Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 100/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 100/
Ședința publică din 05 Februarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier:
Parchetul de pe lângă J-A- Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă J- Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii de ședință din data de 02 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul-inculpat, în stare de arest, asistat de av aleși și
În baza disp.art. 304 alin.1 cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorilor să ia legătura cu inculpatul, deoarece se află în stare de arest. Reprezentantul parchetului și apărătorii intimatului-inculpat, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constata recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 02.02.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, casarea acesteia iar pe fond menținerea măsurii arestării preventive aplicate inculpatului, întrucât temeiurile care au impus arestarea subzistă.
Apreciează că instanța de fond a concluzionat în mod eronat că între inculpați n-ar exista egalitate de tratament prin menținerea arestării preventive a inculpatului în raport cu inculpatul, care a beneficiat de înlocuirea măsurii determinată de faptul că acestuia i-a decedat tatăl, ori de inculpatul care a fost arestat preventiv o perioada de 10 luni.
În raport cu inculpatul apreciază că în continuare subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, iar instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că, deși audiat, acesta nu mai poate zădărnici aflarea adevărului, întrucât din probatoriul administrat rezultă fără echivoc faptul că inculpatul zădărniceste aflarea adevărului, nerecunoscând faptele comise.
De asemenea în evaluarea pericolului pentru ordinea publică instanța nu trebuie să aibă în vedere numai date privind persoana inculpatului, ci și date referitoare la infracțiune, la pericolul social al acesteia, în cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Față de cele expuse și cele menționate în motivele de recurs, solicită în temeiul art.38515pct.2 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii recurate și menținerea măsurii arestării preventive.
Avocat pentru intimatul-inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat, întrucât instanța de fond în mod constant a apreciat că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Criteriul obiectiv este acela prevăzut de limitele de pedeapsă, care se încadrează între 6 luni și 7 ani, iar infracțiunile grave sunt considerate cele care au un minim de pedeapsă de 5 ani, ori în cazul nostru minimul este de 6 luni.
Cu privire la ecoul faptei și rezonanța socială a acesteia, consideră că acestea s-au stins.
Avocat pentru intimatul-inculpat solicită aplicarea principiului egalității de tratament juridic în procesul penal, intimatul fiind singurul în stare de arest preventiv, ceilalți coinculpați fiind eliberați. De asemenea solicită și aplicarea principiului prezumției de nevinovăție.
Invocă și disp. art. 6 paragraf 1 al CEDO care statuează ca regulă starea de liberate, excepția fiind constituită de starea de arest, precum și obligativitatea instanțelor de judecată ca pe parcursul procesului penal să ia în considerare măsuri alternative măsurii arestului preventiv.
Cu privire la nerecunoașterea faptelor imputată de parchet inculpatului, arată că potrivit disp.art. 70 și 66 Cod procedură penală acesta are dreptul de a nu face nicio declarație, fiind un atribut al apărării.
De asemenea menținerea stării de arest preventiv peste un termen rezonabil ar putea reprezenta o anticipare a pedepsei.
Trebuie să se rețină și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, a avut o reputație bună până la acest incident, este căsătorit și are în întreținere un copil minor.
Pentru motivele invocate solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Argeș.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, solicita respingerea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 2 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr-, de către Tribunalul Argeș, printre altele, în baza art.139 alin.1 Cod pr.penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 28 martie 1971, domiciliat în Pitești,-, bloc 5A,.B,.1.6, județul A, deținut în Penitenciarul Colibași, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pe durata măsurii de a nu părăsi țara, inculpatul a fost obligat să se prezinte: la instanța de judecată roi de câte ori este chemat; la Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Argeș, să nu dețină și să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme, să nu se apropie de persoanele judecate în prezenta cauză și de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect și să nu exercite profesia sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor impuse de instanță.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, alături de coinculpații G și, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită. Intre timp, ceilalți doi coinculpați, respectiv G și au fost puși în libertate, astfel că tribunalul a apreciat că nemaisubzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se impune ca "să beneficieze de același regim, în virtutea aplicării principiului egalității de tratament, cu atât mai mult cu cât nu există probe sau indicii temeinice că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică".
