Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2216/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1353/
Ședința publică de la 22 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/18.09.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 03 septembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost condamnat în fond la o pedeapsă de 7 ani închisoare, însă apreciază că până la judecarea definitivă a cauzei acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Mai arată că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar temeiuri noi nu au fost evidențiate pentru menținerea măsurii preventive.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de tâlhărie pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și față urmările produse.
Mai mult consideră că există pericolul ca inculpatul aflat în libertate își va relua activitatea infracțională.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 03.09.2009 Tribunalul București - Secția I Penală a dispus, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
La adoptarea acestei soluții privind măsura arestării preventive, Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1,2 lit.b și al.2/1 lit.a cod penal, constând în aceea că la data de 30.12.2008, aflându-se în troleibuzul liniei 96 împreună cu inculpatul, a deposedat-o pe partea vătămată de un mini aparat radio și de un rucsac ce conținea un radiocasetofon și mai multe bunuri personale.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143 pr. pen. și art. 148 lit.f pr. pen. și a constatat că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susținut că acest moment procesual temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar temeiuri noi nu au fost evidențiate pentru menținerea măsurii preventive.
În consecință, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și continuarea procesului cu el în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpat dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev de art. 211 alin.1,2 lit.b și al.2/1 lit.a cod penal,
Măsura arestării preventivă a fost dispusă față de inculpatul prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 31.12.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit.f pr. pen.
În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.120//31.12.2008 pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de31.12.2008 până la data de 28.01.2009, inclusiv. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită/menținută cu respectarea dispozițiilor legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în acord cu instanța de apel, Curtea reține că și în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală.
Probele administrate până în prezent nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în seara zilei de 30.12.2008, alături de inculpatul.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere, ca și instanța de apel, natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, împrejurările și modalitatea în care se reține că a acționat - la o oră târzie, într-un mijloc de transport, împreună cu o altă persoană, urmările produse.
Fapte de natura celei de care este acuzat inculpatul - îndreptate împotriva persoanei și patrimoniului acesteia - presupun o rezonanță socială negativă, o stare de indignare, de dezaprobare publică iar judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
La aceste elemente de apreciere legate de faptă se adaugă și cele referitoare la persoana inculpatului, deloc favorabile acestuia: fără ocupație, fără un loc stabil, locuind pe stradă, consumator de heroină, aspecte ce justifică temerea că, lăsat în libertate, acesta ar continua să încalce legea penală, pe fondul parazitismului social și al consumului de droguri.
Față de cele reținute, apreciind că încheierea instanței de apel este legală și temeinică, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22. 09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.AN
2 ex/15.10.2009
22 Octombrie 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
