Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere măsură arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1252
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - - JUDECĂTOR 3: Tamara
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțată la data de 10.12.2009 de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat - apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral ala cauzei, după care, constatând recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestului preventiv în condițiile în care nu mai subzistă cerințele legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel inculpatul nu prezintă pericol social, nu a întreprins măsuri care să zădărnicească adevărul, iar situația familială impune lăsarea sa în libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că prin Încheierea din 10 2009, Tribunalul Dolja menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data 21.11.1983, în C, CNP -, cu domiciliul în comuna,sat, județul
A dispus emiterea unei adrese către Spitalul nr 2 C pentru a indica cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în perioada 31 martie 2009- 3 aprilie 2009.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, nr. 262/P/2009, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 1 și 3.Cod Penal, și tâlhărie,prev. de art 211 alin 1 CP.
În fapt s-a reținut că în ziua de 28.03.2009, prin constrângere a întreținut raport sexual cu minora în vârstă de 12 ani, după care a deposedat-o de telefonul mobil.
Potrivit actului medical aflat la dosar, reiese că leziunile traumatice suferite de partea vătămată pot data din 28.03.2009 și se pot datora unui raport sexual prin constrângere.
Prin ordonanța din 29.03.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru infracțiunile de viol și tâlhărie.
Prin încheierea nr.4/29.03.2009 (dosar nr-), Tribunalul Dolj - Secția minori și familie a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 zile iar prin încheierile din 14.05.2009 și 11.06.2009 s-a dispus menținerea măsurii.
La termenul de azi instanța a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul, conform art. 3002
C.P.P.În conformitate cu art. 3002.C.P.P. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160
C.P.P.Totodată, art. 160 Cod Penal, stipulează că, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Pentru ca instanța să stabilească dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, va avea în vedere aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, cât și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit.f Cod pr. penală poate fi dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, elementele care caracterizează persoana infractorului, starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul colectivității generate de rezonanța faptelor comise și nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei detenției preventive, ridicat la de principiu generat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acesta nu poate fi evaluat in abstracto; legitimitatea menținerii în detenție a unei persoane trebuie să fie apreciată în funcție de particularitățile cauzei. Continuarea privării de libertate nu se justifică decât dacă există indicii concrete ce impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție față de respectarea dreptului la libertate stabilit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ori, având în vedere gradul de pericol social al prezumtivelor fapte, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite, tribunalul a apreciat că se impune menținerea arestării preventive, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă existând în continuare, iar durata acesteia păstrează caracterul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 lit.c și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, tribunalul menținut starea de arest preventiv dispusă față de inculpatul .
Considerând necesar soluționării cauzei, instanța a dispus emiterea unei adrese către Spitalul nr. 2 C pentru a indica cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în perioada 31 martie 2009- 3 aprilie 2009 și a amânat cauza.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, apreciind că menținerea măsurii arestării preventive dispusă de către instanța de judecată este nelegală și netemeinică, în condițiile în care nu mai subzistă condițiile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, punerea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar situația familială a acestuia necesită prezența sa în rândul familiei.
Analizând motivele de recurs, cât și încheierea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât, în temeiul art.38517p, rap.la art.141 p, cu aplic.art.300 p, urmează a se respinge.
Măsura arestului preventiv dispusă împotriva inculpatului și luată în condițiile art.148 lit.f p, temeinic a fost apreciat de către prima instanță, că se impune a fi menținută în continuare, în condițiile în care condițiile care au stat la baza luării acesteia subzistă și pe mai departe.
Se constată că infracțiunile pentru care se efectuează cercetarea judecătorească, infracțiune prev.de art.197 alin.1 și 3 p, și art.211 alin.1 p, sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani, prima condiție prevăzută de art.148 lit.f, fiind astfel îndeplinită.
In raport de gravitatea faptelor deduse judecății, consecințele acestor fapte precum și impactul social creat de faptele de această natură, se apreciază că este îndeplinită și cea de a doua condiție în ceea ce privește pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului, pentru ordinea publică.
Se constată totodată că motivele invocate de către inculpat în recursul său privind finalizarea urmăririi penale, situația familială a inculpatului, sunt motive ce vizează tragerea la răspundere penală a inculpatului, în raport de probele cauzei, respectiv individualizarea pedepsei, motive ce nu pot fi analizate la verificarea temeiniciei și legalității menținerii măsurii preventive.
Văzând și dispoz.art.192 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțată la data de 10.12.2009 de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
F/
S/15.12.2009
11 2009
- nr.3 va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 130 lei helt.jud.statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Tamara
