Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 1249
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 89 de la 01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales reprezentând pe recurentul - inculpat, avocat ales reprezentând pe intimata - parte civilă, în calitate și de reprezentant legal al părții civile, această din urmă parte fiind, de asemenea, lipsă.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, apărător ales pentru HG recurentul inculpat solicită instanței încuviințarea probei cu martori pentru lămurirea situației de fapt în cauză, iar instanța, după acordarea cuvântului părții civile prin apărător ales și reprezentantului parchetului care a solicitat respingerea cererii, a dispus, în raport de disp.art.38514alin.1 p, respingerea cererii formulată de recurentul inculpat având ca obiect administrarea probei cu martori în fața instanței de recurs. Nefiind ridicate excepții sau formulate alte cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, în principal, achitarea inculpatului în raport cu disp.art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.e p, pentru infracțiunea prev.de art.261 p, iar în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicată inculpatului și suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.81 p, cu reținerea culpei comune în producerea accidentului; se arată că instanțele anterioare au avut în vedere în exclusivitate expertiza tehnică efectuată la instanța de fond și a ignorat concluziile expertizei, realizate în faza de urmărire penală, încălcând regula potrivit căreia, probele nu au valoare dinainte stabilită, deși din probe a rezultat că intrarea pe contrasens a părții vătămate ca urmare a coliziunii și avariile suferite de cele două autovehicule, precum și decesul părții vătămate a avut drept cauză o defecțiune la autoturismului condus de inculpat, produsă în momentul impactului, defecțiune imprevizibilă care se încadrează în cazul fortuit, se apreciază că înlăturându-se apărarea inculpatului s-a făcut o greșită aplicare a legii și s-a comis o eroare gravă de fapt, rezultată din împrejurarea că nu s-a luat în considerare concluziile expertize tehnice efectuată în faza de urmărire penală; se invocă de asemenea că la dosarul cauzei există acte medicale din care rezultă martorele și nu au discernământ, inculpatul fiind condamnat pentru o infracțiune pe care nu a comis-o; se arată din nou că partea vătămată a fost cea care a intrat pe contrasens și coliziunea s-a produs pe sensul inculpatului de mers, în momentul în care s-a produs defecțiunea care nu a mai permis funcționarea corespunzătoare a frânei și a imprimat autovehiculului devierea deplasării către stânga, accidentul nefiind datorat conduitei culpabile a inculpatului, așa cum în mod greșit s-a reținut; se apreciază că în cauză nu există probe certe care să dovedească nevinovăția inculpatului, existând cel mult o îndoială asupra acestei vinovății, întrucât în mod greșit a fost trimisă în judecată și pentru infracțiunea prev.de art.261 alin.1 p; invocă de asemenea lipsa antecedentelor penale, faptul că are 3 copii minori în întreținere, a acoperit integral pretențiile materiale ale părții civile;
Avocat ales, pentru intimata - parte civilă a solicitat menținerea hotărârilor atacate cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la infracțiunea prev.de art.261
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, privind culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului.
În replică avocat ales pentru HG recurentul inculpat menționează că numai numita a declarat că a fost amenințată de inculpat, însă așa cum rezultă din actele medicale, este bolnavă psihic.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.307 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art. 178 alin. 2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza dispozițiilor art. 261 alin. 1 Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, iar conform art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
In baza dispozițiilor art. 71 al. 1 - 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod penal.
In baza dispozițiilor art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durata de 6 ani, ce constituie termenul de încercare stabilit conform art. 862Cod penal.
In baza dispozițiilor art. 863Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte odata pe trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
In baza dispozițiilor art. 359 Cod Procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864, privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza dispozițiilor art. 71 al. 5 Cp, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza dispozițiilor art. 14, art. 15 și art. 346 al. 1 Cod Procedură penală, s-a admis în parte cererea părții civile și a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă totală de 80.000 lei, din care suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul la o prestație periodică lunară în cuantum de câte 600 lei, pentru minora - născută la data de 30.03.2001 - reprezentată de partea civilă, începând cu data de 21.12.2005 și până la împlinirea vârstei majoratului minorei.
