Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2062/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1232
Ședința publică de la 31 AUGUST 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Liliana
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20 AUGUST 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului, având în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat faptele comise, situația materială și de sănătate a familiei sale este precară și, de asemenea, așa cum rezultă din actele dosarului, acesta este diagnosticat cu cancer, astfel încât regimul de detenție îi înrăutățește starea de sănătate, în sistemul penitenciar nebeneficiind de medicamentația necesară. Mai solicită a se avea în vedere că fapta penală comisă reprezintă un eveniment nefericit în viața inculpatului, activitatea sa infracțională constând doar în aceea că a transportat drogurile, însă, în realitate, nu este consumator de droguri și nici traficant, având un loc de muncă până la momentul arestării.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond apreciind în mod corect că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura si gravitatea faptelor comise - trafic de droguri de mare risc, forma continuată a infracțiunii, cantitatea mare de droguri traficată, dar și amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică.
Recurentul inculpat, având cuvântul, arată că nu este traficant de droguri, a săvârșit fapta la îndemnul prietenului său, solicitând clemența instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 3002și art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților, și.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, și cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că, în cauză, există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, amploarea pe care o cunosc în prezent activitățile ilicite legate de traficul de droguri și rezonanța socială negativă a acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a acestora.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentului, care a avut un loc de muncă până în momentul arestării, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și a regretat comiterea lor, iar, în prezent, are o stare de sănătate precară, fiind diagnosticat cu cancer.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 4 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de inculpații și, prin rechizitoriul nr. 109/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în datele de 3.04.2009 și 4.04.2009, împreună cu ceilalți doi inculpați, a deținut, oferit și vândut cantitățile de 0,72 grame heroină și 306,64 grame heroină colaboratorului cu nume de cod " A" și investigatorului cu nume de cod " " pentru suma negociată de 9000 euro și a deținut în vederea vânzării cantitatea de 2469,4 grame din aceeași substanță.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază, astfel cum a constatat și Tribunalul, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind procesele - verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia, procesele - verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor efectuate în mediu ambiental cu autorizarea instanței, declarațiile martorilor, și, procesul - verbal de prindere în flagrant, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpaților.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care acțiunile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, amploarea activității desfășurate și cantitatea mare de droguri traficate, precum și datele ce caracterizează persoana recurentului - care are un nivel mediu de școlarizare și nu are loc de muncă - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului, Curtea arată că, deși aceasta reprezintă, potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, unul din elementele de care trebuie să se țină seama la alegerea măsurii preventive, aceasta nu poate fi avută în vedere în mod singular, ci doar în contextul celorlalte criterii la care face referire textul de lege menționat, gradul ridicat de pericol social concret al faptei deduse judecății și datele ce caracterizează persoana inculpatului nefiind de natură să conducă la concluzia că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive sau revocarea acesteia.
Sub același aspect, este de menționat și faptul că, potrivit art. 1391Cod procedură penală, dacă se constată, pe baza actelor medicale, că inculpatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere are obligația de a dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red./Dact
Ex.2/2.09.2009
Red. --II.
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Ioana Alina Ilie, Liliana
