Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1247/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8438/2/2009
2119/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1247/
Ședința publică din data de 09 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 31 august 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărători aleși -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.385.953/09.IX.2009, și, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.326.506/09.IX.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul - critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în primul rând, că în mod nelegal prima instanță a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, la sesizarea instanței, în ședință publică, deoarece, potrivit dispozițiilor art.3001Cod procedură penală, ședința se desfășoară în Camera de Consiliu, astfel că încheierea de ședință este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care, în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală rap.la art.3859pct.4 Cod procedură penală și art.197 alin.2 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pe fondul recursului, arată că inculpatul are 59 ani, studii superioare de lungă durată, general în rezervă al armatei române, decorat, doctor în științe militare, fost ofițer activ în structuri ale Ap. și, fost deputat și actualmente expert parlamentar la Comisia de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, pensionat pe caz de boală din anul 1999, suferind de numeroase boli, care necesită supraveghere medicală atentă și un tratament alimentar, care nu îi sunt asigurate în detenție, motiv pentru care ar putea surveni complicații și o depreciere a stării de sănătate. Mai mult decât atât, are în îngrijire două persoane în vârstă, bolnave și imobilizate la pat, respectiv pe tatăl său, de 95 de ani, și pe soacră, în vârstă de 85 de ani, recent externată din spital, așa cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar.
În egală măsură, inculpatul este o persoană publică binecunoscută, asupra căreia, până la vârsta de 59 ani, nu au planat suspiciuni privind săvârșirea unei fapte penale sau a unei tulburări a ordinii publice, fiind o persoană care s-a implicat în viața socială și în progresul societății, elemente în raport cu care apreciază că nu există temeiuri pentru privarea sa de libertate, întrucât nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, potrivit reglementărilor art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.23 alin.6 din Constituția României și art.136 Cod procedură penală, regula o constituie judecarea în stare de libertate, starea de arest fiind o excepție, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Avocatul arată că nu există indicii temeinice sau probe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de care este învinuit, întrucât, din înregistrările efectuate, rezultă, pe de o parte, că întrebările celor doi denunțători au fost provocatoare, iar, pe de altă parte, faptul că inculpatul a insistat să întocmească o chitanță pentru suma de 15.000 USD, pe care dorea să o împrumute pentru a edita două cărți. Mai mult decât atât, primarul comunei nu a confirmat susținerile denunțătorilor, iar între acesta și inculpat nu exista o asemenea relație care să creeze convingerea reală că inculpatul ar putea interveni pe lângă primar să rezolve problema, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
În completare, avocatul - arată că denunțătorul nu a denunțat o faptă, ci ceea ce credea el că se va întâmpla în viitor, precizând și faptul că cei patru nu s-au întâlnit niciodată împreună.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că nu sunt incidente prevederile art.197 alin.2 Cod procedură penală, întrucât ședința s-a desfășurat în Camera de Consiliu, așa cum rezultă din încheierea de ședință, iar dacă ar fi fost publică, ar fi fost în interesul cunoașterii cauzei, fără a produce prejudicii intereselor inculpatului, și, pe de altă parte, apărarea nu a indicat în ce a constat vătămarea intereselor legale ale acestuia.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, arată că toate elementele invocate în apărare îi sunt defavorabile inculpatului, întrucât nu este firesc să se prevaleze de vârsta, poziția profesională și socială, pentru a pretinde suma de 50.000 USD de la un preot spre a-i rezolva unele probleme legate de suprafața de teren pe care o câștigase în justiție, acțiune pe care a inițiat-o, organizat-o și derulat-o în mod conștient și deliberat.
În egală măsură, este neîntemeiată și critica referitoare la inexistența indiciilor temeinice de săvârșire a infracțiunii, având în vedere denunțurile făcute de cei doi denunțători, care se coroborează între ele, dar și cu faptul că inculpatul a recunoscut că primise o sumă de bani, la acest moment neexistând elemente care să înlăture temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, considerente pentru care reiterează concluziile de respingere a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În replică, avocatul - arată că denunțătorul - este cercetat în mai multe dosare penale, aflate în instrumentarea aceluiași procuror.
