Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 101/
Ședința publică din 05 Februarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva încheierii de ședință din data de 02 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul-inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales.
În baza disp.art. 304 alin.1 cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorului să ia legătura cu intimatul, deoarece se află în stare de arest. Reprezentanta parchetului și apărătorul intimatului-inculpat, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constata recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat împotriva încheierii din 02.02.2010, iar în baza art.160/9, 385/9 raportat la art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală după casarea încheierii recurate, pe fond să se dispună respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Consideră că în mod netemeinic instanța de fond a admis cererea inculpatului, având în vedere existența unor circumstanțe personale în favoarea inculpatului, întrucât acestea sunt simple elemente de fapt ce constituie criterii strict legate de individualizarea judiciară a pedepsei și nu pot fi analizate în această etapă procesuală.
Avocat ales, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a încheierii din 02 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, întrucât instanța de fond a analizat și aplicat disp.art. 136 Cod procedură penală.
Trebuie reținut faptul că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, fiind de altfel singurul din cei șase inculpați care a avut această poziție, instanța de fond analizând situația pentru fiecare inculpat în parte.
De asemenea este necesar să se rețină și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, un comportament bun în familie și în societate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, printre altele, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.12.1974 în municipiul P, județul P, domiciliat în municipiul P,-,.55,.B,.31, județul P, CNP -, și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
A fost obligat inculpatul, ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială țării;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu intre în contact cu ceilalți inculpați.
La data rămânerii definitive a prezentei încheieri, s-a dispus comunicarea acesteia la poliția de domiciliu, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 160/10 Cod pr. penală.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat, că prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2010, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, cu motivarea că îndeplinește condițiile prevăzute de art.160/2 Cod proc.penală.
Instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.319/P/28 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.24 alin.1 și 2, art.25 alin.1 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit."a" și art.75 lit."a" Cod penal.
Ca situație de fapt, s-a reținut că în perioada iunie-octombrie 2009, inculpatul, împreună cu alți cinci inculpați, au falsificat instrumente de plată electronică, le-au deținut în vederea falsificării și au efectuat operațiuni de retragere frauduloasă de numerar.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive, măsură care a fost prelungită succesiv de mai multe ori.
Potrivit art.1602alin.1 Cod pr.penală, a arătat tribunalul, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Pe de altă parte, menționează tribunalul, potrivit art.1602alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În raport de aceste texte legale, tribunalul a reținut că urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată prin rechizitoriu, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, astfel încât nu poate exista temerea că ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar influența desfășurarea procesului penal, și luând în considerare și faptul că nu are antecedente penale, este căsătorit și are doi copii minori, având anterior o comportare bună în familie și societate, fiind singurul întreținător al familiei, soția sa nefiind încadrată în muncă iar unul din copiii săi minori are probleme de sănătate, toate aceste situații sau împrejurări conducând la concluzia admiterii cererii de liberare provizorie, starea de detenție netrebuind să fie apreciată numai pe baza gravității mai mari a limitelor de pedeapsă incriminatorii cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, în baza art. 1602cod pr.penală, tribunalul a admis cererea și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, instituind în sarcina acestuia obligațiile prevăzute de art.1602alin.3 Cod pr.penală, conform dispozitivului enunțat mai sus.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în esență, admiterea recursului iar, pe fond respingerea cererii de liberare provizorie formulată de inculpat.
In acest sens, parchetul, după ce descrie activitatea infracțională a inculpatului, consideră că motivele invocate de instanță, și anume faptul că a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori și un comportament bun în familie și societate, corespund unor circumstanțe personale ale inculpatului, ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei, care nu se impun a fi analizate în speța dată ci pe fondul cauzei.
