Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 6/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA NR.6/
Ședința publică de la 21 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr.2 din data de 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată în stare de arest (deținută în Arestul B), asistată de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 70 alin.1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea inculpatei, iar în temeiul art.70 alin.2 Cod procedură penală aduce la cunoștința acesteia faptul că poate sau nu să dea declarație și în fața instanței de recurs și faptul că cele declarate pot fi folosite și împotriva sa.
Întrebată fiind, recurenta inculpată prezentă, arată că dorește să dea declarație și în fața instanței de recurs.
În temeiul art.322, 323 Cod procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatei, cele declarate fiind consemnate în procesul -verbal atașat la dosarul cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită în temeiul art.38515pct.2 Cod procedură penală admiterea recursului promovat, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și reținerea cauzei spre rejudecare și înăuntrul acesteia eficientizarea prevederilor stipulate de art. 136 alin.8 din Codul d e Procedură penală. Astfel, pe cale de consecință solicită ca soluția ce va fi pronunțată să fie aceea de respingere a propunerii de arestare preventivă în ceea ce o privește pe inculpata
În acest sens, solicită instanței a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, primordială fiind împrejurarea că se află la o vârstă destul de înaintată, că este fără antecedență penală, că a avut o atitudine sinceră în fața instanței de judecată și în fața organelor de urmărire penală. Precizează că de la momentul prezumatei fapte ce îi este imputată, din 2004 și până în prezent, inculpata și-a desfășurat activitatea fără a avea cunoștință despre existența unei cercetări penale și de împrejurarea că este căutată de organele abilitate în vederea lămuririi situației reclamate. Pe de altă parte, consideră că mandatul de arestare preventivă nu se justifică după o perioadă de 4 ani în care inculpata a fost în România, a plecat din nou în străinătate, fără a avea o activitate continuă așa cum ar prezuma un pericol real concret pentru ordinea publică. Acesteia i se impută, așa cum se poate regăsi și în actul de sesizare, în propunerea promovată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, activități desfășurate în 2004 fără a se preciza o continuare ulterioară a acestor activități care să justifice într-adevăr o asemenea măsură extremă. De altfel, art.136 Cod procedură penală în alineatul 8 precizează că alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată împotriva unui inculpat trebuie să fie făcută ținându-se cont de vârstă, de stare de sănătate, de situația în care se regăsește, de pericolul concret pentru ordinea publică a faptelor ce îi sunt imputate. Ori, așa după cum a fost evidențiat, vârsta inculpatei este înaintată, starea sănătății sale este precară, aspect dovedit cu înscrisuri depuse în dosarul cauzei, iar despre pericolul concret nu se găsește niciun argument care să îl definească, pentru că atâta timp cât de-a lungul a 4 ani de zile s-au efectuat cercetări și nu s-a dispus emiterea unui mandat în lipsă, se prezumă împrejurarea că acele argumente pentru un pericol real concret nu există, neputând fi regăsite.
Mai mult decât atât, se cunoștea locația în care inculpata se afla, s-a cunoscut împrejurarea că ea a fost în, iar ulterior în Polonia. După cum se știe, există aceste relații de colaborare pe tărâm judiciar penal cu toate organele abilitate din Europa, putându-se proceda, dacă s-ar fi considerat într-adevăr că inculpata reprezintă un pericol real concret pentru ordinea publică, la solicitarea unor extrădări sau la efectuarea unor mandate internaționale, însă nimic din toate aceste aspecte nu a fost eficientizat de-a lungul a 4 ani de zile.
Apreciază că, la acest moment nu se poate vorbi despre o rezonanță a unor acte și fapte care să stârnească oprobiul public și care să conducă la necesitatea reală a emiterii unui mandat de arestare preventivă în cauză.
