicită a se dispune plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, în persoana d-nei av., care s-a prezentat la două termene de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30/14.01.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.e CPP, cu referire la art.260 alin.2 Cp, achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 alin.1 Cp, întrucât există o cauză de nepedepsire.
În baza art.192 alin.3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Rechizitoriul nr. 1883/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacăus -a reținut că în ședința din data de 02.03.2006 a Tribunalului Bacău, procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în ceea ce privește pe martorul, având în vedere faptul că între declarația dată în fața procurorului și declarația dată în fața instanței de la acea dată există contradicții.
S-a mai reținut că la data de 02.03.2006 la Tribunalul Bacău se afla pe rol cauza penală privind pe inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 cu aplic. art. 73 lit.b.
Cu ocazia audierii martorilor din lucrări, printre aceștia fiind și inculpatul (inculpat în prezenta cauză - nota inst.), acesta a retractat declarațiile date în cauză, în fața organelor de poliție și în fața procurorului, schimbându-și depozițiile care îl inculpau pe și afirmând aspecte contrarii care îl transformau pe acesta din autor al agresiunii asupra lui într-o persoană care se afla în stare de legitimă apărare.
Ca urmare a verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că, inculpatul a fost ascultat ca martor în dosarul nr. 825/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău la data de 28.09.2005, în cauza privind moartea lui, acesta arătând faptul că nu a văzut altercația ce a intervenit între și, menționând faptul că nu poate preciza dacă avea ceva în mâini, acesta ere plin de sânge pe față, iar întrebându-l ce a pățit i s-a răspuns că a fost lovit cu o piatră de către.
Inculpatul, în declarația dată în fața procurorului, a arătat de asemenea faptul că în prezența sa inculpatul a afirmat în fața organelor de poliție că l-a bătut pe deoarece acesta l-a lovit cu o piatră în zona capului și a spart geamurile de la tractor, precum și faptul că l-a văzut pe mergând prin grădină, aplecat și se ținea cu mâna de cap, iar fiul său îl sprijinea ținându-l de spate.
Cu ocazia audierii inculpatului, în ședința publică din data de 02.03.2006 la Tribunalul Bacău, acesta în calitate de martor a arătat că l-a văzut pe "înjurând și făcând urât în curte și îndreptându-se cu o furcă cu două coarne la locul unde se afla" și de asemenea că l-a văzut pe când a aruncat cu o piatră în parbrizul tractorului lui după care a început să lovească cu furca în toate geamurile tractorului, încercând să-l lovească pe. Acesta a mai arătat de asemenea faptul că l-a văzut pe căutând ceva pe jos, însă nu a văzut ca inculpatul să îl lovească.
Față de cele menționate, procurorul a constatat faptul că inculpatul, în timp ce în fața organelor de urmărire penală a arătat faptul că nu a văzut producerea incidentului, în fața instanței de judecată acesta s-a transformat într-un veritabil martor ocular care a văzut incidentul dintre și, cu toate acestea nevăzând și agresiunea reținută în sarcina lui de organele de urmărire penală care a condus în cele din urmă la decesul lui.
Procurorul a concluzionat că inculpatul, în cauza penală în care a fost ascultat ca martor, a făcut afirmații mincinoase, declarația acestuia având un caracter esențial în soluționarea cauzei ce forma obiectul dosarului nr. 8370/2005 al Tribunalului Bacău ce-l privea pe inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 cu aplic. art. 73 lit. b.
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 260 alin 2, care reglementează o cauză specială de nepedepsire a autorului mărturiei mincinoase, în cazul în care este retractată mărturia.
La data de 02.03.2006, fiind audiat în calitate de martor în dosarul nr. 8370/2005 aflat pe rolul Tribunalului Bacău și având ca obiect infracțiunea de omor prev. de art. 174 cu aplic. art. 73 lit.b comisă de, inculpatul în finalul declarației învederează instanței că "nu mențin nici o declarație dată în faza de urmărire penală, nici în fața polițistului, nici în fața procurorului întrucât m-au luat repede, au vorbit urât cu mine și m-au amenințat că mă duc la detectorul de minciuni".
