Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1260/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1260
Ședința publică de la 14 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Membri Tamara Carmen Bunoiu
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -, din cadrul
- Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea arestării preventive sau în subsidiar înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării inculpatului, dat fiind stadiul procesual actual, probele fiind deja administrate la urmărirea penală, inculpatul nemaiputând să influențeze în vreun fel desfășurarea procesului penal. De asemenea a arătat că la dosarul cauzei nu există probe că odată lăsat în libertate inculpatul s-ar sustrage judecății sau executării pedepsei și nu există probe că inculpatul ar împiedica în vreun fel aflarea adevărului aceasta cu atât mai mult cu cât părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală iar datele personale ale inculpatului justifică faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, inculpatul fiind singurul întreținător al familiei având în întreținere 4 copii.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, încheierea instanței de fond fiind legală și temeinică, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, iar declarațiile oscilante ale părților vătămate justifică presupunerea că odată lăsat în libertate ar putea influența aflarea adevărului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în baza art. 300/2 p, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului - fiul lui G și, născut în municipiul C, judetul D, domiciliat în municipiul S,-, judetul, CNP -, în prezent arestat preventiv în C
In baza art. 160/b al. 3 C.P.P. s- menținut în continuare starea de arest a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr.15D/P/2009 al Directiei de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Olt, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art. 12 alin.1 și 2 și art. 13 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 33 lit. a
În fapt s-a reținut că în perioada 2006-2009, inculpatul împreună cu, din municipiul S, au racolat mai multe persoane din municipiul și din comunele apropiate, pe care, prin promisiunea oferirii unui loc de muncă în străinătate, care și hrană asigurate, le-au transportat în Italia, unde le-au retinut documentele de identitate, le-au cazat în imobile de pe raza localităților și, iar prin folosirea de violente și amenintări, le-au exploatat obligându-le să practice prostituția, cersetoria, să sustragă bunuri din magazine și să presteze diferite munci, iar sumele de bani obtinute în urma exploatării acestor persoane, erau însușite de inculpați.
La data de 24 septembrie 2009, fată de inculpatul s-a dispus punerea în mișcare a actiunii penale pentru săvârșirea infractiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art. 12 alin.1 și 2 și art. 13 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 33 lit. a și s-a emis ordonanta de retinere nr. 4 prin care s- dispus măsura preventivă a retinerii inculpatului pe 24 ore și de la aceeasi dată, Tribunalul Olt, prin încheieirea nr. 28 pronuntată în dosarul nr- a fost admisă propunerea Biroului Teritorial Olt al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la 25 septembrie 2009 până la 23 octombrie 2009,m inclusiv. A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 22 din 24 septembrie 2009.
Examinând legalitatea si temeinicia arestării preventive luată împotriva inculpatului, potrivit dispoz art. 300/2 C.P.P. instanța a constantat că, în acest moment procesual, subzistă în continuare motivele avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive in sensul că faptele săvârșite de inculpat, fapte săvârșite împreună cu o altă persoană, prezintă un pericol social ridicat, iar lăsarea in libertate a acestuia ar periclita buna desfășurare a procesului penal.
Fată de inculpatul s-a dispus măsura arestării preventive in lipsă, acesta sustrăgându-se atât de la urmărirea penală dar cât și de la judecată.
Cu ocazia audierii inculpatului, atât la urmărirea penală cât și in fata instantei, în mod constant, nu a recunoscut faptele comise.
s-a mai reținut că părtile vătămate cu ocazia audierii de către instantă și-au schimbat declaratiile de la urmărirea penală nu este de natură convinge instanta că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecată, in cauză mai fiind de administrat proba testimonială.
S-a constatat astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența niciunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt, să determine o altă situație de drept care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune, iar această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită.
S-a mai arătat că sunt realizate și cerințele prev. de art. 5 paragraful I lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Lg. 30/1994 constând în aceea că în cauză sunt motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, respectiv că există indicii temeinice astfel cum sunt prevăzute expres și în dispoz. art. 68/1 și 143 C.P.P. în sensul că din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-a dispus trimiterea în judecată, a săvârșit fapta, așa cum rezultă probele administrate în cauză.
Totodată instanța a reținut că, potrivit art. 139 al. 1 și 2 C.P.P. măsura arestării preventive luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar cand măsura preventivă fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice mentinerea măsurii preventive, acesta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Ori, apreciind asupra acestor aspecte, instanta a constatat că de la data de luării măsurii arestării preventive impotriva inculpatului și până în prezent, în ce priveste subzistenta temeiurilor de fapt si de drept avute in vedere la luarea acesteia, nu s-a consumat nicio schimbare relevantă a situatiei inculpatului ori a faptei penale pentru care estre trimis in judecată.