De asemenea, solicită instanței a avea în vedere faptul că inculpata poate fi cercetată și în stare de libertate, neexistând niciun argument care să susțină o eventuală încercare de sustragere a sa, de zădărnicire a aflării adevărului sau de alte manevre care ar împieta buna desfășurare a cercetării și ulterior a procesului penal. Apreciază că, această măsură extremă ar trebui să reprezinte o excepție, și consideră că menținerea unei asemenea hotărâri este una excesivă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. În sarcina inculpatei s-a reținut săvârșirea în formă continuată a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, activitatea infracțională fiind într-adevăr desfășurată pe parcursul anului 2004 (ianuarie - octombrie), însă ulterior inculpata a fost plecată din țară. Ca temeiuri avute în vedere la luarea acestei măsuri au fost dispozițiile art. 148 lit. a și Cod procedură penală. Cu privire la litera, chiar dacă a trecut un interval de timp, dată fiind natura infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire, apreciază că pericolul social pentru ordinea publică este demonstrat, iar în ceea ce privește litera, instanța de fond face referire la declarația inculpatului care a arătat că inculpata urma să se întoarcă în Polonia, existând deci date că inculpata urma să se sustragă. În aceste condiții, cel puțin în acest moment procesual, pentru buna desfășurare a anchetei, apreciază că luarea măsurii arestării preventive este perfect justificată iar recursul formulat în cauză este nefondat.
Avocat învederează instanța că declarația fiului referitoare la întoarcerea mamei sale în Polonia este reală, chiar ea precizând acest lucru, însă la acel moment nu cunoștea faptul că este în cercetare, această decizie de reîntoarcere în Polonia fiind anterioară momentului în care a aflat că trebuie să se prezinte și să sprijine o cercetare care o privea în mod direct. În plan secundar, solicită a se avea în vedere că buna desfășurare a cercetării penale nu este condiționată exclusiv de menținerea în stare de arest a unei persoane, existând o multitudine de situații în care buna desfășurare a cercetării penale în dosare cu infracțiuni la fel de grave sau mult mai grave decât aceasta, este efectuată cu inculpați în stare de libertate.
Inculpata solicită instanței a se avea în vedere că s-a întors recent din Polonia, având 2 copii minori (de 8 ani și respectiv 5 ani) ce trebuie dați la școală, ea revenind acasă cu scopul de a-și vedea de casă și de treburi, că suferă cu inima, acestea fiind în principal și motivele reîntoarcerii sale în țară. Drept urmare, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 2/18 ianuarie 2008 Tribunalului Brașovs -a dispus admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov de arestare preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 18.01.2008 până la 15.02.2008, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașova reținut, în esență, următoarele:
Prin rezoluția din data de 19 iulie 2004 Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașovs -a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea de către învinuita a infracțiunilor detrafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectivtrafic de minori,prevăzută și pedepsită de art.13 din același act normativ. Prin ordonanța din data de 17 ianuarie 2008 - Biroul Teritorial Brașovs -a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile inițial reținute în sarcina învinuitei, în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (șapte acte materiale), respectiv art.13 alin.1,3 (teza ), 4 (teza I, III) din Legea nr.678/2001, ambele cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
În continuare, potrivit art.235 Cod procedură penală, prin ordonanța din data de 17 ianuarie 2008 emisă de - Biroul Teritorial Brașova fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate și s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 143 și art.144 Cod procedură penală, reținerea inculpatei pe timp de 24 de ore, începând cu data de 17 ianuarie 2008, ora 15.00, și până la data de 18 ianuarie 2008, ora 15.00.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dipozițiilor art.148 alin.1 Cod procedură penală"ăsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143[]", în sensul că există"probe sau indicii temeinice"că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Din ansamblul materialului probator administrat până în prezent pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că există nu doar indicii temeinice ci chiar și probe concrete care conduc la bănuiala legitimă că inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, probe care se concretizează în declarațiile părșilor vătămate, -, G, -, și, precum și în depozițiile martorilor, și.
De asemenea, inculpata a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, condiție obiectivă enunțată de prima teză a art.148 alin.1 lit f Cod procedură penală ce nu se mai impune a fi analizată atâta timp cât legiuitorul a înțeles să pedepsească asemenea infracțiuni cu sancțiuni extrem de severe care ajung, în situația de față, până la 18 ani închisoare.
