Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1227/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 7929/2/2009
1929/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1227
Ședința publică din 26 august 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Piciarcă Dumitrița
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii din data de 03.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 17997/26.08.2009 (fila 13) și recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie (fila 10).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond solicită revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri și nu mai există altele noi care să impună această stare de excepție.
Solicită a se avea în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și comportamentul manifestat de inculpat, acesta neacționând cu intenția de a suprima viața victimei.
De asemenea, învederează că nu este cunoscut cu antecedente penale și provine dintr-o familie organizată, astfel că în opinia apărării nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite disp. art. 148 lit. f pr.pen.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, conf. art. 160 alin. 2.pr.pen. i continuarea procesului penal cu ace sta în stare de libertate.
Susține că din analiza materialului probator rezultă că acesta nu a avut nicio relație cu victima și nu a avut astfel intenția să tâlhărească victima ori să o ucidă.
Mai mult, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră manifestată de inculpatul, care a recunoscut fapta astfel cum s-a petrecut și solicită a fi pus în libertate, apreciind a nu fi îndeplinite disp. art. 148 lit. f pr.pen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea de comitere, precum și convingerea că, lăsați în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Precizează că în sarcina acestora s-a reținut că au comis acte de violență față de partea vătămată, i-au sustras sumele de 100 de euro și 200 lei, cheile de la mașină și un telefon mobil, după care au lipsit-o de libertate, ulterior au lovit-o cu mașina provocându-i leziuni grave care au condus la decesul acesteia.
Astfel, instanța de fond a analizat în mod corect probatoriul administrat și a apreciat că sunt îndeplinite disp. art. 143 și 148 lit. f pr.pen. impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Apărătorul ales al inculpatului, în replică, susține că sumele precizate de procuror și reținute prin rechizitoriu nu sunt certe, existând declarații ale părților care sunt contradictorii privitor la acestea.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. susține că nu a tâlhărit partea vătămată și nu a avut intenția să-i suprime viața.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. solicită admiterea recursului, arătând că este de acord să fie supus testatului poligraf.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 03.08.2009 a Tribunalului București, SecțiaI penală constată:
Prin încheierea de ședință din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, conform art 300/1 s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpațilorșionform art.300/1 raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților:și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Prin rechizitoriul nr. 357/P/2009 din 03.08.2009, întocmit de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală - la data de 03.08.2009 - sub nr-, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații - și -, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și omor deosebit de grav prev. și ped. de art.174-175 lit.i, art.176 lit.d pen. lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art.189 alin.2 pen. și tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a pen. toate cu aplic. art.33 lit.a pen.
În fapt, s-a reținut că, la data de 05.02.2009, inculpații - și -, împreună, sub pretextul unei datorii nerestituite, prin violență, i-au sustras părții vătămate - sumele de 100 euro și 200 lei, cheile de la locuință și un telefon mobil, după care l-au lipsit de libertate, iar când victima a încercat să intervină pentru eliberarea părții vătămate, fratele său, aceștia au lovit-o cu mașina, provocându-i leziuni traumatice care i-au determinat decesul.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr.A3/249/30.07.2009 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici": "Moartea numitului de 30 de ani a fost violentă.
Ea s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană și hematom subdural de emisfer drept - pentru care s-a intervenit chirurgical - complicat în evoluția sa finală cu bronhopneumonie.
La autopsie s-au constatat și alte leziuni traumatice (excoriații, echimoze, placarde excoriate discontinue localizate pe partea a corpului, la nivelul membrelor, precum și infiltrat hematie hemitoracic stânga latero-bazal) care s-au putut produce în același context traumatic.
Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure și, posibil, prin târâre în condițiile unui politraumatism de trafic rutier și pot data din 05.02.2009.
Intre leziunile traumatice cranio-meningo-cerebrale și deces există o legătură de cauzalitate directă necondiționată.
La examenul toxicologic efectuat pe prelevatele cadaverice s-au obținut rezultate negative pentru substanțele toxice curente (BA nr.176).
recoltat de la cadavru este de grup sanguin A (BA nr.30).
Moartea datează din 16.02.2009. "
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr.357/P/2009 și, în temeiul art. 149/1 proc.pen. în referire la art. 143 și la art. 148 alin.1 lit.f proc.pen. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive - inculpaților - și -, pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 06.02.2009 până la data de 06.03.2009, inclusiv.
Ca urmare, pe numele inculpaților, s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 28//06.02.2009 și nr.29//06.02.2009.
, prin încheierile de ședință din Camera de Consiliu, pronunțate de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală în dosarele nr- (la 04.03.2009), nr- (la 01.04.2009), respectiv de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarele nr- (la 05.05.2009), nr- (la 03.06.2009) și nr- (la 01.07.2009), s-au admis propunerile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art. 155 și urm. din proc.pen. în referire la art. 143 și la art. 148 alin.1 lit.f proc.pen. s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, cu câte 30 de zile, până la data de 03.08.2009, inclusiv.
De notat că, inițial, arestarea preventivă s-a dispus în considerarea infracțiunii prev. de art.20 pen. rap. la art.174-175 lit.i, art.176 lit.d pen.
Conform art.300/1 proc.pen. privind menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului:
După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, (alin.1)
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin.3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător. (alin.3) Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că, în cazul fiecărui inculpat, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea art. 149/1 proc.pen. fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.68/1 proc.pen. cu referire la art. 143 proc.pen. coroborat cu art. 148 alin.1 lit.f proc.pen.
