Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 16/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 16
Ședința Publică din 18 februarie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Biroul -Biroul Teritorial Bacău -
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii nr. 7/U din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Fiind întrebat recurentul-inculpat arată că își menține recursul declarat. I s-a adus la cunoștință învinuirea ce i se aduce și dreptul de a da sau nu declarație în fața instanței de control judiciar. Acesta arată că își rezervă dreptul la tăcere, note consemnate prin declarație și atașate la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales pentru recurentul-inculpat solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, întrucât nu are cunoștință despre lucrările efectuate în dosar și dorește să aibă o poziție constantă pe tot parcursul procesului penal. În cauză din probatoriul administrat rezultă că s-a efectuat o verificare și nu un flagrant, își aștepta sora pentru a merge la, cantitatea de substanță găsită și dovedită a fi cannabis nu poate fi reținută ca fiind pentru comercializare.
Solicită a se avea în vedere că s-au găsit la percheziția domiciliară doar 2 doze în locuri diferite și 3 folii de staniol la verificare, cantitate mică deținută pentru consum propriu și nu pentru comercializare, iar obiectele găsite la percheziție- și cântar de bucătărie folosit în gospodărie, nu pot conduce la concluzia că inculpatul comercializa droguri.
Apreciază că inculpatul poate fi cercetat doar pentru art.4 al.1 din Lg.143/2000 republicată, privind cumpărarea sau deținerea substanțelor pentru consum propriu și nu pentru comercializare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta este de la 6 luni la 2 ani închisoare, ceea ce nu ar impune arestarea preventivă. În cauză nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de trafic de droguri, iar colaboratorul sub acoperire- este o persoană ipotetică, existând doar un singur martor sub acoperire și nici convorbirile telefonice nu au relevanță pentru stabilirea comiterii infracțiunii reținute.
De asemenea, consideră că prin lăsarea inculpatului în stare de libertate, acesta nu prezintă pericol public și ar putea să-și formuleze apărările și să dovedească nevinovăția sa, aducând probe în sensul că a pierdut la jocuri 20-30 milioane lei și nu se poate interpreta convorbirea" cele 20-30 bastoane" ar însemna cantități de droguri. Nu se poate reține art.148 lit.f pr.penală cu privire la pericolul public pe care îl prezintă inculpatul, a se avea în vedere că acesta este în continuarea studiilor-clasa a IX a, primează prezumția de nevinovăție, iar măsura arestării preventive este o măsură excepțională, care se ia cu privire la faptă și nu la fenomen, dacă cantitatea de substanță reprezintă droguri de mare risc sau dacă a vândut unor persoane minore.
În concluzie, solicită admiterea recursului, cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și pentru a-și continua studiile.
Procurorul solicită în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În cauză încheierea pronunțată este legală și temeinică, solicită menținerea întrucât nu au dispărut temeiurile, iar în subsidiar, inculpatul are posibilitatea ca la judecata cauzei să-și formuleze probe prin apărător.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de libertate, cu precizarea că nu a comercializat droguri, a deținut și consumat, dar nu este dependent, nu prezintă pericol public și dorește să-și formuleze probe și să depună dovezi pentru stabilirea nevinovăției sale.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 al.1, art.4 al.1 și art.5 din Legea 143/2000, constând în aceea că în perioada noiembrie 2008- februarie 2009 comercializat droguri de risc la diverși consumatori. De asemenea, a deținut droguri pentru consum propriu.
În motivarea încheierii se arată că actele de cercetare penală și probele administrate până în acest stadiu al procesului penal relevă faptul că inculpatul a fost surprins în ziua de 11.02.2009 în magazinul " " având asupra sa trei doze de cannabis ambalate în staniol. De asemeni la percheziția domiciliară efectuată ulterior constatării infracțiunii flagrante s-au găsit în locuința inculpatului alte două doze de cannabis învelite în staniol, un cuter ce prezenta urme de cannabis și un cântar de precizie.
Întrebat fiind, inculpatul, despre proveniența acestor substanțe, a declarat că-i aparțin însă a refuzat să dea vreo altă declarație.
Prezent în instanță la judecarea în fond a propunerii de arestare preventivă, inculpatul de asemeni a arătat că înțelege să se prevaleze de dreptul de a nu da declarații.
