Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
DECIZIA PENALĂ NR.107/
Ședința publică din 28 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință nr.18 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1045/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea soluției atacată și, rejudecând revocarea măsurii arestării preventive având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
În ceea ce privește circumstanțele reale ale comiterii faptei, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat pe timp de zi, fapta comisă nu a avut un impact social mare, să se aprecieze longevitatea în timp a măsurii arestării preventive. Inculpatul a susținut, față de circumstanțele personale, faptul că în timpul stării de arest preventiv i s-a născut un copil provenit dintr-o relație de concubinaj.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, în stare de detenție se află în imposibilitatea de a achita prejudiciul părții vătămate, în stare de detenție a aflat că a devenit tată, suferind un șoc. Dorește să-și îndrepte greșelile, solicită a i se acorda o șansă, depune la dosar un memoriu.
A,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea de ședință nr.18 din 26 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Tulceaa menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în prezent aflat în Penitenciarul Tulcea, în temeiul art.3001cod pr.penală.
S-a dispus ca onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu in sumă de 40 lei să fie achitat din fondul MJ către BA
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.154 din 18 februarie 2008, Judecătoria Tulceaa condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.i cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal și art.41 alin.2 cod penal.
În aceeași hotărâre s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 04.06.2007 până la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, iar pe rolul tribunalului s-a format dosarul nr-.
Potrivit art.3001cod pr.penală, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpați, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, că prin natura lor infracțiunile săvârșite au un pericol social ridicat și că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul apreciază că temeiurile, de fapt și de drept, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, motiv pentru care constată că se impune menținerea acestei măsuri față de inculpat
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul.
Prin apărător se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Se susține că, fapta pentru care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului - furt calificat - comisă pe timp de zi nu a avut un impact social mare, iar in timpul stării de arest preventiv recurentului i s-a născut un copil minor dintr-o relație de concubinaj.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub același număr -.
Analizând încheierea recurată în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Motivele de recurs invocate nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Potrivit art.160 alin.3 cod pr.penală, menținerea măsurii arestării preventive in cursul judecații are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun in continuare privarea de libertate a inculpatului. In caz contrar arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului conform alin.2 a art.160 cod pr.penală.
Pentru început, măsura arestării preventive față de inculpat a fost dispusă în baza art.143 cod pr.penală, rap. la art.148 lit.f cod pr.penală, text de lege aflat în concordantă cu prev. art.5 pct.1 lit.c din CEDO, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiunea pentru care lege prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In prezent, în cursul soluționării apelului, privarea de libertate a inculpatului are ca justificare condamnarea pronunțată de o instanță competentă la pedeapsă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.154 din 18.02.2008 a Judecătoriei Tulcea.
Ca atare, față de gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, precum și pentru a asigura desfășurarea in condiții de celeritate a judecării apelului declarat de inculpat, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este legală și temeinică.
In consecință, în lipsa unor motive de nulitate a hotărârii, curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul.
În baza art.192 cod pr.penală, va obliga recurentul la 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce se decontează din fondul către
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință nr.18 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 cod pr.penală,
Obligă la 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce se decontează din fondul către
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./10.03.2008
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița Frangu
