Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1457/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2357/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1457/
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de12 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 octombrie 2009, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prinîncheierea de ședință 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penalăs-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și.
Tribunalul a reținut prin rechizitoriul nr.2526/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art.20 raportat la art.174-175 alin.1 lit.i și art.176 alin.1 lit.b, art.321 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.33 Cod penal;, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului, prev.de art.194 alin.1 și 2 și art.264 Cod penal cu aplicare art.33 Cod penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și favorizarea infractorului, prev.de art.321 alin.1 și 2 și art.264 Cod penal, cu aplicarea art.33 Cod penal.
În fapt, pentru inculpatul s-a reținut că, ulterior participării acestuia la conflictul din data de 13.10.2008, din str. - - din sectorul 2, în contextul în care a fost înjunghiat în zone vitale suferind leziuni grave, a constrâns mai multe persoane din grupul/anturajul autorului, cu amenințarea acestora cu darea în vileag a unei fapte nereale, să-i dea o sumă de bani, inițial, acesta cerând suma de 100.000 euro, iar după mai multe negocieri a acceptat și primit suma de 20.ooo euro; ulterior datei mai susmenționate, a acceptat și a participat la întâlniri și discuții cu persoane din grupul/anturajul autorului, pentru stabilirea (negocierea) sumei de bani ce o primea pentru a se împăca cu acesta; de asemenea, după ce a dat în mod repetat declarații mincinoase la organele de urmărire penală, a contactat persoane din grupul/anturajul autorului cărora le-a comunicat amănunte cu privire la ce a declarat, cu scopul de zădărnici aflarea adevărului în cauză, de a ascunde și de a distruge probe ori de a sustrage autorul infracțiunii de urmărire;, s-a reținut că în data de 13.10.2008, în jurul orei 20.00, pe str. - - sector 2, B, în contextul unui conflict între mai multe persoane, înarmate cu bâte, săbii și alte obiecte contondente, cu un obiect tăietor-înțepător, a înjunghiat părțile vătămate, în zone corporale vitale, provocându-le acestora leziuni grave și a tulburat ordinea și liniștea publică și, s-a reținut că în data de 13.10.2008, în jurul orei 20.00, pe str. - - sector 2, B, în contextul unui conflict între mai multe persoane, înarmate cu bâte, săbii și alte obiecte contondente, cu un obiect tăietor-înțepător, a înjunghiat părțile vătămate, în zone corporale vitale, provocându-le acestora leziuni grave și a tulburat ordinea și liniștea publică. Ulterior acestei date, acesta a contactat direct/indirect părțile vătămate, solicitându-le să se împace cu autorul și a stabilit condițiile înțelegerii frauduloase ce a fost făcută de ei, respectiv suma de bani ce urma a fi plătită, detaliile mărturiilor mincinoase ce urmează a fi date de către acesta organelor de urmărire penală, în care nu trebuie să divulge identitatea autorului și să nu îl recunoască din grup sau planșă foto, pentru ca fapta să rămână cu autor necunoscut și a contactat direct/indirect martorii și a stabilit cu aceștia detaliile mărturiilor mincinoase pe care urmau să le dea în fața organelor de urmărire penală, respectiv să nu divulge identitatea autorului și să nu îl recunoască din grup sau planșă foto, pentru ca fapta să rămână cu autor necunoscut, cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, de a ascunde și distruge probe și de a sustrage autorul infracțiunii de la urmărire.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu au încetat și nu s-au schimbat, justificând, în continuare, menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală cu referire la art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, mandatele de arestare preventivă fiind emise ca urmare a incidenței disp. art. 148 lit. b, e și f Cod procedură penală - pentru inculpatul, a disp. art. 148 lit. b și f Cod procedură penală - pentru inculpatul și a disp. art. 148 lit. a, b, e și f Cod procedură penală - pentru inculpatul. In acest sens, s-au reținut probele administrate în cauză, pana la acest moment procesual, în faza de urmărire penală.
De asemenea, și la acest moment procesual, instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, cu privire la cei trei inculpați. Astfel, Tribunalul a reținut că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații este mai mare de 4 ani și că, fiind lăsați în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, respectiv modalitatea concretă de săvârșire (prin folosirea unor bâte sau săbii, alte obiecte contondente și tăietor-înțepătoare, de natură a determina, prin folosire, decesul unei persoane; în public), natura faptelor (contra vieții și integrității persoanei), precum și consecințele produse (concretizate în leziunile produse). Totodată, pericolul concret pentru ordinea publică este determinat și de circumstanțele personale ale inculpaților, sens în care se reține că inculpatul, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, totuși este cercetat atât pentru tentativă la omor calificat, deci o infracțiune contra vieții persoanei, dar și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Cu toate acestea, în sarcina inculpatului se reține că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, direct sau indirect, prin influențarea martorilor sau a părții vătămate. De asemenea, se apreciază că, fiind lăsat în libertate, inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și prin prima circumstanțelor personale, în sensul că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, totuși, din probele administrate în cauza, în faza de urmărire penală, rezultă ca a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Pentru aceste considerente, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, conform disp. art. 136 Cod procedură penală și apreciind că, și la acest moment procesual, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în baza 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și, pe care o va menține și, pentru aceleași motive, a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de cei inculpații și, precum și cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a susținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Astfel, în cauză au fost administrate aproape toate probele, iar J dintre martori au revenit asupra declarațiilor inițiale; ca atare, inculpatul nu mai are cum să influențeze aflarea adevărului.