Împrejurările de fapt arătate, rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 5), procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare (fila 8), raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la natura substanțelor găsite asupra inculpatului (fila 18), procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice (fila 38 și 59) și declarația martorului cu identitate protejată (fila 67).
Toate aceste probe, relevă existența indiciilor temeinice pe baza cărora se poate presupune în mod rezonabil că s-au săvârșit faptele incriminate de art.2 alin.1 și art.4 din Legea nr.143/2000 și că inculpatul ar fi autorul acestor fapte.
Infracțiunea ce se presupune a fi săvârșită de inculpat - trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, este o infracțiune deosebit de periculoasă. În sprijinul aceste afirmații vin pe rând, limitele mari de pedeapsă prevăzută de legiuitor - 15 ani închisoare, sfera relațiilor sociale protejate prin obiectul juridic special și se menționează aici dreptul fiecărui individ de a duce un mod de viață sănătos, ferit de tentațiile substanțelor psihotrope ce produc dependență, labilitate psihică și în final ruinarea individului ca persoană și nu în ultimul rând stigmatizarea acestui gen de infracțiuni, societatea în general având o poziție fermă de repulsie și o tendință de disociere față de astfel de activități și persoanele care le practică.
O altă caracteristică a acestui gen de infracțiuni este faptul că sunt intens mediatizate și în conștiința fiecărui individ există o temere mai mare că va fi surprins și de aici și modul insidios de pregătire și executare a acestui gen de infracțiuni (convorbirile codificate între inculpat și interlocutori).
Toate aceste împrejurări induc în societate un sentiment de neliniște prin faptul că astfel de persoane ar putea fi judecate în stare de libertate.
Izolarea inculpatului de societate nu trebuie dispusă numai în cazul infracțiunilor săvârșite cu violență unde rezultatul repulsiv este imediat ci și în cazul acestui gen de infracțiuni pentru care urmărilemediatepot fi mult mai grave și se pot răsfrânge asupra unui număr foarte mare de subiecți.
Acest gen de infracțiune apare astfel ca un element patogen social ce se perpetuează de la sine devenind incontrolabil.
Considerentele arătate fundamentează dispozițiile art.148 alin.1 lit.f și dovedesc cu prisosință că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa încât, fiind întrunite cerințele textului de lege sus citat precum și dispozițiile art.143 Cod procedură penală, tribunalul în baza art.149 ind.1 alin.8 Cod procedură penală a admis sesizarea și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 29 de zile, începând cu 12 februarie 2009 până la 12 martie 2009.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.385/4 al.1, raportat la art.366 al.4 pr.penală, fără a-l motiva în scris. Oral, prin apărător, solicită cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu a comercializat droguri, ci doar le-a deținut pentru consum propriu.
Inculpatul a înțeles să nu dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate oral, cât și din oficiu, conform art.385/6 al.3 pr.penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, instanța apreciază că temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului există și impune privarea de libertate a acestuia. În mod corect prima instanță a scos în evidență periculozitatea deosebită a acțiunilor pentru care este inculpat și impactul deosebit de nociv al acestora pentru întreaga societate.
Ca atare, reacția organelor judiciare în fața unor astfel de manifestări ilicite trebuie să fie fermă, mai ales când se au în vedere activitățile de comercializare a drogurilor care are drept efect extinderea fenomenului.
Infracțiunea de trafic de droguri pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acesteia prin vizitarea de către persoane apropiate ale inculpatului, în general la domiciliul acestuia denotă minuțiozitate și perseverență în comiterea infracțiunii și conturează pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate.
Se constată că la data flagrantului acesta deținea 3 doze cannabis, mult peste cantitatea necesară consumului propriu. De asemenea, la dosar există indicii că a vândut droguri de risc unui colaborator sub acoperire.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat până la acest moment, în cauză rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.penală, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 pr.penală, va obliga recurentul la plata a 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge recursul formulat de recurentul-inculpat,împotriva încheierii din 12.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 pr.penală, obligă recurentul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2009 în prezența inculpatului aflat în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.înch.
Red.
Tehnored. /19.02.2009
2 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti, Gabriel Crîșmaru
