Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 549/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 549/ DOSAR NR-
Ședința publică din 21 iulie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 3: Elena Barbu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror șef secție judiciară - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta inculpată în stare de arest ( deținută în Penitenciarul Codlea ), asistată de avocat -- în substituirea apărătorului ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales -- având cuvântul pentru recurenta inculpată solicită admiterea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea din județul Apreciază că la acest moment procesual se poate dispune o astfel de măsură neprivativă de libertate având în vedere stadiul procesual al dosarului. Recunoaște că propriu-zis nu s-a început cercetarea judecătorească, dar acest lucru s-a datorat amânărilor pe care cauza le-a suferit având în vedere lipsa de procedură cu unele părți vătămate, unele dintre ele fiind chiar minore, precizând că nicidecum aceste amânări succesive a cauzei nu i s-au datorat și nu i se pot imputa în niciun fel inculpatei. Menționează că inculpata se află arestată de o perioadă destul de lungă de timp, perioadă pe care o apreciază ca un termen rezonabil în virtutea prevederilor legale cu referire la această perioadă de arestare. Solicită instanței a avea în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptelor de care este acuzată inculpata, arătând că faptele s-au produs undeva cu aproape patru ani în urmă, respectiv în vara anului 2004. Consideră că o reacție a societății la acest moment pentru astfel de fapte săvârșite cu mult timp în urmă, nu mai există sau este foarte mult diminuată, motiv pentru care apreciază că nu se mai impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatei. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatei, învederează instanței că aceasta este fără antecedente penale, ea aflându-se pentru prima dată în fața instanțelor de judecată, precizând totodată că s-a prezentat în fața organelor judiciare atunci când s-a întors în România din Polonia, neștiind nimic despre cercetările pe care organele judiciare le desfășurau în legătură cu ea. Arată că o dată ajunsă în țară și când a aflat despre aceste cercetări s-a prezentat în fața organelor judiciare, și a dat declarații în care a explicat în mod amănunțit tot ceea ce cunoaște despre situația de fapt care i se impută. Menționează că inculpata dorește să fie pusă în stare de libertate și datorită stării precare de sănătate pe care o prezintă, subliniind că de la data arestării sale preventive această stare de sănătate se degradează pe zi ce trece. În acest sens, arată că în mod constant i se administrează medicamente la locul de deținere, fiind dusă și la spitale din B pentru efectuarea de investigații pentru bolile de care suferă și pentru care există de altfel acte medicale la dosarul cauzei. Față de circumstanțele prezentate, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea din județul Apreciază că și în acest mod pot fi atinse scopurile prevăzute de legea procesual penală în dispozițiile art. 136 Cod procedură penală și că instanța poate să dispună o serie întreagă de obligații în virtutea art. 145 Cod procedură penală, care să constituie tot atâtea garanții că cercetarea judecătorească se poate desfășura în foarte bune condiții și dacă inculpata nu mai este menținută în stare de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul formulat de inculpată ca fiind nefondat. Precizează că în sarcina inculpatei s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori. Consideră că raportat la perioada infracțională, circumstanțele personale ale părților vătămate și numărul de acte materiale, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală se justifică și în prezent. În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicită instanței a avea în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală care fac referire și la pericolul social al infracțiunii, arătând că în speță pericolul este unul deosebit de ridicat și cu aspecte transfrontaliere. Față de aceste considerente, apreciază că în cauză nu s-ar justifica o astfel de măsură. Menționează că un alt temei al arestării preventive l-au constituit dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală, acesta fiind dovedit atât prin declarațiile coinculpatului cât și prin atitudinea celorlalți copii ai inculpatei care au părăsit țara. Apreciază că raportat și la dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală care fac referire la scopul și necesitatea de a se desfășura cu celeritate procesul penal, și având în vedere și împrejurarea că cercetarea judecătorească este la debut, recursul declarat în cauză este nefondat. În ceea ce privește termenul rezonabil, consideră că acesta nu a fost depășit având în vedere și complexitatea cauzei. Referitor la starea de sănătate a inculpatei menționează că în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală, respectiv nr.227 din luna februarie 2008, care a făcut dovada că deși afecțiunile medicale ale inculpatei există, acestea pot fi tratate și în rețeaua Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, este bolnavă cu inima, dacă va fi pusă în libertate nu se sustrage cercetării judecătorești.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din 16 iulie 2008 Tribunalul Brașov, în baza art 300/2 Cod procedură penală, raportat la art 160/b Cod procedură penală a constatat legală și temeinică și a menținut măsura arestării preventive a inculpatei fiica lui și, născută la 14.03.1960 în de, jud
În baza art 139 alin 1 Cod procedură penală a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura preventive a obligării de a nu părăsi țara și, respectiv, de revocare a aceleiași măsuri preventive, cereri formulate de către apărătoarea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestei inculpate subzistă, ele nemodificându-se.
Inculpata a fost trimisă în judecată și este cercetată pentru săvârșirea unor fapte de o gravitate deosebită, pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă a închisorii mai mare de 4 ani. Faptele pentru care este cercetată inculpata au o puternică rezonanță socială în contextul agravării fenomenului infracțional de acest gen, în care minorii reprezintă o categorie de persoane extrem de vulnerabilă, astfel încât lăsarea sa în libertate prezintă un cert pericol public.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, deoarece lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar faptul că a fost plecată în străinătate nu poate fi apreciat drept sustragere de la urmărire penală.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpata a fost arestată preventiv în data de 18.01.2008, pentru faptul că în perioada ianuarie - octombrie 2004 împreună cu alte persoane traficat în diverse modalități ( recrutare, găzduire, transport, cazare) pe părțile vătămate -, G, și - majore, precum și pe partea vătămată minoră - în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării acestora în prin supunere la cerșetorie și folosind înșelăciuni, amenințări ori acte de violență în realizarea scopului propus, ce pot constitui infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, (7 acte materiale) și art. 13 alin. 1, 3 teza I, 4 teza I și III, din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 13 alin. 1 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Temeiurile arestării preventive le-au constituit situațiile prevăzute de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală și acestea subzistă și în prezent, având în vedere gravitatea faptelor pentru care este judecată inculpata, relevată de numărul actelor materiale, al persoanelor implicate și a faptului că una dintre acestea era minoră, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, cât și împrejurarea că există date că inculpata va încerca să se sustragă judecății,potrivit declarației inculpatului și având în vedere faptul că și ceilalți fii ai inculpatei (cercetați în aceeași cauză ) au procedat în același mod, ei părăsind România.
Totodată, instanța constată că durata arestării preventive se încadrează în termenul rezonabil la care face referire art. 5 paragraf 3 din CEDO, dat fiind complexitatea cauzei și dificultatea administrării probatoriului.
Față de aceste considerente, văzând că măsura preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cauza aflându-se în curs de soluționare în primă instanță, iar temeiurile arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au dispărut, curtea constată că soluția primei instanțe de menținere a arestării preventive a inculpatei este legală și temeinică, astfel că, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatei.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpata va fi obligată să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 16.07.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr -, pe care o menține.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. EB/22.07.2008
Dact MB/22.07.2008
- 2 ex/ Jud fond -
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Nicoleta Țînț, Elena Barbu