In baza dispozițiilor art. 189 alin. 1 Cod Procedură penală si art. 191 alin. 1 Cod Procedură penală, inculpatul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului, iar în baza dispozițiilor art. 193 alin. 1.C.P.P. la plata sumei de 7.000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata - in stare de libertate - a inculpatului, pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 178 alin. 2.Cod Penal si art. 261 alin. 1.Cod Penal, cu aplicarea art.3 3 lit. b
Cod PenalDin analiza probelor administrate in cauza atat in cursul urmaririi penale, cat si în cursul cercetării judecatoresti, prima instantă a constatat în fapt că în dimineata de 21.12.2005, inculpatul a fost rugat de martorele, (mama concubinei inculpatului) si, sa le transporte in municipiul A, judetul T, pentru a-si vizita rude, astfel că, în jurul orei 7,00, s-a urcat pentru prima data - așa cum a declarat - la volanul autoturismului marca Volkswagen Passat cu nr. de inmatriculare Re--, inmatriculat in Italia, proprietatea numitei, iar langa inculpat, pe scaunul din dreapta față, s-a asezat martora. Pe bancheta din spate - s-a așezat martora, iar langa aceasta martora.
In jurul orei 9,00, autoturismul condus de inculpat in directia C - de Vede, a ajuns pe raza comunei, judetul O, iar la iesirea din aceasta localitate, rulând pe un sector aflat in curba periculoasa si in rampa, cu carosabilul alunecos, acoperit de mâzgă, a parasit sensul său de mers, pătrunzând pe contrasens, situatie in care a intrat in coliziune cu autoturismul marca cu nr. de inmatriculare B-85-, condus de, care rula din directie opusa, respectiv de Vede - Astfel, coliziunea dintre cele doua autoturisme producându-se la nivelul partilor fronto - laterale, aferente fiecarui vehicul, pentru ca ulterior acestea să intre in contact cu parapetul metalic ce mărginea calea de rulare, in urma căruia, conducatorul autoturismului a decedat.
Prima instanță a mai reținut că, în raport cu plângerea penală formulată de martorul la data de 25.05.2006, inculpatul a exercitat amenințări asupra martorelor și, soția, respectiv fiica martorului, care s-au aflat în autoturismul condus de inculpat în momentul producerii accidentului de circulație,pentru ca acestea să declare în favoarea sa cu ocazia audierilor la organele de cercetare penală, atitudine ce a culminat în ziua de 17.05.2006 când, aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice, a mers în domiciliul martorelor și a manifestat un comportament verbal violent față de acestea, atitudinea aceasta având rolul de a determina pe martore să declare în favoarea sa.
S-a apreciat că, în drept, faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzute de art. 178 alin. 2.Cod Penal și art. 261 alin. 1.Cod Penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a
Cod PenalConstatând îndeplinite condițiile răspunderii penale, conform art. 345 alin. 2.C.P.P. prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina acestuia, în limitele textului de lege incriminator, iar la individualizarea pedepselor a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal referitoare la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și pericolul social concret al acestora, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului - care este tânăr și se află la primul conflict cu legea penală.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că s-a dat eficiență juridică unui mijloc de probă ineficient și s-a înlăturat fără nici o motivare o expertiză tehnică auto întocmită în condiții de legalitate, comițându-se astfel o gravă eroare de fapt. De asemenea, a arătat că, deși la dosarul cauzei nu există probe certe în măsură a răsturna prezumția de nevinovăție, în mod nejustificat s-a dispus condamnarea sa și pentru infracțiunea prev. de art. 261 alin. 1.Cod Penal, încălcând flagrant principiul "in dubio pro reo".
Prin decizia penală nr. 89 de la 01 aprilie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Olt - Secția Penală a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul; desființarea în parte - sub aspect penal și civil - a sentinței instanței de fond, în sensul înlăturării pedepsei accesorii de interzicere a dreptului de "a alege" prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod Penal, în baza art. 71 alin 1 - 3 Cod penal.
