Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1258/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Contestație în anulare-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1258
Ședința publică de la 14 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea contestației în anulare, formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.715 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea contestației în sensul
celor formulate.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată că
Prin decizia penală nr.715 din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel a respins ca nefondate recursurile declarate de partea civilă și inculpatul și a obligat recurenții la câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decizie astfel, Curtea de APEL CRAIOVAa constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.1534 din 24 iunie 2005, Judecătoria Galați, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g Cod pr.penală, rap.la art.121, 122 și 124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului - fiul lui și, născut la 24 octombrie 1955, în comuna, județul V, domiciliat în V,-,..II.15, studii superioare, căsătorit, director la SC Cărții, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal, infracțiunea prev.de art.266 pct.2 din Legea 31/1990, cu aplic.art.13 Cod penal, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, infracțiunea de gestiune frauduloasă, prev.de art.214 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal, infracțiunea prev.de art.289 Cod penal, rap.la art.40 din Legea nr.82/1992, cu aplic.art.13 Cod penal și infracțiunea prev.de art.214 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal.
SC Cărții și Culturale SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-au respins ca inadmisibile pretențiile civile formulate de,.
S-au admis în parte pretențiile civile formulate de părțile vătămate,.
În baza art.14 Cod Cod pr.penală, cu referire la art.346 Cod pr.penală și art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile: 125.000.000 lei către; 25.000.000 lei către; 50.000.000 lei către; 25.000.000 lei către; 25.000.000 lei către; 125.000.000 lei către; 7.500.000 lei către; 72.500.000 lei către; 72.500.000 lei către; 25.500.000 lei către; 7.000.000 lei către; 125.000.000 lei către; 52.500.000 lei către; 72.500.000 lei către ; 72.500.000 lei către; 125.000.000 lei către; 15.000.000 lei către; 125.000.000 lei către; 72.500.000 lei către ; 125.000.000 lei către, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației din momentul plății.
S-au respins ca nefondate, pretențiile civile cu titlu de daune morale formulate de părțile vătămate,.
S-au respins ca nefondate, pretențiile civile formulate de părțile vătămate, și.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de către inculpat, respectiv: procesul-verbal încheiat la data de 29 septembrie 1993 în ședința Adunării Generale a salariaților din cadrul SC -- SA V; tabelul nominal cu salariații societății care și-au dat acordul privind privatizarea societății prin metoda ""; actul constitutiv de înființare a Asociației Programul Acțiunii Salariaților întocmit la 29 septembrie 2003; statutul Asociației Programul Acțiunii Salariaților, autentificat la 14 octombrie 1993 și Tabelul salariaților; contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.160 din 15 martie 1994, încheiat între FPS și Asociația " Cărții și Culturale", Programul acțiunilor salariaților; contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.34 din 28 martie 1994, încheiat între FPS II și Asociația Cărții și Culturale, Programul Acțiunilor Salariaților; contractul de societate și statutul societății comerciale pentru Cărții și Culturale SA V, autentificate la 22 iunie 1994.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, inculpatul și părțile civile, și.
Prin decizia penală nr. 1452/2002, Tribunalul Galația admis apelurile declarate de Parchet, de inculpat și de părțile civile și, în consecință, a desființat în parte sentința penală nr. 2410/2001 a Judecătoriei Galați, în rejudecare înlăturând din hotărârea apelată toată modalitatea de soluționare a laturii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală și la art. 121, 122 și 124 Cod penal, a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal, art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990, art. 290 Cod penal, art. 214 alin. 1 Cod penal și art. 40 din Legea 82/1992 Cod penal.
Totodată, s-a înlăturat din sentința apelată dispoziția prin care s-au respins pretențiile civile ale părților civile și s-au admis în parte aceste pretenții, iar conform art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor, după cum urmează: 125 milioane lei către; 25 milioane lei către, 50 milioane lei către, 25 milioane lei către, 25 milioane lei către, 37, 5 milioane lei către, 125 milioane lei către, 7,5 milioane lei către, 72,5 milioane lei către, 7,5 milioane lei către, 7,5 milioane lei către, 72,5 milioane lei către, 25 milioane lei către, 7,5 milioane lei către - reprezentând despăgubiri materiale, sumele dispunându-se a fi reactualizate în funcție de rata inflației din momentul executării.
De asemenea, au fost respinse cererile formulate de părțile civile, reprezentând daunele morale.
În baza dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpat și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, ce nu contravin prezentei decizii.
