Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1362/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 9166/2/2009
2311/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1362
Ședința publică din data de 06 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Nedelcu
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurile formulate de către recurenții-inculpați și împotriva Încheieri de ședință din data de 14.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați și personal în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați și solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheieri de ședință din data de 14.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, casarea încheierii, revocarea măsuri arestării preventive și punerea de îndată în libertate a, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut elemente noi, inculpații neavând cum să influențeze bunul mers al procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea stării de arest a inculpaților, față de gravitatea faptei săvârșite, fiind vorba de viol, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de liberate a inculpaților.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, având în vedere că are un copil minor în întreținere și are probleme de sănătate.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate având în vedere că are un copil minor, a recunoscut și regretat fapta săvârșită.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Împotriva inculpaților și s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din data de 10.03.2009, respectiv 11.03.2009, date de Judecătoria Sectorului 3 B (dosar nr- și nr-), fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.45 și nr.46 din 11.03.2009, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit. f și art.143 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut în esență că, în seara zilei de 09.03.2009, aflându-se în imobilul situat în B, sector 3,- inculpata a imobilizat-o pe partea vătămată minoră, legând-o de mâini cu un cablu, ocazie cu care a supus-o unor suferințe, respectiv i-a aplicat mai multe lovituri, i-a ars părul cu o lumânare, a tăiat-o pe față cu un de ceramică, a înțepat-o în picior cu un cuțit, i-a ars sprâncenele cu o brichetă și a obligat-o să bea urină, cauzându-i cu acest prilej leziuni traumatice ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, după care l-a instigat pe inculpatul să întrețină un raport sexual oral cu aceasta, iar - în final - a obligat-o să întrețină un alt raport sexual oral cu ea.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea constată - cum bine a reținut și instanța de fond - că și la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică; aceste temeiuri, subzistă și în prezent, neexistând elemente care să modifice aceste împrejurări.
Oricum, analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
-se acestui deziderat - fără a proceda la o analiză probelor, a mijloacelor de probă sau a modalităților de administrare a acestora - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpați a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art.136 alin. final C.P.P.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpaților, în sensul că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt acuzați inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În speță, se constată că, deși nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpații și nu au loc de muncă stabil prin care să-și asigure cele necesare traiului prin mijloace licite, și, conform declarațiilor acestora sunt și consumatori de droguri, iar la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
De altfel, recurenții nu au precizat care ar fi - în opinia lor - cauzele care ar conduce la concluzia negativă, în sensul că nu ar mai subzista temeiurile care au stat la baza arestului preventiv.
În plus, Curtea constată că menținerea stării de arest preventiv (prin încheierea recurată) a fost efectuată - în cadrul prevederilor legale - în calea de atac a apelurilor promovate de către inculpați, împotriva Sentinței penale nr.349 din 24 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, astfel că în cauză există mai mult decât indicii temeinice, rezultând chiar probe certe.
Totodată menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 200 lei, cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Nedelcu