De asemenea, Tribunalul reține că, și la acest moment procesual, există indicii temeinice în sensul cerut de art. 143 alin.1 proc.pen. în referire la art.68/1 proc.pen. respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
Aceste date sunt furnizate de următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 17-18); planșele fotografice (filele 19-29, 31-37); declarațiile părții vătămate - (filele 38-42); declarația părții civile (filele 43-45); raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică nr. 274.647/09.03.2009 întocmit de Serviciul Criminalistic - Laboratorul - (filele 46-53); actele medicale ale părții vătămate - și victimei, întocmite la unitatea de primiri urgențe a Spitalului Clinic de Urgență "-" (filele 54, 55); copia foii de observație nr. 3113/2009 întocmite victimei la Spitalul Clinic de Urgență "-" (filele 56-59); buletinul de analiză toxicologică - expertiză pe cadavre nr. 176/17.02.2009 (fila 60); buletinul de analiză nr. 88030/2009 (filele 61-65); fișa de deces nr. A- (fila 68); raportul de expertiză medico-legală nr. A1/1512/30.07.2009 întocmit de " Minovici" privind pe partea vătămată - (fila 69); raportul medico-legal de necropsie nr. A3/249/30.07.2009 întocmit de " Minovici" privind pe victima (filele 70-74); planșa fotografică nr. 280.350/15.06.2009 realizată de Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Investigație Tehnico- a Locului Faptei (filele 77-86); raportul de constatare tehnico-științifică nr. 342.860/19.06.2009 întocmit de - Institutul de Criminalistică (filele 91-95); procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa fotografică, efectuată de martorul (filele 96-101, 102-107, 108); declarațiile martorilor, - și (filele 109-113, 114-115bis, 116-117); procesul-verbal de confruntare între partea vătămată - și inculpatul - (filele 165-167); rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 1/8636/30.07.2009 și nr. Al/5626/19.06.2009 întocmite de " Minovici" privind pe inculpații - și - (filele 201-203, 226-228); declarațiile inculpaților - și - (filele 170-172bis[ 174-175, 178, 210-213, 215,218).
Totodată, Tribunalul a reținut că, și la momentul procesual respectiv, exigențele art. 148 alin.1 lit.f proc.pen. sunt îndeplinite: inculpații au săvârșit câte trei infracțiuni pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani (și anume: infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174-175 lit.i, art. 176 lit.d pen. ce este pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani, infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.2 pen. ce este pedepsită cu închisoare de la 7 la 15 ani și infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a pen ce este pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani) și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește "pericolul concret pentru ordinea publică", Tribunalul a menționat că acesta reliefează natura, numărul, concretețea faptelor presupus a fi fost comise de inculpați (trei infracțiuni: contra vieții, contra libertății, contra patrimoniului și persoanei; două fiind săvârșite de două persoane împreună, într-un loc public) și persoana fiecăruia (primul: necunoscut cu antecedente penale, cu loc de muncă, având o atitudine nesinceră, chiar recalcitrantă, consumator de droguri; cel de-al doilea: cunoscut cu antecedente penale, fără loc de muncă, având o atitudine parțial sinceră). În cazul ambilor inculpați, starea de pericol pe care ar genera-o lăsarea în libertate nu poate fi estompată câtuși de puțin și nici ignorată.
A mai reținut instanța de fond că, menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal despre care se face vorbire în art.136 proc.pen. cercetarea judecătorească urmând să debuteze la termenul de judecată viitor, din data de 19.08.2009, iar depășirea limitei rezonabile a duratei arestării preventive (ce se cere socotită în raport de art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) este exclusă.
Conchizând, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în conformitate cu art.300/1 alin.1 și alin.3 proc.pen.
Conform art.139 proc.pen. privind înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive:
Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, (alin.1)
Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză, (alin.2)
Însă, față de argumentele de fapt și de temeiurile de drept expuse mai sus, Tribunalul a constatat că toate cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Municipiul B, formulate de inculpați prin apărători din oficiu, sunt neîntemeiate, astfel că le-a respins ca atare.
Împotriva încheierii de ședință au declarat recurs inculpații șicriticând soluția fondului pentru nelegalitate și netemeiniciesub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpaților.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penala rezultă că recurenții din prezenta cauza sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie în concurs real.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de recurenți s-a dispus anterior, conform mandatelor de arestare preventivă nr.28/2009 (pentru inculpatul ), respectiv nr.29/2009 (pentru inculpatul ), fiind prelungită ulterior; încheierile anterioare au fost cenzurate - în recurs - de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse.
S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpați, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpații din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a fiecărui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana fiecăruia dintre cei doi inculpați, a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive a acestora.
Se constată că inculpații din prezenta cauză au fost trimiși în judecată,pentru săvârșirea de infracțiuni de omor deosebit de grav, tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal. robatoriul administrat până în prezent relevă motive verosimile - inclusiv în accepțiunea art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - de a crede că inculpații au săvârșit într-adevăr faptele penale de care sunt acuzați, existând la acest moment cel puțin indicii temeinice care justifică în mod rezonabil o astfel de presupunere.
Pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertate a inculpaților rezultă din natura faptei comise, numărul actelor materiale, comiterea faptei de mai multe persoane împreună.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către inculpații ȘI împotriva încheierii din data de 03.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul avocatului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Bădescu Liliana, Piciarcă Dumitrița
