Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 1279/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(1920/2009)

DECIZIE PENALĂ NR.1279R

Ședința publică de la 26 august 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Florică Duță

JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu

JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă

GREFIER - - -

Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.

Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de către inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 21.07.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/07.08.2009, atașată la fila 14/ dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Apărătorul recurenților-inculpați și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate, având în vedere că nu există probe sau indicii temeinice care să conducă la concluzia că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În circumstanțiere, solicită să se constate că nici unul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, sunt la primul contact cu legea penală, provin din familii organizate, au vârste fragede 22 de ani, respectiv 19 ani, iar pe parcursul procesului penal au avut o atitudine sinceră cooperantă cu autoritățile judiciare.

Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, expune oral situația de fapt și solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a celor doi inculpați, apreciind că și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora. Se apreciază că, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. întrucât există suficiente probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Recurenții-inculpați și, având, pe rând, cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul acestora.

CURTEA,

Cu privire la cauza penală de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință publică din data de 21.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr- s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților și, motivând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați penal, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru netemeinicie, susținând că nu se mai impune menținerea arestării preventive, cauza penală se poate soluționa și fără privarea sa de libertate, invocând circumstanțele sale personale.

Verificând încheierea criticată pe baza materialului probator de la dosar, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.

În cursul urmăririi penale s-a luat măsura arestării preventive a inculpata în baza art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în fapt că inculpații, împreună cu inc. și s-a asociat în vederea comercializării de substanțe stupefiante, iar la data de 4.03.2009 au oferit colaboratorului introdus în cauză cantitatea de 1,03 gr. de heroină drept "pradă" iar la aceiași dată au fost depistați deținând fără drept cantitatea de 2,032 gr. heroină în vederea comercializării

Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și în cursul cercetării judecătorești, temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, din datele existente în cauză rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și circumstanțele reale în care a săvârșit infracțiunea, temeiuri care impun în continuare privarea de libertate a acestuia, așa cum judicios a reținut și instanța de fond care a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 160/b Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință publică din data de 21.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, pe care îi obligă la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu câte 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.08.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact.

2 ex.-02.09.2009

Președinte:Florică Duță
Judecători:Florică Duță, Elena Ursulescu, Iuliana Ciolcă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 1279/2009. Curtea de Apel Bucuresti