De asemenea, prin aceeași decizie, s-a luat act că în contul despăgubirii periodice lunare - prin obligația de a da suma de 600 lei de la data de 21.12.2005 și până la majoratul părții civile - s-a achitat suma de 4.000 euro; că s-a achitat integral despăgubirea pentru daune materiale în sumă de 20.000 lei și s-a plătit în contul despăgubirilor reprezentând daunele morale suma de 20.000 lei, către partea civilă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, bazată pe un probatoriu complet și bine apreciat (proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raport de constatare medico legală, proces verbal de verificare a stării tehnice a autoturismelor implicate în accident, raport de constatare tehnică științifică traseologică, declarații martori, declarații inculpați, raport de expertiză tehnică auto) pe baza căruia, activitatea infracțională a inculpatului a primit o justă încadrare legală.
In privința infracțiunii prev. de art. 261 alin. 1.Cod Penal, instanța de apel a constatat că aceasta a fost pe deplin dovedită cu declarațiile martorelor și, care, constant, pe parcursul urmăririi penale și în fața primei instanțe, au declarat că inculpatul le-a determinat să nu rămână spitalizate imediat după accident tocmai pentru a nu îi îngreuna situația și, în plus, s-a manifestat amenințător la adresa lor, cerându-le să declare că victima a fost cea care a condus imprudent autoturismul, depășind axul drumului, așa încât, s-a apreciat că apărarea inculpatului nu a putut fi primită, fiind evident una nesinceră, atâta vreme cât, inițial, în faza de urmărire penală, dar și ulterior la prima instanță, inculpatul nu a înțeles să declare în acest mod, nesusținând că la data de 17/18.05.2006 s-a deplasat la domiciliul martorului însoțit de martora, fiind evident că depoziția acesteia din urmă are un profund caracter părtinitor, fiind dată pro cauza.
Astfel, s-a reținut de către tribunal că, deși codul penal prevede că pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a - c se Cod Penal aplică de drept prin chiar efectul hotărâri de condamnare, fără a mai fi necesar un control sau o apreciere critică și fundamentată pe actele din dosar, asupra necesității unei astfel de pedepse, interzicerea drepturilor părintești în mod automat și absolut cu titlul de pedeapsă accesorie, oricărei persoane ce execută o pedeapsă cu închisoare, în absența oricărui control executat de către instanța de judecată și fără a lua în considerare tipul infracțiunii sau interesul minorilor, reprezintă o încălcare a art. 8 din Convenție.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, în principal, achitarea inculpatului în raport cu disp.art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.e p, pentru infracțiunea prev.de art.261 p, iar în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicată inculpatului și suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.81 p, cu reținerea culpei comune în producerea accidentului; se arată că instanțele anterioare au avut în vedere în exclusivitate expertiza tehnică efectuată la instanța de fond și a ignorat concluziile expertizei, realizate în faza de urmărire penală, încălcând regula potrivit căreia, probele nu au valoare dinainte stabilită, deși din probe a rezultat că intrarea pe contrasens a părții vătămate ca urmare a coliziunii și avariile suferite de cele două autovehicule, precum și decesul părții vătămate a avut drept cauză o defecțiune la autoturismului condus de inculpat, produsă în momentul impactului, defecțiune imprevizibilă care se încadrează în cazul fortuit, se apreciază că înlăturându-se apărarea inculpatului s-a făcut o greșită aplicare a legii și s-a comis o eroare gravă de fapt, rezultată din împrejurarea că nu s-a luat în considerare concluziile expertize tehnice efectuată în faza de urmărire penală; s- invocat de asemenea că la dosarul cauzei există acte medicale din care rezultă martorele și nu au discernământ, inculpatul fiind condamnat pentru o infracțiune pe care nu a comis-o; s-a arătat din nou că partea vătămată a fost cea care a intrat pe contrasens și coliziunea s-a produs pe sensul inculpatului de mers, în momentul în care s-a produs defecțiunea care nu a mai permis funcționarea corespunzătoare a frânei și a imprimat autovehiculului devierea deplasării către stânga, accidentul nefiind datorat conduitei culpabile a inculpatului, așa cum în mod greșit s-a reținut; s-a apreciat că în cauză nu există probe certe care să dovedească nevinovăția inculpatului, existând cel mult o îndoială asupra acestei vinovății, întrucât în mod greșit a fost trimisă în judecată și pentru infracțiunea prev.de art.261 alin.1 p; s-a invocat de asemenea lipsa antecedentelor penale, faptul că are 3 copii minori în întreținere, a acoperit integral pretențiile materiale ale părții civile.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespunde cazurilor de casare prev.de art.3859pct.171, 18 și 14 p și din oficiu, în limitele prev.de art.3856p, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele existente la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.178 alin.2 p și respectiv art.261 alin.1 p, constând în aceea că la data de 21 2005 s-a deplasat cu autoturismul din localitatea C spre localitatea A, în autoturism aflându-se și martorii, și, iar la ieșirea din localitatea Județul O, a pierdut controlul volanului intrând în coliziune cu autoturismul condus de victima, care în urma impactului a decedat.