După audierea inculpatului, procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către acesta. Prin încheierea de ședință in data de 02.03.2006, Tribunalul Bacăua dispus a fi înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacăuo copie după această încheiere, declarațiile martorului date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, cu precizarea că procurorul s-a sesizat din oficiu pentru mărturie mincinoasă în ceea ce îl privește pe martorul.
Astfel, inculpatul, audiat în calitate de martor, în cauza penală având ca obiect infracțiunea de omor a cărei victimă a fost, atât de organele de poliție cât și de procuror, a afirmat că nu a fost martor ocular la incidentul produs între inculpatul și victima. Având în vedere modul în care au fost consemnate declarațiile inculpatului cu ocazia audierii sale în calitate de martor, instanța se află în imposibilitatea de a verifica dacă inculpatul "nu a spus tot ce știa privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat", întrucât depozițiile nu au fost luate sub forma unui interogatoriu.
Potrivit art. 260 alin 2 "fapta de prevăzută în primul aliniat al textului nu se pedepsește dacă în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat vreo hotărâre sau de se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia".
Ori, în prezenta cauză inculpatul și-a retractat declarațiile date în fața organelor de poliție și în fața procurorului mai înainte de a se produce arestarea inculpatului (inculpatul fiind doar reținut pentru 24 de ore nu și arestat preventiv), dar și înainte de a se pronunța vreo hotărâre sau să se fi dispus vreo altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase.
Dacă în ceea ce privește pronunțarea vreunei hotărâri ca urmare a mărturiei mincinoase, în cauză este evident că nu s-a pronunțat o astfel de hotărâre - cauza judecându-se în primă instanță la Tribunalul Bacău, instanța a analizat a doua ipoteză prevăzută de art. 260 alin 2 "s- dispus vreo altă soluție" respectiv dacă trimiterea în judecată a inculpatului s-a produs ca urmare a mărturiei mincinoase.
Analizând expozitivul Rechizitoriului nr. 825/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău (fl.38-39 dosar instanță), instanța a constatat că procurorul s-a limitat la o prezentare succintă a situației de fapt, fără a proceda la o analizare temeinică a probelor așa cum prevăd dispozițiile art. 263 alin 1.pr.pen care stipulează că rechizitoriul trebuie să cuprindă "probele pe care se întemeiază învinuirea", acesta limitându-se doar la a înșirui mijloacele de probă (fl.39). Ba mai mult, procurorul nu a motivat nici de ce în cauză a fost reținută în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit.b. În aceste condiții instanța nu a putut verifica dacă trimiterea în judecată a inculpatului s-a produs ca urmare a mărturiei inculpatului, care în depozițiile date în faza de urmărire penală a arătat că nu a fost martor ocular la incidentul soldat cu decesul victimei, fiind greu de presupus că procurorul și-a întemeiat trimiterea în judecată pe o astfel de declarație, știut fiind că relevante sunt probele directe, probele indirecte - așa cum pot fi calificate declarațiile inculpatului date în calitate de martor în faza de urmărire penală - neputând furniza informații care pot dovedi în mod direct vinovăția sau nevinovăția făptuitorului, ci probabil trimiterea în judecată a avut la bază alte probe.
II. Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, criticând-o ca nelegală, întrucât în mod eronat prima instanță a dispus achitarea inculpatului, deoarece există o cauză de nepedepsire, în condițiile în care nu erau incidente prevederile art.260 al.2. cod penal se arată că inculpatul, în fața organelor de urmărire penală, declară că nu a văzut producerea incidentului, iar în fața instanței se transformă într-un veritabil martor ocular, ce-l transformă pe din autor al agresiunii asupra lui într-o persoană ce se află în stare de legitimă apărare.
În momentul schimbării depoziției, inculpatul nu a amintit nimic că ar fi fost constrâns în faza de urmărire penală.
