Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 914/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 914
Ședința publică de la 22 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Aurel Ilie președinte Secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva încheierii din 16 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat asistat de avocat ales și recurentul inculpat asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, se depun la dosar motive de recurs pentru inculpatul după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Av. pentru inculpatul arată că deși există o cerere de retragere a recursului inculpatul a revenit asupra acestei cereri astfel că recursul acestuia poate fi analizat.
În conformitate cu motivele de recurs depuse la dosar se solicită admiterea, casarea încheierii și revocarea măsurii arestului preventiv.
Av. pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a arătat că, din actele dosarului rezultă faptul că inculpatul este bolnav de TBC activ plus alte afecțiuni secundare, cronice, care îi pun viața în pericol.
Tratamentul pe care îl primește la locul de deținere nu este adecvat.
Se invocă și faptul că există o stare de dubiu cu privire la comiterea infracțiunilor iar aceasta trebuie să profite inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul arătând că, în condițiile în care inculpatul este recidivist și este condamnat anterior tot pentru infracțiuni de înșelăciune există un pericol concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea acestuia în libertate.
Cu privire la inculpatul se arată că acesta și-a retras recursul iar instanța trebuie să ia act de această retragere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului în conformitate cu cele spuse de apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său invocând faptul că încheierea Tribunalului Gorj este greșită.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Constată că, prin încheierea din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 pct. 1 și 3.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, fiul lui și, născut la 26.02.1971, fiul lui G și, născut la 31.08.1963 și fiul lui și, născut la 20.08.1948, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1- 5.Cod Penal cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal art. 75 lit. a și Cod Penal art. 37 lit. b Cod Penal(pentru inculpații și ).
Prima instanță a constatat că datele cauzei susțin bănuiala verosimilă că inculpații ar fi autorii faptelor pentru care sunt puși sub acuzare, că împrejurările ce au justificat luarea măsurii arestării preventive față de aceștia nu s-au schimbat și că nu au apărut elemente noi care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii cu alta mai puțin gravă.
S-a mai arătat și faptul că presupusele fapte pentru care sunt acuzați inculpații sunt grave și implică o periculozitate sporită a autorilor.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și.
Recursul inculpatului a fost motivat oral, motivele fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Cât privește recursul formulat de inculpatul, a fost motivat în scris invocându-se generic faptul că temeiurile ce au justificat arestarea preventivă nu mai subzistă și că, din pluralitatea de infractori el a participat numai într-o mică măsură la săvârșirea faptei.
Analizând recursurile formulate în raport cu actele dosarului instanța constată următoarele:
Conform art. 160 al. 4.C.P.P. coroborat cu art. 160 al. 2.C.P.P. încheierea prin care instanța menține starea de arest în cursul judecății este atacabilă separat cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Deși legea nu o prevede în mod expres, este cert faptul că și în această materie sunt aplicabile dispozițiile generale ce reglementează recursul cum ar fi de exemplu persoanele ce pot face recurs, repunerea în termen și declararea peste termen, declararea, renunțarea și retragerea recursului etc.
Inculpații au formulat recurs împotriva încheierii a doua zi, pe data de 17 decembrie 2008, la ora 13.01 inculpatul și la ora 09.31 inculpatul, data și ora fiind imprimată de aparatul fax prin care s-au primit cererile.
Ulterior, la ora 10.37 inculpatul a trimis la dosar o nouă cerere prin care arată, în mod expres, că "renunță" la recursul formulat mai înainte.
După primirea dosarului la instanța de recurs, fără să mai existe și o "revenire" în scris asupra renunțării, inculpatul susține oral faptul că nu a renunțat sau nu și-a retras recursul și îl motivează pe fond.
Din interpretarea dispozițiilor art.3854C.P.P. coroborat cu cele ale art. 368 și 369.C.P.P. instanța constată că renunțarea la calea de atac (apel/recurs) este o instituție total diferită de cea a retragerii căii de atac respective.
Renunțarea se exercită mai înainte de declararea căii de atac iar după ce calea de atac este declarată nu se mai poate vorbi de o "renunțare" ci numai de o "retragere".
Delimitarea dintre renunțare și retragere nu este doar pur teoretică ci are o deosebită importanță asupra consecințelor ulterioare acestor manifestări de voință.
Astfel, dacă în cazul "renunțării" la exercitarea unei căi de atac se poate reveni înăuntrul termenului de exercitare a acelei căi de atac, asupra "retragerii" revenirea nu mai este posibilă, manifestarea de voință fiind irevocabilă.
În speța de față, inculpatul declarase deja recurs împotriva încheierii prin care i se menținea starea de arest situație în care, conform celor arătate anterior, "renunțarea" la recurs nu mai este posibilă.
De aceea, manifestarea ulterioară de voință, de la orele 10.37, deși este intitulată "renunțare" nu poate fi luată în considerare decât ca "retragere", fără să conteze practic modul în care inculpatul a intitulat-
Cum legea nu prevede posibilitatea revenirii asupra "retragerii" căii de atac instanța urmează să constate că nu poate analiza pe fond recursul acestui inculpat urmând doar să ia act că de retragerea acestuia.
Curtea reține și faptul că, formal, inculpatul nici măcar nu a revenit asupra ultimei sale manifestări de voință, susținând doar oral faptul că recursul său trebuie luat în considerare.
Referitor la recursul inculpatului se constată că acesta este nefondat.
Aprecierile primei instanțe cu privire la menținerea temeiurilor arestării preventive și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului - recidivist, condamnat anterior tot pentru infracțiuni de înșelăciune - sunt corecte și vor fi însușite ca atare și de instanța de recurs.
Față de toate aceste considerente Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. art. 3854.C.P.P. și art. 160 va C.P.P. respinge recursul inculpatului și va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul inc. împotriva încheierii din 16 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Gorj în dosar nr- ca nefondat.
Ia act de retragerea recursului declarat de împotriva aceleiași încheieri.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 40 lei cheltuieli judiciare statului, fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 decembrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Mirela Ciurezu Gherghe, Mariana
