Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1251/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1251
Ședința publică de la 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Tamara
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial O l
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocați și, apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, deoarece s-au schimbat în totalitate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, martorii și-au schimbat declarațiile, unele dintre părțile vătămate nu și-au mai menținut declarațiile date la urmărirea penală, nu există dovezi că inculpatul poate influența aflarea adevărului, iar pe de altă parte, există prezumția de nevinovăție.
Avocat pentru inculpat, solicită în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii, deoarece încheierea este identică cu celelalte încheieri anterioare, s-au reținut mai multe temeiuri decât a solicitat procurorul. Temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, martorii și părțile vătămate și-au schimbat declarațiile, iar inculpatul nu mai poate influența aflarea adevărului, deoarece mai sunt de audiat doar trei martori care au declarat la urmărirea penală în favoarea inculpatului.
S-a depășit termenul rezonabil și nu există probe că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, inculpatul având o stare de sănătate precară.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, ținând cont de gravitatea infracțiunilor, iar declarațiile martorilor date la instanță sunt subiective, aceștia fiind prieteni cu inculpatul. Starea de sănătate a inculpatului era aceeași și înainte de săvârșirea faptelor.
Inculpatul lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 8 decembrie 2009, Tribunalul O l t, în baza art.3002rap.la art.160 alin.3 Cod pr.penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 1 noiembrie 1984, în O, județul O, cu domiciliul în strada - - -M2,.B.16, județul O și a dispus menținerea acesteia.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului formulată de inculpat prin apărătorul său ales, avocat, ca nefondată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în raport cu actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr.7 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- se mențin, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.b și C.P.P. în sensul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți, a unor martori, fiind dovedită și condiția pericolului concret pentru ordinea publică, prin certitudinea că dacă ar fi lăsat liber, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale.
S-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând nicio probă în acest sens, criteriile avute în vedere, respectiv cele prev.de art.136 alin.8 și C.P.P. anume gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății civile, precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat - persoanele audiate în cauză confirmând faptul că inculpatul le obliga prin amenințări și prin folosirea violenței pe minorele, și să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex opus, care erau clienți aduși de acesta, iar sumele de bani obținute de persoanele vătămate erau însușite de inculpat. Tinerele obligate să practice prostituția au susținut că în repetate rânduri, inculpatul a înregistrat cu telefonul mobil momentul în care se întrețineau acele raporturi sexuale, imaginile obținute fiind transferate într-un calculator deținut la domiciliul său, ulterior minorele fiind șantajate în sensul că imaginile respective vor fi postate de inculpat pe diferite site-uri în situația în care vor refuza să mai întrețină raporturi sexuale.
Este adevărat că au fost audiați martorii, și, care fără motive justificate, nu si-au menținut depozițiile date pe parcursul urmăririi penale, relatând că cele relatate cu ocazia audierii de către organul de urmărire penală nu sunt reale.
Dar, totodată, este de observat că in afară de faptul că acești martori nu si-au menținut depozițiile, in mod nejustificat, in cauză nu au fost audiați toți martorii pe parcursul urmăririi penale.
În raport cu toate aceste considerente, instanța a apreciat că pentru menținerea măsurii arestării preventive există indicii temeinice, așa cum prev. de art.681
C.P.P.Astfel, din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă implicarea inculpatului în săvârșirea faptei pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, ce rezultă din gravitatea infracțiunii, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile săvârșite.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum au fost expuse în încheierea din Camera de Consiliu nr.7 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică-art.148 lit.f subzistă C.P.P. și în prezent și justifică privarea în continuare, a acestuia, de libertate.
Având în vedere vârsta persoanelor vătămate, care sunt minore și influența negativă exercitată de inculpat asupra acestora, rezultată din situația descrisă în actul de sesizare al instanței, confirmată de actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că este întrunită și cerința menționată de art.148 al.1 lit.b în C.P.P. sensul că, prin lăsarea acestuia în libertate s-ar crea posibilitatea de a încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea acestor părți, fiind evident faptul că minorele se de atitudinea violentă a inculpatului și reacționează în funcție de aceasta.
Susținerea inculpatului în sensul că părțile vătămate au formulat plângere împotriva lui pentru a obține bani de la acesta întrucât au aflat că, datorită bolii de care suferă - aplazie medulară - i-a fost deschis un cont în bancă, este neîntemeiată, câte vreme, cu ocazia audierii nemijlocită părților vătămate de către instanță acestea in majoritate nu s-au constitui părți civile in cauză împotriva inculpatului.