Instanța a apreciat greșit că inculpatul, prin declarația dată în fața instanței în dosar nr.825/P/2005, ar fi retractat declarațiile mincinoase date în faza de urmărire penală și că nu există suficiente date care să conducă la concluzia că declarația dată la urmărirea penală nu corespunde adevărului.
Pentru a fi incidente dispozițiile art.260 al.2 Cod penal, ar fi trebuit ca inculpatul să-și retracteze depoziția dată în ședința publică din data de 2.03.2006 în dosar nr.8730/2005
Prin decizia penală nr. 344/02.09.2008 a Tribunalului Bacău s-a dispus, în temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" Cod procedură penală admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacă u împotriva sentinței penale nr. 30/14.01.2008, s-a desființat sentința apelată în întregime și reținându-se cauza spre rejudecare, în fond, s-a dispus, în temeiul art. 260 alin 1 cod penal pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă condamnarea inculpatului fiul lui și născut la data de 31-05-1974 în B, domiciliat în, județul B, CNP--, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 81 și 82 cod penal s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
III. Prin decizia penală nr. 815/ 18 dec. 2008 Curții de Apel Bacău, s-a admis recursul formulat de inculpatul, s-a casat în întregime decizia tribunalului și s-a trimis cauza spre rejudecare deoarece nu s-a motivat din ce probe rezultă caracterul mincinos al declarației date de inculpat și care din cele două declarații este mincinoasă.
II. Cu ocazia rejudecării apelului, analizând sentința apelată din perspectiva motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr.437/a/19.11.2009 în temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" Cod procedură penală a admis apelul declarat de apelant Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacă u împotriva sentinței penale nr.30/14.01.2008 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Bacău cu privire la temeiul juridic al achitării. s-a desființat sentința apelată sub acest aspect, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.i ind 1 cod pr penală cu referire la art.260 alin.2 Cp, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1 Cp, întrucât există o cauză de nepedepsire prev. de lege.
S-a constată că intimatul a fost reprezentat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 408/06 februarie 2009 J s-a admis recursul formulat de inculpatul, au fost casate decizia penală nr. 97/2008 a Tribunalului Bacău și sentința penală nr. 619/ 11 decembrie 2007 Tribunalului Bacău și, în rejudecare s-a dispus, în baza art. 10 lit. e cod pr penală achitarea inculpatului pentru fapta de omor prev de art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b cod penal.
În motivarea deciziei s-a arătat că, în mod corect instanța fondului a apreciat că procurorul a efectuat o urmărire penală sumară. Această deficiență a corectat-o la cercetarea judecătorească prin audierea amănunțită a martorilor ale căror depoziții au fost redate mai sus.
De asemenea, s-a motivat de Înalta Curte că instanța de fond și de apel nu au făcut o interpretare temeinică a probelor.
Astfel, probele administrate, respectiv declarațiile martorilor care se coroborează cu declarațiile inculpatului converg spre concluzia potrivit căreia în seara de 22 septembrie 2005 victima, o persoană corpolentă de cea 130 kg, în stare de ebrietate, fără motiv întemeiat a declanșat un atac violent asupra inculpatului. Atacul a fost purtat de victimă înarmată cu o furcă de fier fixată în de lemn și cu o piatră. Victima s-a exprimat verbal că vrea să - l omoare pe inculpat. A spart geamurile tractorului cu furca și l-a lovit pe inculpat cu piatra în cap - instrument de a ucide - determinând pierderea cunoștinței acestuia.
Modul cum victima a inițiat, dezvoltat și desfășurat agresiunea susține concluzia potrivit căreia aceasta era hotărâtă să suprime viața inculpatului,
Nici una din declarațiile martorilor oculari nu relevă că inculpatul ar fi lovit victima. Cu privire la acest aspect actul de sesizare a reținut că inculpatul a lovit victima cu un levier; prima instanță a reținut că inculpatul a lovit victima în cap cu un; instanța de apel a reținut că inculpatul a lovit victima în cap cu o de furcă cu care victima se înarmase. Având în vedere lipsa unor probe certe cu privire la acest aspect, concluziile actului de sesizare și ale instanțelor rămân îndoielnice.
