Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 38/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 38/
Ședința publică de la 21 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și C împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, C în stare de arest (deținuți în Penitenciarul Codlea ), asistați de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind dacă au cereri de formulat, avocat depune la dosarul cauzei 3 memorii din partea a 3 recurente inculpate, respectiv, și
Față de neînțelegerea reprezentantului Ministerului Public cu privire la reprezentarea inculpaților, avocat învederează instanța că-i asistă pe toți cei opt inculpați, depunând de altfel în acest sens la dosarul cauzei delegație de reprezentare.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, casarea acestei încheieri cu privire la menținerea măsurii preventive, și în principal revocarea acestei măsuri, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu aceea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, respectiv cu obligația de a nu părăsi localitatea sau teritoriul României și de art. 1451Cod procedură penală, respectiv obligația de a nu părăsi țara.
Arată că principalul considerent ce trebuie avut în vedere în admiterea recursului și punerea în libertate a inculpaților îl reprezintă depășirea termenului rezonabil la care se face referire în art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, atâta timp cât toți cei opt inculpați au fost arestați în data de 4 septembrie 2006, prin urmare a trecut mai mult de un an și 4 luni de când această măsură cu caracter de siguranță a fost dispusă împotriva lor și se menține de la un termen la altul. De aceea, apreciază și că în raport de prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului poate fi admisă cererea lor de înlocuire a măsurii preventive atâta timp cât instanța ar avea la îndemână o multitudine de obligații pe care le-ar putea impune inculpaților care ar trebui respectate de aceștia și se angajează să le respecte, acestea putând asigura fără dubiu scopurile prevăzute de art. 136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Solicită instanței a se avea în vedere dispozițiile art. 136 alineatul ultim din Codul d e procedură penală, circumstanțele personale, în sensul că toți inculpații cu excepția unuia singur nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, neavând până acum niciun conflict cu legea penală. De asemenea, însumându-se numărul copiilor minori care se află în întreținerea acestora se poate observa că este vorba de nu mai puțin de 18 copiii, unii dintre fiind lipsiți de grija și ocrotirea ambilor părinți.
De aceea apreciază, că toate aceste considerente legitimează înlăturarea acestei măsuri cu caracter excepțional care nu se mai justifică în acest moment. Drept urmare solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, dar dacă se apreciază că se mai impun totuși anumite garanții, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, aceea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate. Observând ultimele momente procesuale în care s-a verificat măsura arestării preventive și intervalul de la acel moment până în prezent, se constată că nu a apărut niciun element care să ducă la concluzia că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii preventive au dispărut sau s-au modificat. În aceste condiții apreciază perfect justificată măsura dispusă de Tribunalul Brașov de menținere a arestării preventive. În opinia acestuia, cu privire la termenul rezonabil, față de complexitatea cauzei, numărul inculpaților, numărul martorilor necesari a fi audiați în cauză, acest termen rezonabil nu a fost depășit văzând și jurisprudența CEDO, în plus de la ultimul termen în fond s-a amânat cauza admițându-se propunerea de audiere a unor martori în circumstanțierea inculpaților. În aceste condiții, apreciază că recursurile formulate în cauză sunt nefondate.
Inculpata solicită a se vedea în vedere că se află în stare de arest de un an și 4 luni, că este foarte grav bolnavă, fiind depuse la dosarul cauzei acte doveditoare în acest sens, că are nevoie de perfuzii, având până în prezent 2 infarcturi, că suferă de arterită și este hipertensivă, astfel că solicită instanței punerea sa în libertate cu obligația de a nu părăsi localitatea, cu mențiunea că se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemată. De asemenea, învederează instanța că este o femeie în vârstă, având o etate de 56 de ani, că unitatea nu are posibilitatea să-i asigure tratamentul de care are nevoie, ofițerii putând certifica faptul că este transportată la spital din 2 în 2 zile, drept urmare, ținându-se cont de cele expuse, solicită punerea sa în libertate, pentru a se putea îngriji de starea sa de sănătate.
Inculpata solicită a se avea în vedere că se află în stare de arest de un an și 4 luni, că are doi copii minori, că atât ea cât și soțul sunt arestați, astfel că solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a putea fi alături de cei 2 copii minori, cu obligația de a nu părăsi localitatea și de a se prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemată.
Inculpata solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că are trei copiii minori care au nevoie de îngrijirea sa, și se obligă că se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemată.