Împrejurările concrete ale faptei, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, care prin amenințări și prin folosirea violenței le obliga pe minore să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex opus, care erau clienți aduși de acesta, sumele de bani obținute de persoanele vătămate fiind însușite de inculpat, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestei fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea acte ilicite, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Toate elementele expuse care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, cu atât mai mult cât victimele sunt minore, conduce instanța la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestuia și la necesitatea menținerii acesteia în viitor. În același sens, s-a statuat constant, în practica instanțelor, cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele fiind susținute de apărătorii aleși, în sensul că s-au schimbat în totalitate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, martorii și părțile vătămate schimbându-și declarațiile, inculpatul nu mai poate influența aflarea adevărului, s-a depășit durata unui termen rezonabil, inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, ținând cont și de starea de sănătate a acestuia.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.7 din 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, apreciindu-se că există indicii temeinice că începând cu luna octombrie 2009, prin amenințări, inculpatul le-a obligat pe minorele - 17 ani, - 16 ani, - 16 ani, să practice prostituția, însușindu-și banii obținuți, iar în repetate rânduri a înregistrat cu telefonul mobil raporturile sexuale dintre minore și clienții aduși de inculpați, imagini pe care ulterior le-a transferat într-un calculator aflat la domiciliul său, șantajându-le pe minore că le va posta pe diferite site-uri.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, pornografie infantilă prev.de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001, deținere fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic, prev.de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar aspectul că o parte din martori și unele părți vătămate și-au schimbat declarațiile date în faza urmăririi penale nu echivalează cu schimbarea acelor temeiuri, ținând cont de dispoz.art.63 alin.2 Cod pr.penală, potrivit cărora probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate.
Pe de altă parte, pentru menținerea arestării preventive nu este necesar să existe probe că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fiind suficientă existența indiciilor temeinice, în înțelesul prev.de art.681Cod pr.penală.
Ori, în speță, există în continuare indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pe lângă declarațiile martorilor și ale părților vătămate, existând și alte elemente care conduc la această concluzie.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, din modalitatea de săvârșire - inculpatul obligând mai multe minore să practice prostituția, înregistrând imagini pe telefonul mobil în momentul în care se consumau raporturile sexuale, imagini care ulterior erau folosite de inculpat pentru șantajarea minorelor.
În acest context, este justificată ideea că dacă inculpatul s-ar afla în stare de libertate s-ar crea un sentiment de insecuritate în rândul celorlalți membrii, generat de faptul că persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni se află printre ei și alte persoane, în special minori ar putea deveni victime ale faptelor inculpatului.
Totodată, nu trebuie ignorată nici reacția opiniei publice în cazul unor astfel de fapte, reclamând o atitudine promptă a autorităților care să aibă ca rezultat stoparea sau diminuarea unor astfel de comportamente, ci nu încurajarea lor, cunoscut fiind aspectul că în prezent acest gen de infracțiuni este foarte întâlnit.
Starea de sănătate a inculpatului nu este suficientă pentru a se concluziona că acesta nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică în contextul în care și înainte de săvârșirea infracțiunilor, avea aceeași stare de sănătate.
Pe de altă parte, Codul d e procedură penală prevede sau reglementează situațiile în care inculpații aflați în stare de arest preventiv au o stare de sănătate precară, inculpatul putând să procedeze potrivit dispozițiilor respective.
Faptul că instanța de fond a motivat necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, reținând incidența art.148 lit.b și f Cod pr.penală, iar procurorul în timpul dezbaterilor a arătat că sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, nu are importanță în condițiile în care legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive se pune în discuție din oficiu, potrivit art.3002alin.1 Cod pr.penală, ci nu la propunerea procurorului, atât acuzarea, cât și apărarea exprimându-și părerea cu privire la acest aspect, tribunalul considerând întemeiat că există riscul ca inculpatul să influențeze aflarea adevărului.
Ținând cont de complexitatea cauzei, de natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, care reclamă audierea mai multor persoane, martori, părți vătămate minore, Curtea apreciază că nu s-a depășit durata unui termen rezonabil al măsurii arestării preventive.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 11 decembrie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
PS/7.01.2010
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Tamara