Relativ la posibilitatea ca inculpatul să fi lovit victima cu un corp contondent în cap actele medico-legale nu oferă elemente care să conducă la o concluzie certă. Din concluziile avizului Comisiei Superioare de Medicină Legală rezultă că lovirea victimei cu ul în cap este exclusă. Prin urmare s-ar putea raționa că nici lovirea cu un levier, instrument care se confecționează din același material ca și ul nu este probabilă. De altfel în privința acestui obiect proba cu martori a înlăturat această susținere din rechizitor.
Faptul că organele de cercetare la fața locului au ridicat un cu urme de sânge nu este de natură să înfrângă concluzia actului medico-legal menționat. Pe de altă parte de pe acest n-au fost prelevate și analizate probe de sânge pentru a se stabili daca provin de la victimă, urmare a contactului cu capul victimei. Pe de altă parte unul din martori care 1-a ajutat pe inculpat să desprindă plugul de tractor a arătat că inculpatul s-a folosit în această operație de și că inculpatul era plin de sânge de la rana ce i-a fost provocată de victimă. Așa fiind în lipsa unei probe științifice apare posibil ca urmele de sânge de pe să aparțină inculpatului.
posibil ca inculpatul să fi lovit victima cu furcii care s-a rupt în momentele în care victima atacase inculpatul. Martorii oculari nu au relevat însă această împrejurare. cert potrivit declarațiilor doar faptul că după ce a sărit din cabină, inculpatul a luat furcii și s-a îndepărtat de la fața locului.
În consecință, s-a reținut de Înalta Curte că, potrivit art. 44 din Codul penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Conform alineatului 3 este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Din probele administrate reținut că victima a declanșat împotriva inc. un atac violent susținut cu o furcă și o piatră cu care a lovit în capul inculpatului cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 zile îngrijiri medicale.
Față de caracterul persistent și repetat al atacului declanșat de victimă cu alternarea instrumentelor apte de a ucide nu există nici un motiv pentru a aprecia că victima nu ar fi reluat imediat atacul împotriva inculpatului în încercarea manifestă de a-i suprima viața. Prin urmare dacă inculpatul a împins victima care s-a lovit de părți dure ale tractorului sau a lovit-o, a acționat în contextul unui atac violent și repetat.
Reluarea și repetarea atacului victimei astfel relevanța iminenței, caracterul imediat care justifică potrivit textului menționat acțiunea inculpatului din cauză, menită să înlăture pericolul grav la care era expus și, pe cale de consecință a dispus achitarea inculpatului conform art 10 lit e cod pr penală raportat la art 44 cod penal.
În raport de această soluție pronunțată de tribunalul a constatat că intimatul inculpat a spus adevărul atunci când a fost audiat la instanța de fond.
În primul rând, este întemeiată afirmația făcută de către intimat că în cursul urmăririi penale nu a fost audiat corespunzător și nu i s-au asigurat condițiile procesuale de a spune adevărul, fiind amenințat, aspect ce s-a reținut și din decizia Înaltei Curți, prin care s-a arătat căprocurorul a efectuat o urmărire penală sumară.
De asemenea din coroborarea prevederilor art 3 - cu privire la aflarea adevărului - cu cele din art 289 cod pr penală rezultă că în scopul aflării adevărului, judecata cauzei se face nemijlocit în fața instanței, se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și contradictoriu.
Ori, în mod corect, pe fond, prima instanță a pornit de la premiza că declarația dată în fața primei instanțe este declarație adevărată, pe care inculpatul a retractat-o în fața instanței și că soluția de trimitere în judecată a numitului nu s-a bazat pe declarația dată de inculpatul la Parchet.