Inculpata C solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că are trei copiii minori care au nevoie de prezența și îngrijirea sa, că suferă de hernie de disc, afecțiune pentru care nu poate primi tratamentul adecvat în regimul de detenție, și se obligă că se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemată.
Inculpatul solicită instanței a se avea în vedere că întreaga familie este arestată, că mama este foarte grav bolnavă, fiind transportată la spital din 2 în 2 zile, astfel că solicită instanței ca măcar mamei sale să i se acorde o șansă, pentru a se putea îngriji de starea sa sănătate în stare de libertate. De asemenea, învederează instanța că atât el și cât și soția sunt arestați de un an și 4 luni, că are copiii minori, că au fost audiate toate părțile vătămate, unele neprezentându-se în instanță sau fiind de negăsit, rămânând de audiat în cauză un martor care nu se poate prezenta în instanță din cauza unei intervenții chirurgicale, drept urmare solicită judecarea sa în stare de libertate cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul solicită instanței judecarea în stare de libertate cu obligația de a se prezenta ori de câte ori va fi chemat, având în vedere că are 2 copii minori, că toată familia este arestată, că sunt 18 copii acasă care au nevoie de ei și că mama este foarte bolnavă și nu ar dori să o vadă moartă.
Inculpatul solicită instanței judecarea sa în stare de libertate cu obligația de a se prezenta în instanță ori de câte ori va fi citat, având în vedere că se află în stare de arest de un an și 4 luni și dorește acordarea unei noi șanse.
Inculpatul solicită instanței a fi judecat în stare de libertate, admiterea cererii de a nu părăsi localitatea, cu obligația de a se prezenta în instanță ori de câte ori va fi citat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul -, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi Municipiul B formulate de inculpații, și C, respingându-li-se și cererile de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, temeiul arestării preventive fiind cel prevăzut de art. 148 lit. e, h și i Cod procedură penală în ceea ce-i privește pe inculpații, și C și respectiv dispozițiile art. 148 lit. e,f,h și i Cod procedură penală în cazul inculpatului. În ceea ce-l privește pe acesta din urmă, prin încheierea nr. 63/R/MF din 8.09.2006 a Curții de Apel Brașov, a fost înlăturat temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală în forma nemodificată privind starea de recidivă.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată conform art. 300/1 cod procedură penală la sesizarea instanței, iar apoi periodic conform art. 300/2 Cod procedură penală.
Materialul probator administrat până în prezent nu a condus la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive; aceste temeiuri nu au dispărut și nici nu s-au modificat astfel încât înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate nu se justifică la acest moment.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații, C, și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fie revocarea măsurii contestate.
În motivarea recursurilor formulate, inculpații au arătat că s-a administrat în cauză cea mai mare parte a probatoriului astfel încât a dispărut pericolul ca inculpații să mai poată influența în vreun fel părțile vătămate; de asemenea s-a arătat că pericolul pentru ordinea publică care a determinat arestarea preventivă a inculpaților nu mai subzistă iar durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil prevăzut de CEDO; impactul pe care faptele inculpaților l-au avut asupra societății a scăzut în intensitate, astfel încât procesul s-ar putea desfășura în continuare în bune condiții cu inculpații în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât circumstanțele personale ale acestora conturează necesitatea punerii lor în libertate.
Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului instanța constată că recursurile formulate de către inculpații, C, și sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Inculpații au fost arestați preventiv prin Încheierea nr. 38/4.09.2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov pentru o durată de 29 de zile pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane - în formă continuată - prevăzută de art. 12 alin 1, 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (4 acte materiale) și trafic de minori - în formă continuată - prevăzută de art 13 alin 1,2,3,4 din Legea 678/2001 (3 acte materiale) constând în esență în aceea că în anul 2002, în baza unei rezoluții infracționale unice și comune, inculpații au ademenit diverse persoane minore și majore, unele cu handicap fizic, fie de etnie romă fie din pătura foarte săracă a populației și sub pretextul unei oferte de muncă sau promițându-le că vor cerși în interes propriu sau că vor beneficia de o parte din câștigul obținut din cerșit au traficat persoane în Italia și Germania, exploatând munca acestora în interes propriu.