Pe de altă parte, s-a constatat că, de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent nu a fost relevată nicio imprejurare care să conducă la concluzia existentei unei alte situatii de fapt, favorabilă inculpatului, fiind indeplinite astfel in continuare conditiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. iar pe de altă parte, se retinut exsitenta unor imprejurări din care a rezultat că inculpatul, in mod indirect, incearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influentarea părtilor civile exercitand chiar presiuni asupra acestora in incercarea de a ajunge la o intelegere frauduloasă cu acestea, și impun cu prisosintă, -justificând pe deplin- mentinerea măsurii arestării preventive.
Pentru considerentele expuse anterior instanța de fond a constatat că cererea de înlocuire măsurii arestării preventive cu aceea obligării de a nu părasi localitatea nu poate fi primită, acesta din urmă nefiind in măsură a asigura buna desfășurare a procesului penal intrucat lasarea in libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, că din datele referitoare la persoana acestuia, care nu recunoaște fapta,iar in prezent încearcă zădărnicirea adevărului prin influențarea părtilor civile cat și din datele referitoare la fapta pentru care este cercetat, cu deosebire la rezonanta negativă produsă în comunitatea din care provine acesta și părtile civile și din riscul săvârșirii unei noi infractiuni - în cazul lăsării sale in libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării inculpatului, dat fiind stadiul procesual actual, probele fiind administrate la urmărirea penală, inculpatul nemaiputând să influențeze în vreun fel desfășurarea procesului penal. De asemenea a arătat că la dosarul cauzei nu există probe că odată lăsat în libertate inculpatul s-ar sustrage judecății sau executării pedepsei și nu există probe că inculpatul ar împiedica în vreun fel aflarea adevărului aceasta cu atât mai mult cu cât părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală iar datele personale ale inculpatului justifică faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, inculpatul fiind singurul întreținător al familiei având în întreținere 4 copii.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art 385/6 alin 3 Cpp, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În mod just instanța de fond a menținut arestarea preventivă a inculpatului, având în vedere că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă subzistă în continuare și nu s-au modificat.
Faptul că urmărirea penală a fost finalizată, cauza aflându-se în cursul cercetării judecătorești, nu poate constitui temei pentru revocarea arestării preventive sau pentru înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate cât timp temeiurile pentru care s-a dispus arestarea subzistă în continuare și nu s-au modificat.
Criticile formulate de inculpat referitoare la pericolul pentru ordinea publică nu sunt fondate.
Astfel, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, întrucât existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta și din pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice și chiar de riscul comiterii unor infracțiuni similare de alte persoane în lipsa unei reacții ferme a autorităților față de persoane asupra cărora planează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unor infracțiuni de o asemenea gravitate, jurisprudența CEDO admițând că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publică la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
În speță, având în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este judecat inculpatul, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, rezonanța negativă produsă în comunitatea din care provine inculpatul și părțile civile, în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că se impune menținerea arestării preventive, nefiind justificată și proporțională în acest moment luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate raportat la scopul măsurilor preventive prevăzut de art 136 alin 8 Cpp.
Faptul că în cursul cercetării judecătorești părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală nu justifică revocarea arestării preventive cât timp din întreg ansamblul probator administrat până în acest moment rezultă în continuare indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a faptelor de care este acuzat, valoarea probatorie a acestor declarații urmând a fi analizată de instanță cu ocazia soluționării în fond a cauzei, conform art 63 alin 2 Cpp în urma examinării tuturor probelor administrate, la acest moment când se verifică în baza art 300/2 Cpp legalitatea și temeinicia menținerii arestării preventive fiind suficient să existe indicii temeinice, care, nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica o condamnare, conform art 68/1 Cpp probatoriul administrat până în acest moment, cofirmând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele.
Aspectele invocate de inculpat referitoare la situația sa familială, nu pot constitui un criteriu de analiză a dispozițiilor art 300/2 Cpp, cât timp temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă subzistă în continuare și nu s-au modificat.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art 385/15 pct 1 lit b Cpp se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art 192 alin 2 Cpp, va fi obligat recurentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata a 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 14 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
IB/15.12.2009
14 2009,
S va încasa de la rec.inc. suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Membri Tamara Carmen Bunoiu