Împotriva sentinței instanței de fond și deciziei pronunțată de instanța de apel, au declarat recurs inculpatul și părțile civile, și, iar prin decizia penală nr. 365/2003 a Curții de Apel Galați, s-a dispus casarea sentinței penale 2410/2001 a Judecătoriei Galați și a deciziei penale nr. 1452/2002 a Tribunalului Galați și a fost trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Sentința instanței de fond a fost apelată de către inculpatul și de către părțile civile "C" Bîrlad, și
Prin decizia penală nr. 331/A din 04 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr. 5245/2006, s-au admis apelurile declarate de părțile civile, " Cărții și Culturale" Bîrlad aflată în faliment și reprezentată prin lichidator " " H și "" H, și FMS. și s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate de părțile civile, precum și de către inculpatul.
Astfel, s-a desființat în parte sentința penală nr. 1534 din 24 iunie 2005 Judecătoriei Galați, cu privire la latura civilă, în sensul că a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către părțile civile, și.
De asemenea, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală privind anularea unor înscrisuri și s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Au fost obligați apelanții, și la plata a câte 40 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii penale, au declarat recurs, în termen, atât inculpatul, cât și partea civilă.
Inculpatul, prin motivele scrise de apel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Mehedinți și, pe fond, achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. A relatat că recursul vizează continuarea procesului penal pentru dovedirea nevinovăției.
Analizând lucrările dosarului Curtea de Apel a statuat astfel:
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, instanța de apel a reținut în mod eronat că inculpatul a ascuns cu rea credință salariaților realitatea cu privire la conținutul contractului încheiat cu II și și-a însușit un număr de 2904 acțiuni, prejudiciindu-i, și de asemenea, în mod eronat s-a apreciat că acesta a ascuns salariaților faptul că puteau beneficia de un împrumut pe termen, cu dobândă scăzută. În realitate, salariații aveau cunoștință de posibilitatea contractării de împrumuturi cu dobândă redusă, iar inculpatul nu a încercat în nici un fel să profite de calitatea sa de director, astfel încât infracțiunea de înșelăciune nu există, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, creditul fiind acordat Societății Comerciale "C" fiind folosit în interesul tuturor acționarilor.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, deoarece înscrisurile sunt declarate valabile, s-a apreciat că această faptă nu mai subzistă, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. 1 Cod penal, în mod corect s-a reținut că neachitarea la termenul scadent poate duce la rezilierea contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două părți, clauză care poate atrage doar răspunderea contractuală și în nici un caz nu poate fi reținută ca infracțiune, împrumutul fiind achitat și a solicitat astfel achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1992, în mod greșit instanța de apel a considerat că, cu bună-știință a omis să înregistreze majorarea capitalului societății, această obligație revenind Serviciului contabilitate și nu inculpatului. Și pentru această infracțiune a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Pe latură civilă, a solicitat înlăturarea obligării sale de la plata despăgubirilor civile.
Partea civilă, nu a indicat în scris motivele de recurs, în memoriul adresat instanței arătând în esență că cuantumul cheltuielilor de judecată acordate este mic și lăsând la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi adoptată în cauză.
La termenul din 20 aprilie 2007, apărătorul ales al inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129, art. 149, art. 150 și art. 273 din Legea nr. 31/1990, dispoziții ce contravin art. 21 alin. 1 și 2, art. 44, art. 45, art. 51 și art. 135 din Constituție.
Prin Încheierea din 15 iunie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis cererea și a dispus suspendarea cauzei, scoaterea acesteia de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției.
Prin Decizia nr. 1115 de la 17 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr. 1115D/2007, s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, deoarece inculpatul cu rea-credință a ascuns părților civile realitatea cu privire la conținutul contractului încheiat cu -ul, însușindu-și un număr de 2904 acțiuni în valoare totală de 18.261.304 lei, cauzându-le astfel un prejudiciu și nici nu le-a adus la cunoștință membrilor că puteau beneficia de împrumuturi cu dobândă redusă și pe un termen, în așa fel încât aceștia să poată cumpăra un număr mai mare de acțiuni, în cauză sunt realizate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Prin omisiunea inculpatului de a aduce la cunoștință aceste aspecte, salariații au fost înșelați cu privire la posibilitățile pe care le aveau în vederea participării la privatizare.
Chiar și prin modalitatea în care inculpatul a contractat creditul de la, pe care l-a solicitat în numele societății al cărei director era, iar apoi a creditat -ul deși V nu era societate de credit, iar -ul prin înființarea sa ca persoană juridică trebuia să aibă cont separat, inculpatul făcând acest lucru după dobândirea creditului pentru a vira banii din contul societății în contul, demonstrează de asemenea împrejurarea că a urmărit înșelarea salariaților.
Pe de altă parte, infracțiunea de înșelăciune subzistă în cauză, deoarece salariații au fost induși în eroare înainte de subscrierea de acțiuni prin omisiunea de a li se fi explicat că pot participa cu mai multe acțiuni pe care să le dobândească prin contracte de credite cu dobândă redusă și mai ales pe termen.
Inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Lg. 31/1990, deoarece a folosit creditul acordat de în interes personal, deoarece cu acest credit a fost creditată societatea PA. pentru a contracta acțiunile cumpărate de inculpat de la.
Și infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal subzistă în cauză, inculpatul prezentând acte contrafăcute, prin xeroxarea parțială a acestora, acte care au stat la baza încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni între și
Cu privire la infracțiunea de gestiune frauduloasă, în cauză s-a făcut dovada că inculpatul a folosit suma de 40.936 lei pentru repararea unui autoturism avariat de el, fără a mai justifica suma respectivă.
Tot infracțiunea de gestiune frauduloasă a fost comisă de inculpat prin faptul că nu a cerut rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu care, neplătind la scadență întreaga sumă, a condus la împrejurarea ca societatea să fie lipsită de beneficiul sumei de bani neîncasată, prejudiciul fiind calculat conform normelor bancare, iar dacă s-ar fi încasat banii la timp, aceștia ar fi produs dobânzi în valoare de 2.973.800 lei.
Inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 240 din Lg. 82/1992, deoarece a cunoscut și a omis cu știință să înregistreze majorarea capitalului societății de la 101.668.000 lei la 127.783.000 lei, câtă vreme a comunicat această majorare la Registrul Comerțului, comunicare ce trebuia să aibă la bază actele contabile, conducând la denaturarea bilanțului contabil.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea a constatat că vinovăția inculpatului a fost cert dovedită în cauză cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și cum între timp, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, în mod corect instanța de fond a dispus încetarea procesului penal.
Împotriva acestei decizii a promovat contestație în anulare contestatorul, invocând incidența dispoz. art. 386 lit. c Cod procedură penală, respectiv instanțele nu s-au pronunțat asupra unui caz de încetare a procesului penal, cu privire la care existau probe în dosar și anume, incidența dispoz. art. 10 lit. f Cod procedură penală.
Contestatorul arată că potrivit dispozițiilor legale, acțiunea penală nu poate fi exercitată în absența sesizării organului competent ori în absența îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
În condițiile în care art. 108 din Legea nr. 31/1990, nemodificată, cere ca acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor și directorilor, aparține Adunării Generale a Acționarilor, care va dedice cu majoritatea prevăzută de art. 74 din lege, se observă în cauza ce formează obiectul contestației în anulare că lipsește tocmai actul de sesizare al instanței cerut de lege, respectiv hotărârea adunării generale a acționarilor societății comerciale, organul competent prevăzut de lege a promova acțiunea în răspundere, arată același contestator.
Analizând motivele contestației în anulare formulată cât și hotărârea ce formează obiectul căii extraordinare de atac, se constată că aceasta este nefondată, astfel încât, în temeiul art. 392 Cod procedură penală, urmează aor espinge.
Deși dispozițiile speciale, Legea nr. 31/1990, proclamă că acțiunea în răspundere contra administratorilor, inclusiv a directorilor societății comerciale, aparține adunării generale a acționarilor, respectiv aceasta este subiectul activ al acțiunii civile promovată împotriva administratorilor, această interpretare nu este asigurată în cazul punerii în mișcare a acțiunii penale sau constituirii societății ca parte civilă în cadrul procesului penal.
Se apreciază că față de principiul oficialității procesului penal, astfel cum este el reglementat de dispoz. art. 2 Cod procedură penală, ce presupune că actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel, și în cazul de față, acțiunea penală poate fi exercitată întotdeauna de Ministerul Public.
Infracțiunile reglementate de Legea nr. 31/1990, infracțiuni reținute și în sarcina contestatorului ce a beneficiat de prescripția răspunderii penale și care se referă la administratori, directori ai societăților comerciale, nu fac parte din categoria infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pornește la plângerea prealabilă a părților vătămate.
Astfel, acțiunea penală poate fi exercitată din oficiu, fără a avea nevoie de autorizarea adunării generale, iar sesizarea organelor de urmărire penală poate fi făcută nu numai de către adunarea generală, ci și de către oricare dintre administratori, de cenzori sau de orice acționar.
De aceea, susținerea contestatorului în ceea ce privește absența hotărârii AGA privind punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva directorului este nefondată, nefiind susținută de dispozițiile Legii nr. 31/1990, precum și normelor generale de procedură penală.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare, formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.715 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
S/4.01.2010
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Tamara Carmen Bunoiu, Mirela