Recurentul-inculpat, personal, arată că, în cariera sa militară, și-a format deprinderea de a respecta ierarhiile militară și socială, nu pe aceea de a înșela sau a-și joc de oameni, este doctor în științe militare și general în rezervă, are o situație familială dificilă, întrucât tatăl și soacra sunt acum lipsiți de orice fel de îngrijire timp de 10 ore pe zi, deoarece soția sa lucrează în intervalul orar 07:00 - 17:00 și nu are cine să le administreze tratamentul medicamentos. Și starea sa de sănătate este precară, întrucât suferă de și diabet, motiv pentru care suportă foarte greu regimul de detenție.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind că încheierea primei instanțe este lovită de nulitate absolută.
În motivare arată că ședința de judecată desfășurată în fața instanței de fond a fost publică, cu toate că art.3001proc. pen. impune verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în camera de consiliu.
Pe fondul recursului inculpatul, prin apărătorii aleși, a invocat circumstanțele personale favorabile, arătând că a avut o activitate profesională ireproșabilă, ocupând funcții militare și demnități publice, că are o stare de sănătate precară ce a determinat și pensionarea sa pe caz de boală și că are în întreținere doi membrii de familie aflați la vârste înaintate și imobilizate la pat, aspecte care, în opinia sa, demonstrează că nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Mai mult, arată că nu există probe ori indicii temeinice că ar fi comis fapta de care este acuzat, declarațiile denunțătorilor nefiind susținute de alte probe, ci din contră infirmate de declarația primarului și de faptul că a insistat pentru ca denunțătorul să întocmească chitanța ce atesta împrumutul sumei de bani.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod nejustificat a fost invocată constatarea nulității absolute a încheierii de ședință atacate, în condițiile în care aceasta menționează în preambul faptul că ședința s-a desfășurat în camera de consiliu. De altminteri, chiar de s-ar fi desfășurat în ședință publică, soluționarea cauzei nu a adus nicio vătămare intereselor legitime ale inculpatului, dispoziția art.197 alin.2 Cod penal vizând exclusiv situațiile în care a fost ignorată publicitatea ședinței de judecată.
Cât privește fondul recursului, prima instanță a apreciat în mod corect că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale și că este oportună menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, dispusă față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată-trafic de influență asupra primarului comunei Adunații, respectiv depozițiile celor doi denunțători, confirmate de conținutul convorbirilor interceptate în mediu ambiental, înscrisurile ce atestă titlul de proprietate al denunțătorului și declarația inculpatului care recunoaște primirea sumei de 13.000 USD de la denunțător, menționând însă că i-a fost remisă cu titlu de împrumut.
Toate aceste probe conduc la existența unei bănuieli legitime referitoare la comiterea faptei de către inculpat, din conținutul convorbirilor interceptate în mediu ambiental rezultând în faza inițială că inculpatul s-a angajat să-l ajute pe denunțător la rezolvarea unei probleme legate de restituirea terenului obținut prin hotărâre judecătorească, ajutor care nu putea fi acordat decât printr-o intervenție asupra singurei persoane îndreptățită să-l pună în posesie pe denunțător, respectiv primarul comunei Adunații.
De asemenea este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f proc.pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de natura și modalitatea săvârșirii faptei, de gravitatea deosebită a acesteia reflectată prin suma foarte mare de bani pretinsă, de specificul infracțiunii-de corupție, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestuia. Cât privește circumstanțe personale care pledează în favoarea inculpatului, acestea vor constitui obiect de analiză în eventualitatea pronunțării unei soluții de condamnare a acestuia, la acest moment Curtea apreciind că tocmai poziția socială a inculpatului ar fi trebuit să-l determine să adopte o conduită în sensul respectării normelor sociale.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 31.08.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, în dosarul -.
Va obliga recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință din 31.08.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, în dosarul -.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./24.09.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Sofica Dumitrașcu, Damian Dolache
