Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 103/
Ședința publică din 05 Februarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpat(fiul lui și al lui, născut la 23 1980, CNP -), în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul în stare de arest, asistat de avocat ales.
În baza disp.art. 304 alin.1 cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorului să ia legătura cu recurentul, deoarece se află în stare de arest. Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constata recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2010 pronunțata de Tribunalul Argeș și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv aplicată inculpatului, apreciind că nu mai subzistă motivele care au dus la luarea acestei măsuri.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală si temeinică, întrucât lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin în continuare.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art.300/2 și 160/ Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 23.12.1980 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, din actul de sesizare a instanței rezultă că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 Cod penal rap. la art. 175 lit. a și b Cod penal.
Prin ordonanța nr.27/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș din 01.02.2007, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, iar prin încheierea nr.11/CC, pronunțată la data de 02.07.2007, de către Tribunalul Argeș - Secția Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 02.02.2007 și până la data de 02.03.2007.
În cauză, s-a apreciat că există indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și trimis în judecată și că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform disp. art. 3002Cod pr.penală rap. la art.1602Cod pr.penală, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Procedând conform acestui text de lege, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
În speță, a constatat tribunalul, este îndeplinită condiția prev. de art.143 Cod pr.penală, existând indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele care îi sunt imputate, acestea rezultând din declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de constatare-medico-legală întocmit de SML A, raportul de expertiză medico-legală ADN nr. A- întocmit de INML B, raportul de expertiză biocriminalistică nr.-.2/2007 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul B, procesul-verbal de reconstituire a faptei, etc.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că în cauză, măsura arestării preventive luată față de inculpat s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art. 148 lit f Cod pr.penală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin în continuare.
Pericolul pentru ordinea publică, a reținut tribunalul, rezultă din împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită fapta, respectiv prin lovirea victimei cu 4 lovituri cu parul în zona capului, iar apoi aplicarea altor lovituri în zona spatelui, din motivația pe care inculpatul a dat-o faptei, respectiv pentru a sustrage o sumă de bani și titluri de valoare pe care auzise că le deținea victima, precum și din împrejurarea că de fapta săvârșită a luat la cunoștință un număr mare de persoane, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de insecuritate în rândul membrilor societății. De asemenea, inculpatul este cunoscut în comună ca fiind o persoană agresivă, situație față de care, instanța apreciază că lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Menținerea arestării preventive se impune, a apreciat tribunalul, și din rațiuni ce țin de buna desfășurare a procesului penal care se află într-o fază avansată, iar problemele apărute în ceea ce privește cele două fire de păr ce se doresc a fi expertizate nu pot fi imputate instanței.
Tribunalul a apreciat, de asemenea, că nu s-a depășit un termen rezonabil al stării de arest, având în vedere, pe de o parte, gravitatea infracțiunii imputate, iar pe de altă parte, faptul că proba încuviințată și care nici până acum nu a fost efectuată, a fost propusă de inculpat.
În consecință, în temeiul art.3002rap. la art. 160 Cod pr.penală, s- menținut starea de arest preventiv a inculpatului .
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea acesteia.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu prev.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, în cauza inculpatul a fost arestat începând cu data de 02.02.2007 măsura a arestării ce a fost prelungită în cursul urmăririi penale și menținută în cursul judecații, până la acest moment.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că acesta în data de 20.01.2007, a pătruns in curtea locuinței victimei, cu scopul de a-i sustrage sume de bani și cu intenție i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un par în zona capului, producându-i leziune ce au condus la deces, fapta sa constituind în aprecierea organelor de urmărire penale, infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 Cod penal rap.la art.175 lit.a și b Cod penal.
Având în vedere gravitatea unei asemenea fapte presupus a fi săvârșită de inculpat, de o extremă violență soldată cu un rezultat atât de grav cum este moartea victimei, faptul că rezonanța acesteia în comunitate, așa cum de altfel implicit arată și tribunalul în motivarea sa, nu s-a stins încă, toate acestea conduc la concluzia că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică deși au trecut peste doi ani de la data arestării inculpatului.
În ceea ce privește judecarea inculpatului pe o perioadă mai lungă de timp, așa cum rezultă din speța dată, aceasta este urmarea și a unei expertizei dispusă în cauză asupra unor fire de păr, solicitată chiar de către inculpat în apărarea sa, astfel că prelungirea procesului se datorează și stăruinței inculpatului în administrarea de probatorii pe care le consideră relevante în cauza în care este trimis în judecată.
De aceea, în opinia curții, ca și a tribunalului, termenul rezonabil în cauză nu poate fi apreciat ca fiind imputabil instanței.
Ca atare față de cele arătate curtea constată că temeiurile inițiale ale arestării vizând pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și la acest moment, mai ales prin prisma reacției comunității -care nu s-a diminuat- că organele îndreptățite de lege nu ar acționa suficient de ferm împotriva acelor persoane care atentează grav la valorile supreme, fundamentale apărate de lege, cum este viața persoanei, dacă inculpatul ar fi pus în libertate.
Ca urmare nu poate fi primită critica inculpatului că motivele care au condus la luarea măsurii preventive și anume temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală nu mai subzistă, ci din contră acestea există și la acest moment așa cum s-a arătat mai sus, astfel că în mod corect tribunalul constatând că sunt întrunite și condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței de probe privind vinovăția inculpatului, a dispus potrivit art. 300/2 raportat la 160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a acestuia.
Așa fiind, față de cele arătate, curtea în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul introdus ca nefondat, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, fiul lui și -, născut la 23 1980, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 februarie 2010, la Curtea de
APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
dr. - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
24.02.2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
