Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1872/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 1171R
Ședința publică de la 04 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 28.07.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/03.08.2009, atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru angajarea unui apărător ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că la acest moment procesual nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive și nici nu au apărut elemente noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Solicită să se facă o comparație între încheierile de ședință din 30.06.2009 și 28.07.2009 și să se constate că la acest din urmă termen au fost administrate toate probele în acuzare, singurele probe care mai sunt de administrat fiind celee în apărare, constând în audierea celor trei martori.
Mai mult decât atât, nu există probe care să conducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care este cercetat, singurele mijloace de probă fiind declarațiile unor martori oculari, care nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, ceilalți martori relevând doar aspecte cu privire la momentul sosirii ambulanței.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciind că și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului. Se apreciază că, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. întrucât există suficiente probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, urmând a se avea în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a faptei, gradul sporit de pericol social al faptei săvârșite, ce rezidă din atingerea adusă unor valori sociale ocrotite de legea penală, în speță viața victimei.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită continuarea cercetării judecătorești în stare de libertate, pentru a avea posibilitatea să-și continue studiile întrucât anterior reținerii și arestării preventive era student la Facultatea de Farmacie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 28.07.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia și s-a dispus, printre altele, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2009/P/2008 emis la data de 22.12.2008 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost trimis în judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art.183 Cod penal, reținându-se în fapt că în noaptea de 31.07/1.08.2008, pe calea din B, sector 4, i-a aplicat o lovitură cu piciorul victimei G (în vârstă de 57 ani), lovitură în urma căreia aceasta a căzut, suferind astfel leziuni grave, aceasta decedând la data de 1.08.2008 la Spitalul Clinic de Urgență din
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din 7.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală și s-a emis.nr.205/UP/8.10.2008, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală,existând indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe și indicii temeinice că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În sarcina inculpatului s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal constând în aceea că în noaptea de 31.07.2008/01.08.2009, aflându-se pe Calea din B, sectorul 4, i-a aplicat o lovitură cu piciorul victimei G, în vârstă de 57 de ani, lovitură în urma căreia aceasta a căzut, suferind leziuni grave, care au condus la deces.
Relevante în acest sens sunt procesul verbal de constatare a comiterii infracțiunii încheiat de organele de poliție, procesele-verbale de investigații, procesul verbal de redare a convorbirii telefonice purtate în urma apelării numărului de urgențe 112, declarațiile inculpatului, procesul verbal de conducere în teren și declarațiile martorilor, și.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul au fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 din Codul penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv de la 5 la 15 ani închisoare.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a faptei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiune de violență, îndreptată împotriva unor valori fundamentale, cum sunt viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acesteia, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat.
Astfel, s-a reținut că inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice în timp ce se deplasa împreună cu alte două persoane, pe Calea, în dreptul stației "" a fost rugat de către victimă, persoană fără adăpost, să-i dea o țigară.
Această rugăminte a victimei a declanșat nervozitatea inculpatului, care s-a întors către victimă, manifestându-se agresiv la adresa acesteia.
În aceste împrejurări, victima a încercat să se îndepărteze de inculpat, intenționând să traverseze strada, dar inculpatul a urmărit-o și i-a aplicat o lovitură cu genunchiul în zona toracică, proiectând-o peste plafonul unuia dintre autoturismele parcate în zonă, de unde victima a căzut pe carosabil, suferind un traumatism cranio cerebral.
După aplicarea loviturii, inculpatul s-a îndepărtat de victimă, aceasta rămânând căzută pe carosabil, împrejurare în care martorul i-a cerut inculpatului să ajute victima.
În continuare, alte persoane, au apelat nr. de urgență, 112, victima fiind transportată la spital unde a decedat.
Victima, s-a reținut că deși era persoană fără adăpost, a fost angajată la SNCFR, ca impiegat de mișcare, fiind plecată de la locuința din H, de 4 ani și având trei copii, o fiică de profesie farmacistă, și doi fii, unul student în H iar cel de-al doilea elev la un liceu din
Datele ce țin de persoana inculpatului și anume, lipsa antecedentelor penale vârsta de 23 de ani a acestuia, împrejurarea că este o persoană instruită, absolventă de liceu și studentă la Facultatea de farmacie, prin raportare la gravitatea infracțiunii comise, sunt insuficiente pentru a convinge instanța că lăsarea lui în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, inculpatul a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului și, în cursul urmăririi penale, a încercat să influențeze martorii, inclusiv prin amenințarea acestora, reproșându-le că au dat declarații înainte de a se pune de acord cu privire la ceea ce urma să declare în fața organelor judiciare.
Totodată, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1/12.958.2008 al Institutului Național de Medicină Legală, aflat la filele153-155 din dosarul de urmărire penală, rezultă că deși a comis fapta cu discernământ,
"în sfera afectelor, sentimentelor, prezintă acumulare de afecte brutale, nesupunere, tendință spre anarhism, dorință de răzbunare", trăsături psihologice ce s-au evidențiat în momentul comiterii faptei.
Nu trebuie neglijat sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, a inculpatului care prin activitatea lui infracțională pune în pericol siguranța cetățenilor, impunându-se o atitudine fermă din partea statului, prin organele judiciare.
Curtea apreciază că, în această cauză, este pe deplin justificată menținerea stării de arest preventiv, existând temerea că pus în libertate inculpatul ar putea comite și alte infracțiuni de violență.
Totodată, constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./5.08.2009
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Florică Duță