Totodată, susține parchetul, pericolul concret pentru ordinea publică al infracțiunilor presupus a fi săvârșite de inculpat, nu poate fi privit făcând abstracție de gravitatea faptelor de care învinuit inculpatul, modalitatea concretă a săvârșirii acestora, precum și de reacția publică la comiterea acestor infracțiuni, la care adaugă și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
Mai mult, consideră parchetul, dispozițiile legale procesuale în materie nu instituie o obligație a judecătorului de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar, chiar dacă sunt îndeplinite anumite condiții, instanța având posibilitatea prin formula juridică "poate" să acorde sau nu liberarea provizorie, apreciind astfel oportunitatea desfășurării cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, în cauză neimpunându-se punerea în libertate provizorie sub control judiciar, având în vedere numărul M de părți implicate, neconcordanța declarațiilor inculpaților, ceea ce ar putea împiedica și zădărnici cercetarea judecătorească și aflarea adevărului în cauză, atât cu privire la împrejurările în care inculpatul ar fi săvârșit pretinsele fapte, cât și cu privire la ceilalți inculpați trimiși în judecată.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
In primul rând, se impune a se reține că inculpatul, alături de alți 5 inculpați, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.24 alin.1 și 2, art.25 alin.1 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, în condițiile art.75 lit.a Cod penal, constând în aceea că, în perioada iunie - octombrie 2009, pe raza mai multor județe, respectiv C, B, C, G, C severin, S M, G, A și B, împreună cu alți 5 inculpați, au falsificat instrumente de plată electronică, le-au deținut în vederea falsificării și au efectuat operațiunile de retragere frauduloasă de numerar de pe cardurile multor persoane, efectuând un număr de 15 operațiuni săvârșite de acest inculpat, constând în montare skimming-uri sau retrageri frauduloase, realizate fie singur fie în participație cu alți inculpați.
Pentru această faptă, inculpatul a fost arestat preventiv, ca de altfel și alți inculpați în această cauză, arestare ce a fost prelungită și menținută până la acest moment al formulării prezentei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, urmare căreia tribunalul a dispus punerea sa în libertate.
Analizând această cerere de liberare provizorie sub control judiciar admisă de prima instanță, prin prisma motivelor invocate de parchet, curtea constată, la fel ca și parchetul, că, chiar dacă ar fi îndeplinite anumite condiții vizând liberarea provizorie sub control judiciar, potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 sau alin.2 Cod pr.penală, instanța nu dispune în mod automat admiterea cererii de liberare provizorie, ci are o atare facultate de a aprecia asupra oportunității punerii în libertate, așa cum rezultă din chiar formularea juridică uzitată de legiuitor în alin.1 al art.160/2 "se poate acorda".
De altfel, această facultate a instanței de acorda sau nu liberarea condiționată, se circumscrie și criteriilor prevăzute de art.136 alin.8 Cod pr.penală, ce menționează că la alegerea măsurilor preventive - liberarea provizorie fiind o veritabilă măsură preventivă, așa cum rezultă chiar din aliniatul 2 al art.136, în care se arată că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie - se ține seama, nu numai de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, dar și de gradul de pericol social al infracțiunii.
Or, între aceste criterii vizând persoana inculpatului, pe care le valorifică instanța de fond admițând cererea de liberare provizorie și anume, faptul că nu are antecedente penale, că este căsătorit, are 2 copii minori, dintre care unul cu probleme de sănătate, are un comportament în familie și societate, a recunoscut fapta, în opinia curții, la acest moment, nu pot avea prioritate în fața celorlalte criterii enunțate la art.136 alin.8 Cod pr.penală, vizând de această dată nu persoana ci fapta, gravitatea acesteia, identificată în gradul de pericol social al infracțiunilor presupus a fi săvârșite de recurentul-inculpat, criterii ce reclamă menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv, interesul public al desfășurării procesului penal în bune condiții, al cărui scop este identificat și cu apărarea ordinii de drept, precum și cu prevenirea infracțiunilor, prevalând interesului persoanei de a fi pusă în libertate.
Mai mult, toate aceste criterii vizând persoana inculpatului, avute în vedere de către tribunal când a hotărât admiterea cererii de liberare provizorie, urmează, eventual, a fi valorificate odată cu judecarea pe fond a cauzei, ele constituind criterii stricte legate de individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum de altfel susține și parchetul.
De aceea, față de cele arătate, curtea consideră că la acest moment nu se impune o altă măsură neprivativă de libertate prevăzută de lege, cum este cea a liberării sub control judiciar, așa cum a dispus prima instanță.
Așa fiind, față de cele arătate, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în parte încheierea atacată iar, pe fond, se va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
- fi menținut restul dispozițiilor încheierii.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obliga pe intimatul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în primă instanță, urmare a respingerii, pe fond a cererii de liberare provizorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii de ședință din data de 02 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea atacată iar, pe fond, respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 01 1974, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași.
Menține restul dispozițiilor încheierii.
Obligă inculpatul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate la prima instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
dr. - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
23 februarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
