Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 129
Ședința Publică din 18 februarie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebat recurentul-inculpat arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu pentru recurentul-inculpat, arată că față de probatoriul administrat, perioada cât a stat arestat-1 an de zile, nu au fost aduse probe noi, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei sub presiunea organelor de anchetă.
Lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate față de fapta comisă. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză corect s-a dispus măsura arestării preventive în raport de gravitatea faptei, pericolul social concret al infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, vârsta inculpatului, fapta comisă împreună cu un minor. Solicită menținerea măsurii arestării preventive ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat în cuvântul său solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 13.februarie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13.02.1990 în orașul B, județul B, CNP -, cetățenia română, fără studii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în satul, comuna, județul B, fără antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul Bacău, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174-176 lit."d" Cod penal și a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a și c Cod penal, cu art.75 lit."c" Cod penal și cu art.33 lit.a Cod penal și s-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului -.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, recurs ce a fost admis prin decizia penală nr.95/ 06.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-. S-a casat încheierea penală recurată și s-a dispus rejudecarea acesteia de către prima instanță, Tribunalul Bacău, în ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv. Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Tribunalul, rejudecând cauza în limitele casării potrivit deciziei penale menționate, a procedat la punerea în discuție a aplicării dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive, în temeiul art. 300/2 Cod procedură penală, cu art.160 lit. b alin. 3 Cod procedură penală, constată că aceasta a fost legal dispusă și că nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Având în vedere pericolul public pe care îl reprezintă faptele pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, impactul pe care l-ar avea asupra opiniei publice eventuala punere în libertate a acestuia, instanța constată că se impune privarea în continuare de libertate.
Astfel se reține că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art.174 -176 lit.d și art.211 al.2 lit.b, al.2/1 lit.a,c Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și art.75 lit. Cod penal, fapte care prezintă un grad ridicat de pericol social și pentru care legea prevede sancțiunea închisorii de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi și respectiv de la 7 la 20 de ani.
La aprecierea pericolului pe care îl prezintă în concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere natura faptelor de comiterea cărora acesta este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate și consecințele produse - suprimarea vieții unei persoane - precum și împrejurările concrete în care se reține săvârșirea lor prin actul de sesizare a instanței.
Sub aspectul legalității instanța constată că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a realizat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare atât sub aspectul condițiilor de fond, cât și sub aspectul duratei măsurii. In ceea ce privește temeinicia,instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate așa cum s-a arătat mai sus.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor art.20, raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune, fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal și având în vedere că cercetarea judecătorească se află în curs de desfășurare, instanța apreciază că în speță există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției, așa cum de altfel s-a reținut și în încheierile anterioare prin care s-a dispus arestarea preventivă, s-a prelungit măsura ori aceasta a fost menținută.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs, inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale, încheierea recurată a fost criticată pentru motivele prezentate în preambulul acestei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că acesta urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prin încheierea de ședință din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea inculpatului -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174-176 lit."d" Cod penal și a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a și c Cod penal, cu art.75 lit."c" Cod penal și cu art.33 lit.a Cod penal, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 28.03.2008, apreciindu-se că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul Bacău, prin încheierile din 23.04.2008, 20.05.2008 și 18.06.2008 a admis propunerile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv, ultima prelungire fiind valabilă până la data de 19.iulie.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din data de 02.iulie.2008, dat în dosarul nr.96/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174-176 lit."d" Cod penal și a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.a și c Cod penal, cu art.75 lit.c Cod penal și cu art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 25.03.2008, inculpatul major și inculpatul minor, au mers la locuința numitului din comuna, județul B, iar după ce inculpatul major l-a lovit cu o secure în zona capului, acesta decedând, inculpatul minor l-a lovit cu o bucată de lemn tot în zona capului pe, cauzând-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, apoi au sustras de pe masa de la televizor suma de 50 lei.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv, art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a recurentului-inculpat, ultima menținere fiind dispusă prin încheierea din data de 06.01.2009.
Instanța reținut că în raport de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, persoana acesteia și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat.
În conformitate cu prevederile art.300/2, cu art.160 lit.b Cod procedură penală: "În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Având în vedere stadiul procesual și obiectul cererii deduse judecății, C nu are a se pronunța cu privire la vinovăția sau nu a recurentului-inculpat în ceea ce privește infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Așa cum este cunoscut pentru luarea și, implicit, menținerea măsurii arestului preventiv, trebuie îndeplinite, printre alte condiții, și cea prevăzută de art.143 alin.1 Cod procedură penală, cu art.149/1 alin.1 Cod procedură penală, în sensul de a exista probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din examinarea acestui text rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar, așa cum prezentam mai sus, sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art.143 alin.3 Cod procedură penală, "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 & 1 c) din Convenție, respectiv"motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii, rezultă că luarea și menținerea măsurii arestului preventiv este conformă cu și aceste dispoziții.
Așa cum se arăta, probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond oferă indicii care fac rezonabilă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Desigur că prima instanță va administra toate probele necesare, utile și concludente cauzei, pentru a stabili adevărata situație de fapt și gradul de participare a inculpatului la comiterea infracțiunilor.
În ceea ce privește recunoașterea inițială a săvârșirii infracțiunilor, instanța de fond o va valorifica sau nu în momentul în care va delibera asupra existenței infracțiunilor, a vinovăției recurentului-inculpat, etc. în contextul general de analiză a întregului material probator, înlăturând acele probe care nu reflectă adevărul și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Așa cum se arăta, la luarea măsurii arestului preventiv s- avut în vedere ca temei în drept, art.148 alin.1 lit.f Cod procedură, respectiv, "nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care recurentul-inculpat a fost trimisă în judecată, precum și de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le-a avut, fiind suprimată viața unei persoane, de frecvența infracțiunilor de omor din ultima perioadă de timp și de necesitatea unei prevenții generale.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurentului-inculpat, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele care comit infracțiuni deosebit de grave, cum este și în cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale, morale de drept în colectivitate și ar induce redința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin, astfel încât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Desigur că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării inculpatului și în raportat și de probele care vor mai fi administrate, să dispună dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și să dispună dacă se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură prevenită, sau revocarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat -, împotriva încheierii din data de 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei-avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. încheierea
Red.dec.
18.02/18.02.2009
2 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti, Gabriel Crîșmaru
