Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 32/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
decizia penală nr.32/ DOSAR NR-
PREȘEDINTE: Laura Popa JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Barbu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, deținut în Penitenciarul Codlea, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul din oficiu, avocat, pentru inculpatul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat, de casare a încheierii de ședință din data de 13.01.2010 și solicită revocarea măsurii arestării preventive. A se avea în vedere vârsta deosebit de fragedă a inculpatului, 16 ani, fapta comisă fiind urmare a unui comportament imatur și pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Inculpatul a recunoscut și a regretat fapta. În opinia sa, cercetarea în stare de libertate nu ar impieta cu nimic desfășurarea procesului penal și totodată i-ar putea da posibilitatea inculpatului să-și continue studiile. Scopul educativ al pedepsei poate fi atins și prin cercetarea în stare de libertate.
Față de aceste considerente, apărătorul din oficiu, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea recursului, constatarea faptului că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar urmarea acestei infracțiuni este deosebit de gravă. În ceea ce privește scopul legii penale, menționează faptul că inculpatului i s-a dat anterior săvârșirii acestei fapte o șansă, în sensul de a se reeduca, deoarece prin sentința nr.66/2009 a Judecătoriei Zărnești, a fost condamnat la măsura libertății supravegheate impunându-i-se de a nu frecventa baruri, localuri de noapte, localuri publice, întrucât a lovit o parte vătămată cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni ce au necesitat 17 - 18 zile de îngrijiri medicale, însă inculpatul a continuat același comportament care a dus la moartea unei persoane.
Față de aceste motive, lăsarea inculpatului în libertate ar reprezenta un pericol pentru liniștea și opinia publică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2010, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova menținut, în baza art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului - apreciind că, în cauză, raportat la probele administrate, subzistă și în prezent temeiurile arestării preventive, menținerea măsurii impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, instanța de recurs constată ca recursul declarat de inculpatul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov din data de 08 ianuarie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 103 alin. 6 Cod penal, reținându-se că inculpatul minor, în noaptea de 29/30.11.2009, cu intenție și fără nici un motiv întemeiat, a aplicat victimei, în vârstă de 19 ani, pe care nu o cunoștea și care se afla sub influența băuturilor alcoolice o lovitură cu pumnul în zona bucală, cauzând dezechilibrarea și căderea acesteia cu consecința lovirii capului având ca urmare producerea unor leziuni cerebrale grave, care au condus în final la deces.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov din data de 04.12.2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice împotriva inculpatului din infracțiunea prevăzută se art. 182 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal.
Prin ordonanța din data de 30.11.2009, inculpatul a fost reținut 24 de ore.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/08.12.2009, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, reținându-se ca temei al arestării preventive prevederile art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și art. 160/h alin. 3 Cod procedură penală.
Potrivit art. 148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiul ce a stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent, menținerea arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală. Instanța de fond a analizat în mod corect incidența dispozițiile art. 143, arătând concret care sunt elementele probatorii care duc la concluzia că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală și conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele, astfel cum prevede Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește în totalitate.
Având în vedere condițiile concrete în care s-a comis fapta - o lovitură puternică pe fondul unei altercații, natura și gravitatea infracțiunii, astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, circumstanțele personale ale inculpatului - acesta fusese condamnat cu circa 3 săptămâni înainte printr-o hotărâre definitivă la o măsură educativă pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, inculpatul practicând boxul profesional în adolescență, fapta dedusă judecății a fost comisă în timpul judecării procesului anterior, comportamentul agresiv de care a dat dovadă inculpatul în relațiile cu ceilalți, dezinteresul pentru învățătură manifestat prin numeroasele absențe nemotivate, faptul că, încă din perioada minoratului, inculpatul a comis fapte penale, ce atrag răspunderea penală -, consecințele produse, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal. Dispozițiile art. 148 lit. f raportat la art. 160 alin.3 Cod procedură penală subzistă în cauză, neintervenind nici o împrejurare care să ducă la schimbarea sau dispariția acestui temei, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului.
Prin urmare, Curtea de Apel Brașov constată că, pentru a se asigura o bună soluționare a procesului, este necesară menținerea măsurii preventive dispuse față de inculpat și că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare acesta.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurentul să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.01.2010
/20.01.2010/ 2 ex
Jud. fond
- -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Penală
Dosar nr-
Către,
PENITENCIARUL CODLEA
Vă trimitem alăturat copia deciziei penale nr.35/R pronunțată de această instanță pentru a fi comunicată, potrivit art. 360 Cod procedură penală, inculpatului .
Președinte, Grefier,
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Nicoleta Țînț, Elena Barbu