Examinând declarațiile inculpatului intimat, s-a constatat că, acesta și în declarația dată la Parchet, cât și cea dată în instanță arată că nu a văzut altercația dintre numitul și, și că nu poate preciza dacă avea ceva în mână. Faptul că inculpatul a arătat că în prezența sa că a afirmat în fața organelor de poliție că l-a bătut pe, deoarece acesta l-a lovit cu o piatră în zona capului și a spart geamurile parbrizului de la tractor, are mai puțină importanță, deoarece această afirmație urma a fi coroborată cu celelalte mijloace de probă și a se stabili dacă nu cumva se afla în legitimă apărare, aspect ce s-a stabilit ulterior pe baza probelor, de către Înalta Curte.
În acest sens apare ca exagerată că soluția procurorului de trimitere în judecată a fost întemeiată pe declarația inculpatului, atât timp cât acesta a afirmat constant că nu a văzut conflictul dintre cei doi, declarația acestuia nefiind hotărâtoare în sesizarea instanței cu fapta de omor.
De altfel, în mare parte aspectele relatate de inculpatul intimat, în calitatea sa de martor, se regăsesc și în situația de fapt, așa cum a fost reținută de Înalta Curte prin decizia penală nr. 408/ 2009.
În art. 260 alin 2 se arată că"fapta de prevăzută în primul aliniat al textului nu se pedepsește dacă în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat vreo hotărâre sau de se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia".
Ori, declarația dată de intimatul inculpat a avut loc la data de 02.03. 2006 înainte ca inculpatul să fie arestat și condamnat, respectiv mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare așa zisei mărturii mincinoase. În măsura în care existau dubii cu privire la declarațiile date de acest martor - inculpat, instanța avea posibilitatea aflării adevărului și prin coroborarea celorlalte probe administrate în cauză, inclusiv prin confruntarea părților.
În consecință, în mod legal și temeinic prima instanță a concluzionat că în speță, sunt întrunite dispozițiile art. 260 al.2 Cod penal în privința cauzei de nepedepsire, însă Tribunalul a constatat că prima instanța trebuia să dispună încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.i ind. 1 cod pr penală, atunci când există o cauză de nepedepsire, și nu în temeiul art.10 lit.e Cod pr. penală, referitor la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Cele două cauze diferă atât sub aspectul naturii juridice cât și asupra efectelor.
III. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a arătat că este greșit temeiul de drept în baza căruia s-a dispus încetarea procesului penal, iar pe fond nu se impunea această soluție.
Curtea, analizând motivele de recurs prin prisma probatoriului administrat în dosarele - și nr->-, constată că pentru aceleași argumente invocate de instanțele anterioare și care nu se impune a fi reiterate încă o dată, acestea au reținut corect situația de fapt și soluția care se impune în cauză față de inculpatul, dar au pronunțat soluții în drept greșite. Raportându-se la soluția pronunțată prin decizia penală nr.437/A/19.11.2009 Curtea consideră că instanța de apel ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b cu art.10 lit.1pr.pen coroborat cu art.260 al.2 penal.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. va admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.437/A/19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-, va casa în totalitate decizia penală nr.437/A/19.11.2009 a Tribunalului Bacău și sentința penală nr.30/14.01.2008 a Judecătoriei Bacău, va reține cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.11 pct.2 lit.b cu art.10 lit.1pr.pen coroborat cu art.260 al.2 penal va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 al.1 penal.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales în toate fazele procesului penal.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în toate fazele procesului penal vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.437/A/19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-.
Casează în totalitate decizia penală nr.437/A/19.11.2009 a Tribunalului Bacău și sentința penală nr.30/14.01.2008 a Judecătoriei Bacău, reține cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.11 pct.2 lit.b cu art.10 lit.1pr.pen coroborat cu art.260 al.2 penal dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 al.1 penal.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales în toate fazele procesului penal.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în toate fazele procesului penal rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti Ioana Vorniceasa
- - - -
- -
Pt. GREFIER
aflat în - semnează Prim Grefier
Red.
Red. G/
Red.
Tehnored.
Ex.4
19.02.2010
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti Ioana Vorniceasa