Motivul de recurs invocat de către recurent referitor la existența unei erori de fapt este nefondat, întrucât, există o eroare de fapt în înțelesul art.3859pct.18 p, când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârile atacate, este contrară actelor și probelor dosarului, respectiv greșita stabilire a situației de fapt trebuia să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea inculpatului, cu toate consecințele care decurg din aceasta pentru părțile din proces.
Ori, în cauza de față se constată că nu există nici o contradicție între probele administrate în cauză și soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În pofida poziției procesuale a inculpatului de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, probele administrate în cauză au condus instanțele, în mod corect la concluzia că acesta a comis, cu forma de vinovăție prevăzută de lege, infracțiunile de ucidere din culpă și respectiv încercarea de a determina mărturia mincinoasă.
Astfel din raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B din cadrul Ministerului Justiției, probă dispusă de către instanță, tocmai pentru a se elucida contradicțiile care existau în conținutul celorlalte rapoarte de expertiză întocmite anterior, rezultă următoarele: autoturismul condus de inculpat se deplasa pe având direcția de mers C - de Vede, iar pe aceeași arteră, din sens contrar, circula autoturismul condus de victimă, impactul dintre cele două autoturisme având loc între părțile fronto - laterale stânga corespunzătoare fiecărui autovehicul implicat în accident, cu mențiunea că pe sensul de mers de Vede - C au fost constatate cioburi de sticlă, fragmente de plastic și pelicule de vopsea, constatându-se astfel că și pozițiile celor două autoturisme după impact, au fost pe sensul respectiv de mers. Ca urmare, s-a opinat că locul coliziunii dintre autovehicule s-a situat pe sensul de mers de Vede - C, iar în raport de orientarea autovehiculului la momentul impactului, s-a stabilit că traiectoria autovehiculului condus de inculpat, se situa pe o direcție de pătrundere pe contrasens în evoluția sa în cadrul evenimentului rutier. Ca urmare, s-a stabilit că momentul apariției stării de pericol iminent pentru victimă s-a declanșat la pătrunderea autoturismului inculpatului pe sensul său de mers, respectiv la trecerea peste axa drumului național, cu precizarea că sectorul de drum unde a avut loc accidentul prezintă marcaj longitudinal continuu, de delimitarea sensurilor de mers.
Cu privire la apărarea inculpatului, în sensul că ar fi avut loc explozia unei roți, care a determinat traseul ulterior al autoturismului condus de către acesta și coliziunea cu celălalt autoturism, se constată că este nefondat, întrucât s-a stabilit pe baza probelor, respectiv raportul de constatare tehnico-științifică - traseologică privind respectivă, că urmele de frânare și rupturile de la nivelul anvelopei au fost produse de subansamblele metalice deformate ale autoturismului inculpatului, ca urmare a impactului acestui autoturism cu autoturismul victimei. De altfel, imediat după producerea accidentului, organele de cercetare nu au constatat depresurizări ample ale celorlalte roți ale autovehiculului inculpatului, fiind exclusă depresurizarea bruscă a pneurilor acestui autoturism anterior producerii coliziunii, așa cum s-a susținut.