Temeiul arestării preventive a inculpaților l-a constituit art. 148 lit. e, h și i Cod procedură penală în ceea ce-i privește pe inculpații, și C și respectiv dispozițiile art. 148 lit. e,f,h și i Cod procedură penală în cazul inculpatului, respectiv existența unor date din care rezultă necesitatea împiedicării săvârșirii de către inculpați a unei alte infracțiuni, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică și existența unor indicii care justifică temerea că inculpata va exercita presiuni asupra persoanelor vătămate sau vor încerca înțelegeri frauduloase cu acestea.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală (în redactarea anterioară modificării Codului d e procedură penală prin Legea 356/2006) reținut pentru inculpatul a fost înlăturat prin Încheierea nr. 63/R/MF din 8.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată periodic, conform art. 300/1 iar mai apoi art. 300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală și a fost menținută; la sesizarea instanței, verificând starea de arest preventiv a inculpaților potrivit art. 300/1 Cod procedură penale, instanța a înlăturat temeiul prevăzut de art. 148 lit e (în redactarea anterioară modificării Codului d e procedură penală prin Legea 356/2006) pentru toți inculpații,
Verificând la acest moment procesual starea de arest preventiv a inculpaților, urmare a cererilor formulate de aceștia privind înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prima instanță a apreciat în mod corect că materialul probator administrat în cauză nu conduce la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților au dispărut sau s-au modificat pentru a fi incidente în dispozițiile art. 139 Cod procedură penală;
Astfel la dosar sunt în continuare probe care conduc la presupunerea că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor prin încheierea de arestare și actul de sesizare al instanței, fiind îndeplinită astfel condiția impusă de art. 143 Cod procedură penală.
Inculpații se găsesc în continuare în situația prevăzută de art. 148 lit e și f Cod procedură penală, aceste temeiuri nedispărând și nemodificându-se.
Împrejurarea că cea mai mare parte a părților vătămate au fost audiate nu este de natură a conduce la dispariția sau modificarea temeiului prevăzut de art. 148 lit. lit. e Cod procedură penală ( art. 148 lit. i anterior modificării aduse Codului d e procedură penală prin /2006), întrucât părțile vătămate audiate până în prezent au relevat proferarea unor amenințări la adresa lor de către inculpați în mod direct sau indirect iar alte părți vătămate chiar și-au schimbat declarațiile încercând să conducă cercetarea judecătorească spre o soluție de exonerare de răspundere a inculpaților.
Nici temeiul prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală (art. 148 lit. h în redactarea anterioară modificării Codului d e procedură penală prin Legea 356/2006) nu a dispărut în cauză și nu s-a modificat; astfel limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt aceleași iar datele existente la dosar conduc în continuare la concluzia că inculpații prezintă pericol public; astfel circumstanțele în care se presupune că au fost comise faptele, numărul infracțiunilor comise și durata mare de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, numărul victimelor, și starea acestora, urmările produse, numărul participanților la comiterea infracțiunilor și împrejurarea că reușita activității infracționale a fost asigurată tocmai de existența legăturilor de rudenie dintre inculpați și deci de posibilitatea acoperirii celor mai multe dintre formele în care se poate comite aceste infracțiuni: recrutare, întocmire formalități pentru eliberarea pașapoartelor, găzduirea persoanelor traficate, conducerea persoanelor acestora peste graniță, supravegherea lor în Italia și Germania și colectarea câștigurilor obținute prin cerșit reprezintă tot atâtea elemente care conturează pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică și care în speță nu a dispărut.
Durata arestării preventive a inculpaților se circumscrie unui termen rezonabil astfel încât nu se poate vorbi până la acest moment de încălcarea art. 5 din CEDO.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură aceștia, are o pondere mai mare decât regula judecării lor în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de fapta inculpaților, modalitatea în care aceștia racolau persoanele în vederea obligării lor la cerșit, mijloacele folosite pentru a le intimida și a le menține în postura de "marfă", împrejurarea că unele victime deși minore au fost supuse aceluiași "tratament" de înfrângere a voinței și supunere, pentru ca mai apoi să cerșească în folosul inculpaților denotă un dispreț total al inculpaților față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială, pericolul de a recidiva în comiterea unor astfel de infracțiuni fiind extrem de ridicat, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională desfășurată de inculpați s-a derulat pe o perioadă relativ mare de timp.
În considerarea celor expuse, văzând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au dispărut și nici nu s-au modificat, instanța de recurs apreciază că în mod judicios a procedat prima instanță respingând cererile formulate de inculpații, C, și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În consecință, recursurile formulate de aceștia apar ca nefondate și vor fi respinse în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor, în cuantum de câte 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, și C împotriva încheierii de ședință din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- pe care o menține.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a sumei de câte 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.MB/24.01.2008
Dact.OP/ - 2 ex/25.01.2008 -
Jud. fond - -
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu
