Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1288/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -Menținere arestare preventivă-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1288
Ședința publică de la 21 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Claudia
- - - Judecător
Grefier - a
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15.12.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de aest preventiv, asistat din oficiui de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care constatând recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii preventive, arătând că inculpatul, lăsat în libertate, nu preuzintă pericol pentru ordinea publică, întrucât nu există riscul săvârșirii altor infracțiuni.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că măsura arestării preventive s-a dipus și a fost menținută în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat, tentativă de omor și ultraj contra bunelor moravuri, statutul de recidivist al inculpatului justificând aprecierea instanțelor privitor la riscul comiterii altor infracțiuni de către acesta.
Având ultimul cuvânt recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului și revocarea arestării preventive, învederând că nu a agresat pe partea vătămată și nu este autor al infracțiunii de tentativă la omor.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 15 2009, Tribunalul O l t, în baza art. 300/2 C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - fiul lui și a, născut la data de 2 aprilie 1983 în S județul O, CNP -, cetățean român,fără ocupație, recidivist, în prezent arestat preventiv în
În baza art. 160/b al. 3.C.P.P. fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr.17 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-au menținut, în sensul că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin 1 lit. f C.P.P. condiția pericolului concret pentru ordinea publică fiind dovedită prin presupunerea că dacă ar fi lăsat liber, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale.
S-a mai constatat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând nicio probă în acest sens, criteriile avute în vedere, respectiv cele prev.de art.136 alin.8 și C.P.P. anume, gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită, de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate în rândul membrilor societății civile și, în mod special, al membrilor comunității în care trăiește inculpatul, precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat.
În raport de toate aceste considerente, instanța a apreciat că pentru menținerea măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în sensul prev. de art.681așa C.P.P. cum s- observat din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză care relevă implicarea inculpatului în săvârșirea faptei pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, ce a rezultat din gravitatea infracțiunii, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură să inducă un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile cu violență pentru cei din jur.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum au fost expuse în încheierea din Camera de Consiliu nr. 17 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul O l t, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică-art.148 lit.f subzistă C.P.P. și în prezent și justifică privarea în continuare, a acestuia, de libertate.
Împrejurările concrete ale faptei, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, faptul că acesta împreună cu alți doi învinuiți, au agresat pe partea vătămată lovind-o cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și, totodată, au tulburat grav ordinea și liniștea publică prin producerea de scandal la o discotecă, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestei fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea acte ilicite, au dovedit existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Toate elementele expuse care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată, în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație, Completul format din 9 judecători, nr.210 din 29 iunie 2004, una din componentele noțiunii de ordine publică presupune între altele un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora.
Ori, în cauza de față s-a apreciat că prin fapta ce formează obiectul dosarului s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar aceasta denotă cu certitudine un pericol social în sensul prev. de art.148 lit.f C.P.P. care s-a statuat constant că poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, au condus instanța la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestuia și la necesitatea menținerii acesteia în viitor.
În același sens s-a statuat constant, în practica instanțelor, cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză s-au constatat realizate cerințele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa, dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și implicarea acestuia, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât din declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați, dar și din înscrisurile depuse și declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată, de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
Au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-i aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire este învinuit, conform art.137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având in vedere că la dosar au existat dovezi concludente privind implicarea inculpatului în fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, cu privire la pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acesteia - în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. C.P.P. și art.5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, iar lăsarea acestuia în libertate prezentă pericol pentru ordinea publică - instanța a constatat, în baza art. 300/2 C.P.P. că măsura arestării preventive este temeinică și legală, iar în baza art. 160/b al. 3 C.P.P. a fost menținută, întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia, subzistă și în prezent.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, invocând critici de netemeinicie privitor la greșita apreciere a incidenței art. 148 lit. f Cod procedură penală - pericolul pentru ordinea publică - arătându-se că există dubiu privind calitatea de autor a inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor și nu s-au administrat dovezi privitor la riscul perpetuării activității infracționale, care să justifice menținerea arestării preventie față de inculpat.
Curtea, analizând recursul de față, reține:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată, alături de coinculpații și, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i cod penal și, ultraj contra bunelot moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin.2 cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal și art. 75 lit. a cod penal, pentru fiecare infracțiune (inculpatul fiind recidivist postexecutor și săvârșind faptele alături de minorul ), constând în aceea că în noaptea de 26/27 iulie 2008, produs un scandal în discoteca aparținând SC SRL, situată în satul Comani, județul O, cu partea vătămată, producându-se o altercație între mai multe persoane (numiții, și inculpații), după care, partea vătămată a fost urmărită pe stradă de către inculpați, fiind lovită cu pumnii și picioarele, doborâtă la pământ și adusă în stare de inconștiență, fiindu-i produse astfel leziuni care i-au pus în pericol viața. S-a reținut totodată că la acest conflict au asistat cca 150 persoane, incidentul producându-se atât în incinta discotecii, cât și pe stradă, ambele locuri publice, modul în care partea vătămată a fost agresată producând o atmosferă de temere și insecuritate colectivă.
În aceste condiții, în mod justificat prima instanță a reținut subzistența temeiurilor prevăzută de art. 143 coroborat cu art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că există probe certe privind participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunilor pentru care este judecat, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât situația conflictuală dintre inculpat, pe de o parte și familia părții vătămate, pe de altă parte, nu a încetat, impactul negativ al activității infracționale asupra comunității căreia îi aparțin părțile fiind deosebit; în acest ultim sens, se reține că incidentul s-a petrecut într-o comunitate rurală, restrânsă, iar modalitatea concretă de desfășurare (discuții și agresiuni între grupul inculpatului - alcătuit din inculpați și martorii, - și grupul părții vătămate - alcătuit din acesta și martorii a, -, petrecute în incinta discotecii, după care partea vătămată este urmărită pe stradă d grupul inculpaților, în prezența unei asistențe numeroase), a perturbat grav liniștea și ordinea publică prin implicarea unui număr mare de persoane care au asistat la conflict.
Coroborând aceste împrejurări de fapt cu date referitoare la persoana recurentului inculpat, recidivist postexecutor, se reține că riscul comiterii de noi infracțiuni a fost corect apreciat de prima instanță, în aplicarea prevederilor art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, se reține caracterul nefondat al recursului promovat de inculpatul, urmând, în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să fie respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15.12.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata a 130 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009.
- - - - - -
Grefier
a
Red.jud/-
F/
S/IB/06.01.2010
21 2009
- O va încasa de la inculpatul suma de 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, George Ciobanu, Claudia