În continuare, având în vedere modalitățile concrete de săvârșire a faptelor - în grup organizat, prin ademenirea unor persoane de a munci în străinătate fără a li se comunica ce activități urmează să presteze, prin folosirea de amenințări pentru a determina respectivele persoane recrutate să cerșească și să aducă sume de bani considerabile în folosul și în patrimoniul inculpatei și al familiei acesteia - văzând și multitudinea de infracțiuni de aceeași natură, săvârșite la intervale scurte de timp, modalitatea identică de comitere a faptelor, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor privind demnitatea și integritatea psihică a persoanelor, în contextul actual al luptei împotriva traficului de persoane, în care minorii prezintă un risc crescut de a fi victime ale unor astfel de infracțiuni, tribunalul specializat a apreciat că lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că întreaga activitate infracțională s-a desfășurat în cursul anului 2004 nu este de natură a înlătura pericolul concret pe care comiterea unor fapte de o asemenea gravitate îl constituie pentru ordinea publică, mai cu seamă că inculpata a revenit în țară la patru ani după încheierea activității infracționale pe teritoriul Greciei, timp în care s-a aflat în Polonia, și ar putea să-și reia oricând "afacerea profitabil " pe teritoriul oricărui stat european.
De asemenea, instanța a apreciat ca fiind îndeplinită și condiția enunțată de art.148 alin.1 lit.a Cod procedură penală, în sensul că există date că inculpata va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală ori de la judecată, având în vedere declarația fiului acesteia, inculpatul, care a arătat că a venit împreună cu mama sa în România la începutul anului 2008, pentru a face reparații la casa din comuna, județul B, și intenționau să se întoarcă în Polonia, țară unde se află, de altfel, și ceilalți fii ai inculpatei cercetați în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, care a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie, arătând că în speță nu se impune arestarea preventivă, față de circumstanțele sale personale, este o persoană cu o vârstă destul de înaintată, a avut o atitudine sinceră în fața primei instanțe, și-a desfășurat activitatea fără a avea cunoștință de împrejurarea că este căutată de organul de urmărire penală și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului și nu ar impieta asupra bunei desfășurări a cercetării.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analizarea probelor administrate până în prezent, se conturează existența indiciilor temeinice vizate de art. 143 Cod procedură penală și la care fac trimitere dispozițiile art. 149/alin.1 Cod procedură penală, în sensul că inculpata, împreună cu alte persoane, a traficat, în diverse modalități, respectiv recrutare, găzduire, transport, cazare, mai multe părți vătămate majore și o parte vătămată minoră, în scopul exploatării acestora în prin supunerea la cerșetorie, utilizând în realizarea acestui scop înșelăciuni, amenințări sau acte de violență.
Așa cum judicios a reținut și prima instanță, este indiscutabil gradul de pericol social al unei asemenea infracțiuni, multitudinea faptelor de aceeași natură, modalitatea identică de realizare, numărul de persoane implicate, dar și faptul că inculpata a revenit în țară după 4 ani de la încheierea activității infracționale, dar și rezonanța pe care o au astfel de fapte în rândul opiniei publice, se constată că este îndeplinită condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
De asemenea, așa cum corect a constatat Tribunalul Brașov este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 148 lit. a Cod procedură penală, în sensul că există date că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori să se sustragă, în orice mod, de la urmărirea penală sau judecată, față de declarația fiului acesteia, inculpatul care a relatat că a venit în țară împreună cu mama sa la începutul anului 2008, pentru a face reparații la casă și intenționau să se întoarcă în Polonia, unde se află și ceilalți fii ai inculpatei, cercetați în cauză, ceea ce impune continuarea procesului penal cu inculpata în stare de aret preventiv.
Față de aceste considerente, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și pe care de consecință, în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b și art. 140/3 Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpata și se va menține încheierea atacată.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință nr.2 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 18 ianuarie 2008 în dos. nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpata să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.SF/29.01.2008
Dact.OP/29.01.2008
2 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu
