Evadarea (art. 269 cod penal). Decizia 189/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1982/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 189
Ședința publică din 26 august 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ționarea apelului declarat de apelantul-revizuient împotriva sentinței penale nr. 682/24.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuient, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/17.08.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 9).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 377.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu apelantul-revizuient, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desfiin ț area sentin ț ei primei instan țe, potriv. disp. art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. și admiterea cererii de revizuire în temeiul disp. art. 394 lit. a pr.pen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, sus ținând că motivele invocate de apelantul-revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 394.pr.pen.
Apelantul-revizuient, în ultimul cuvânt, potrivit art.377 alin. 4.pr.pen. arată că lasă solu ț ia la aprecierea instan ței de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului declarat de împotriva sentinței penale nr.682/29.07.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală constată:
Prin sentința penală nr.682/29.07.2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1457/14.12.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, formulată de condamnatul.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu, potrivit art. 2 al. 1 lit. d din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală nr.61573/2008, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Il-a Penală, la data de 30.06.2009, petentul condamnat a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1457/14.12.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Din referatul nr.842/111-6/2009 din data de 25.06.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, rezultă că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.3804/P/2004 din 09 februarie 2006, au fost trimiși în judecată, arestați în altă cauză, inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 raportat la art.269 alin.1 și 2 Cod penal, iar față de inculpatul s-a reținut și starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
n fapt, s-a reținut că, în noaptea de 10/11 iulie 2004, cei 4 inculpați, fiind încarcerați în arestul Secției 19 Poliție, au hotărât să evadeze, la inițiativa inculpaților și, fapta rămânând în faza de tentativă.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța de fond - Tribunalul București - Secția a II-a Penală - prin sentința penală nr.1457/14 decembrie 2006 (dosar nr-) - a dispus următoarele:
În baza art.20 raportat la art.260 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.39 Cod penal, au fost descontopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr.696 din 24 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.726/03 mai 2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI (dosar nr.415/2004), le-a repus în individualitatea lor în pedepsele de: 4 ani și 6 luni închisoare; 5 ani și 6 luni închisoare și 6 ani închisoare. Conform art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată în speța respectivă, cu pedepsele de mai sus, pedeapsa rezultantă fiind cea mai mare, de 6 ani închisoare.
În baza art.269 alin.3 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.699/24 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în baza căreia a fost emis nr.1191/06 mai 2004, în executarea căreia se află, pedeapsa finală dată spre executare inculpatului fiind de 12 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza a Il-a, lit.b Cod penal.
Conform art.65 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.191 C.P.P. au fost obligați inculpații la câte 3.000.000 lei (vechi), fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.314/28 septembrie 2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și apelanții - inculpați, și, a fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
În baza art.269 alin.3 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.699/24 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 - în executarea căreia se află, urmând să execute 10 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a ll.a și lit.b Cod penal.
În baza art.65 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de 64 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Hotărârea pronunțată în apel a rămas definitivă prin decizia penală nr.1533/05 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Audiat fiind revizuientul în procedura de cercetare prevăzută de art.397-399 a C.P.P. declarat că înțelege să se prevaleze de art.394 alin.1 lit.a C.P.P.- respectiv o împrejurare de care nu a avut cunoștință instanța la soluționarea cauzei. Această împrejurare nouă ar consta în solicitarea de a fi audiați supraveghetorii de tură precum și un "băiat de la camera 1" - al cărui nume nu-l cunoaște, dar despre care știe că este trecut în Rechizitoriu.
Spune însă doctrina juridică, ca și în practică judiciară în materie că nu pot fi considerate "probe noi" în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea probelor administrate - bunăoară, propunerea unor martori noi, care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond" ( - Tratat de Drept Procesual Penal - B, ed. Global 2002, pag.758).
Prin urmare, susținerile condamnatului revizuient, deși formal, fac referire în mod expres la prevederile art.394 alin.1 lit.3 C.P.P.- în realitate, tind spre prelungirea și reaprecierea probatoriului - ceea ce excede motivelor de revizuire limitativ expuse în cod, la art.394 alin.1 lit.a-
Revizuientul a solicitat - în conformitate cu dispozițiile art.394 alin.1 lit.a C.P.P. audierea supraveghetorilor și a unui băiat de la camera 1 al cărui nume nu-l știe.
Prima instanța, în considerentele sentinței a cărei revizuire s-a solicitat, a avut în vedere rapoartele întocmite de agenții de pază a Secției 19 Politie - (17 dup), ( 19 dup), (21 dup) și (23 dup), privind incidentul din noaptea de 10/11.07.2004 (89 instanța fond), analizând amănunțit relatările cuprinse în acestea.
Astfel, s-a considerat că se solicită o nouă apreciere a probatoriului administrat și care a stat la baza sentinței penale a cărei revizuire se solicită, ceea ce este inadmisibil și care nu se încadrează în prev.art.394 alin.1 lit.a C.P.P. nefiind împrejurări, fapte ce nu au fost cunoscute de instanța în soluționarea cauzei. Cu privire la celalalt martor, de care face vorbire revizuientul, deși, susține acesta, numele lui este inclus în citativul rechizitoriului, nu-l poate indica. Singurul martor audiat și de instanța din cuprinsul citativului rechizitoriului este.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul revizuient, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că atunci când au fost constatate faptele (inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de evadare) era în pat și dormea așa cum au constatat atât supraveghetorii cât și cei aflați în arest în camera 1.
Analizând hotărârea apelată conform art.378 Cod procedură penală, Curtea conform art.379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală va respinge apelul condamnatului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârile judecătorești pot fi supuse revizuirii atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere,când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals,când un membru al completului de judecată,procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală, a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire conform art.403 Cod procedură penală, instanța constată că potrivit textului de lege se cer a fi verificate două aspecte:
dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege;
II.dacă din admiterea în principiu probele strânse în urma cercetării rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Astfel:
Cu privire la condițiile prevăzute de lege:
a)Hotărârea supusă revizuirii, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Cerința legii are în vedere ca o condiție prealabilă existența unei hotărâri judecătorești definitive.
În prezenta cauză a fost formulată cererea de revizuire cu privire la sentința penală nr.1457/14.12.2006 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.1533/ 5 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât condiția prevăzută de art.393 Cod procedură penală este îndeplinită.
b)Calitatea procesuală activă:poate cere revizuirea oricare dintre părțile din proces, în limitele calității sale procesuale. În cauza pendinte cererea a fost formulată de, inculpat în dosarul nr- împotriva căruia s-a pronunțat sentința penală nr.1457/2006 de condamnare, astfel încât cerința prevăzută de art.396 Cod procedură penală, este îndeplinită.
c)Cererea de revizuire.Cererea de revizuire a fost introdusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu indicarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestora. Cererea de revizuire a avut în vedere nevinovăția condamnatului cu indicarea mijloacelor de probă noi, respectiv audierea ca martori a supraveghetorilor si a celor încarcerați în camera nr 1.
Având în vedere natura cererii, Curtea constată că soluția pronunțată de instanțe este corectă. La dosarul de urmărire penală există declarațiile și rapoartele întocmite de supraveghetorii care au constatat deplasarea unei gratii la camera de arest fila 5-9, 17-18, 19-20, 21-22, 23-,24, 25, 26. Cazul de revizuire bazat pe reaudierea martorilor nu se încadrează între cele prevăzute de lege. De asemenea, criticile privind greșita apreciere a probelor din cererea condamnatului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire enumerat de 394 Cod procedură penală acestea putând fi invocate în căile ordinare de atac.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât apreciind că cererile condamnatului transformă revizuirea într-un alt recurs, în mod corect instanțele au respins cererea condamnatului, ca nefondată.
Apreciind apelul ca nefondat, Curtea va face aplicarea art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.682/24.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- --
Red./1.09.2009
Dact./2.09.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Bădescu Liliana