Deși din procesul verbal de verificare a stării tehnice a autoturismului inculpatului, a rezultat că acesta prezenta deficiență la sistemul de rulare, întrucât sectorul de drum unde a avut loc accidentul se afla într-o succesiune de curbe, imediat după o curbă deosebit de periculoasă spre dreapta, prezentând declivitate, la data și ora producerii accidentului, carosabilul fiind alunecos, acoperit cu mâzgă, inculpatul avea obligația conform art.158 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 să reducă viteza, accidentul ar fi putut fi astfel prevenit dacă inculpatul ar fi condus autoturismul astfel încât să nu constituie un pericol pentru siguranța circulației (cu referire la deficiențele sistemului de rulare), menținându-se pe partea dreaptă a drumului public, în direcția sa de mers și dacă ar fi rulat cu o viteză adaptată condițiilor de drum.
Ca urmare, este nefondată susținerea recurentului inculpat, referitoare la o eventuală culpă comună a acestuia și victimei în producerea accidentului, deoarece în condițiile menționate mai sus, victima nu putea evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpat, acesta fiind singurul care putea preveni producerea accidentului, cu respectarea normelor legale menționate mai sus.
În mod corect, instanțele au stabilit vinovăția recurentului inculpat și cu privire la infrac. prev.de art.261 alin.1 p, iar în susținerea acestuia singurele probe din care ar rezulta starea de fapt reținută de instanțe cu privire la această faptă, ar fi declarațiile numitelor și, din actele medicale depuse la dosar, rezultând că acestea au boli psihice, este nefondată, deoarece starea de boală a martorelor nu înlătură răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea menționată mai sus. De altfel, legislația noastră nu interzice ascultarea ca martor a persoanelor care prezintă infirmități psihice dacă acestea în momentele de luciditate pot să redea conștient cunoștințele pe care le au despre o anumită faptă.
Reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea menționată mai sus, instanța de fond a dispus în mod legal condamnarea inculpatului, iar la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, a avut în vedere, în totalitate criteriile prev.de art.72 p, care se referă atât la pericolul social concret al faptelor săvârșite, dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptelor, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, care deși nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, este infractor primar, are 3 copii minori în întreținere, astfel încât pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită de instanța de fond, corespunde criteriilor menționate mai sus.
Numai lipsa antecedentelor penale invocate de către recurentul inculpat nu poate constitui un motiv suficient pentru coborârea pedepsei la un minim exagerat pentru faptele reținute în sarcina acestuia, care au avut ca urmare decesul unei persoane, a proceda conform solicitărilor inculpatului, însemnând ca pedeapsa aplicată să nu-și atingă finalitatea înscrisă în art.52 p și aceasta întrucât pedeapsa poate fi corectivă numai dacă ține seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pe viitor pentru o conduită compatibilă cu interesele societății, în cauza de față inculpatul nu numai că nu a recunoscut faptele, dar cu atât mai mult, nu le-a regretat.
Cu privire la motivul de recurs, privind înlocuirea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu dispozițiile art.81 p, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-a apreciat că este nefondat, întrucât în mod corect, ambele instanțe au considerat că scopul educativ preventiv al pedepsei, prev.de art.52 p, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, însă prin aplicarea unei măsuri speciale în legătură cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, care să ofere pe viitor garanția că acesta se va îndrepta.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b p, recursul va fi respins.
În baza art.192 alin.2 p, va fi obligat recurentul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile J ( întrucât asistența juridică în cauză este obligatorie, instanța a făcut demersuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, care a fost prezent la termenul din 15 mai 2009, urmând ca în raport de protocolul existent între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România să se dispună plata onorariului de avocat oficiu).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 89 de la 01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. jud. L: -
Jud. apel:
.
Dact. 2 ex./T/IS/
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Tamara Carmen Bunoiu