In plus, tribunalul a apreciat că nu există nici temerea că inculpatul ar încerca să influențeze ceilalți inculpați și părțile din dosar, întrucât inculpaților li s-au luat declarații de către instanță.
Impotriva acestei încheieri, numai cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, dispusă în baza art.139 alin.1 Cod pr.penală, a declarat, în termen legal, recurs procurorul, criticând-o sub aspectul temeiniciei.
In motivarea recursului, procurorul a susținut că temeiurile care au impus arestarea preventivă subzistă și impun în continuare menținerea arestării preventive a inculpatului.
Procurorul a mai susținut că, din declarațiile date de inculpat în fața instanței rezultă fără echivoc faptul că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, nerecunoscând faptele comise.
Totodată, în motivarea recursului său, procurorul susține și că persistența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în stare de libertate.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art.385/9 Cod pr.epnală, curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
In speță, din actele și lucrările dosarului curtea reține că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, alături de inculpații G și, pentru infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.255 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.5 alin.1, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000.
In esență, din actul de inculpare, curtea reține că este învinuit că, în calitate de administrator la "", "Muntenia Aliment" și ".", la cererea inculpatului G, a dat, în mai multe rânduri, inculpatului - comisar șef al Gărzii Financiare A - sume de bani și bunuri, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească în mod corect atribuțiile sale de control și să nu dispună măsurile legale ce se impuneau cu privire la neregulile descoperite în activitatea comercială a celor trei societăți mai sus arătate.
Prin decizia penală nr.780/R din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în baza art.139 alin.1 Cod pr.penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive pentru inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
De asemenea, prin decizia penală nr.88 din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a înlocuit măsura arestării preventive pentru inculpatul G, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Cu privire la acești doi coinculpații, instanțele au constatat că în această fază procesuală, lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și pot fi judecați în libertate.
Potrivit art.139 alin.1 Cod pr.penală, măsura arestării preventive se înlocuiește cu măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Curtea apreciază ca fiind fără relevanță faptul că inculpatul Gaf ost pus în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, într-o altă cauză, câtă vreme nu s-a dispus arestarea sa și în cauza de față.
Or, apreciindu-se că lăsați în libertate inculpații și G nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, nemaisubzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora, nu se poate susține argumentat contrariul, în cazul coinculpatului.
Este adevărat că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care este învinuit, dar, deși nu este menționat în mod explicit în art.6 din Convenție, dreptul de tăcere și una din componentele sale, și anume dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul dintre standardele internaționale larg recunoscute, care au stat la baza noțiunii de "proces echitabil" consacrată de art.6 din Convenție.
Dreptul de a nu contribui la propria acuzare, presupune că, într-un proces penal, acuzarea va căuta să-și fundamenteze dosarul fără a apela la elemente de probă obținute prin constrângere sau prin exercitarea de presiuni asupra acuzatului.
Din această perspectivă, dreptul menționat este legat de prezumția de nevinovăție consacrată în art.6 paragraful 1 din Constituție (CEDO, Hotărârea 17 decembrie 1996).
De asemenea, în conformitate cu art.5 din Convenție și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni se poate menține dacă există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Or, în cauză, dezideratele mai sus arătate pot fi garantate de obligațiile legale stabilite în sarcina inculpatului, potrivit art.145 Cod pr.penală.
In sprijinul susținerii temeiniciei soluției tribunalului, poate fi invocat și argumentul de natura egalității de tratament juridic care, în definitiv se înglobează în conceptul mai larg de proces echitabil de care se face vorbire în art.6 din Convenție, în sensul că ceilalți coinculpați au fost deja puși în libertate.
Pentru aceste considerente, curtea constatând critica formulată ca fiind neîntemeiată, urmează ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să respingă ca nefondat recursul procurorului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J- DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 02 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-, intimat-inculpat fiind (fiul lui și al lui, născut la 28 martie 1971), în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 februarie 2010, la Curtea de
APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
dr. - dr.-
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
10 februarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