S-a mai solicitat să se aibă în vedere și particularitățile cauzei, faptul că inculpatul are și calitatea de parte vătămată. Tot astfel, s-a mai arătat că infracțiunile de șantaj și favorizare a infractorului, imputate inculpatului, nu pot coexista.
În fine, s-a mai susținut că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai mult, punerea în libertate a inculpatului este necesară și pentru o recuperare adecvată a acestuia, în urma agresiunii a cărei victimă a fost.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
În raport de restrângerile majore pe care le aduce libertății persoanei, măsura arestării preventive a inculpatului se impune a fi luată și respectiv menținută doar în situații excepționale, când se apreciază că scopul măsurilor preventive, astfel cum este definit acesta în art.136 alin.1 Cod procedură penală, nu poate fi atins în alt mod, respectiv prin intermediul altei măsuri, mai puțin restrictive.
În speță, Curtea constată că, dacă la momentul inițial al luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se justifica alegerea acestei măsuri, în prezent, menținerea sa nu mai este imperios necesară, buna desfășurare a procesului penal putând fi asigurată și prin luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, măsură însoțită de o serie de obligații impuse inculpatului.
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 11 decembrie 2008, reținându-se ca temeiuri dispozițiile art.143, art.148 lit.b și f Cod procedură penală. Analizând aceste temeiuri, Curtea constată mai întâi că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în pofida schimbării declarațiilor unora dintre martori, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală. Ca atare, criticile formulate de recurentul inculpat sub acest aspect nu sunt întemeiate.
Referitor la temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea subliniază că în practica internă, ca de altfel și în jurisprudența Curții, s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă. Cu toate acestea, este unanim acceptat faptul că pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului descrește pe măsura scurgerii timpului, pe măsură ce faptele imputate acestuia se estompează în opinia publică. Or, tocmai acesta este cazul în speță, căci inculpatul este arestat de mai bine de 10 luni, iar infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, în raport de modalitățile și împrejurările concrete ale comiterii, nu prezintă totuși un grad de pericol social extrem de ridicat, care să determine acea tulburare a societății de care s-a făcut vorbire mai sus, în cazul punerii sale în libertate. Aceasta cu atât mai mult cu cât datele personale ale inculpatului (tânăr de doar 27 de ani, necunoscut cu antecedente penale), dar și circumstanțele speciale ale cauzei conturează suficiente indicii în sensul intrării ocazionale a inculpatului în conflict cu legea penală.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.b Cod procedură penală (constând în existența unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor), este discutabilă reținerea acestuia, în condițiile în care acțiunea de "influențare" ce se pretinde a fi fost exercitată de inculpat se suprapune cu elementul material al infracțiunii prev. de art.264 Cod penal, imputate acestuia. Dar distinct de această chestiune, Curtea subliniază faptul că reținerea acestui temei a avut în vedere împrejurări existente la momentul luării măsurii arestării preventive, împrejurări care, în mod firesc, vor subzista (nefiind susceptibile de a înceta sau a se modifica), dar care nu justifică însă prin aceasta menținerea "sine die" a măsurii preventive.
În susținerea prezentului recurs, inculpatul, prin apărători aleși, a făcut vorbire și de imposibilitatea coexistenței infracțiunii de șantaj cu cea de favorizare a infractorului, însă singura în măsură să dezlege aceste chestiuni este instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, Curtea neputând analiza, în acest stadiu procesual, problema încadrării juridice a faptelor imputate inculpatului.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în parte încheierea recurată și, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, conform art.139 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.145 Cod procedură penală, va înlocui această măsură cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, fără încuviințarea instanței, pe toată durata soluționării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Se va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Conform art.145 alin.11 și art.145 alin.12 proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul va trebui să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte în fața instanței de judecată, atât a celei de fond cât și ulterior în căile de atac, la toate termenele de judecată, precum și ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, respectiv Poliția Sector 2 B, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu intre în legătură cu inculpații și cu martorii din acte, mai puțin cu martorii cu care locuiește la aceeași adresă (concubina și rudele apropiate).
Conform art.145 alin.22 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.
Conform art.145 alin.21 Cod procedură penală, copie de pe prezenta va fi comunicată inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul -.
Casează în parte încheierea de ședință mai sus menționată și rejudecând:
Conform art.139 alin.1 cu referire la art. 145. proc. pen, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi municipiul B fără încuviințarea instanței, pe toată durata soluționării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Conform art.145 alin.11 și art.145 alin.12 proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte în fața instanței de judecată, atât a celei de fond cât și ulterior în căile de atac, la toate termenele de judecată, precum și ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, respectiv Poliția Sector 2 B, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu intre în legătură cu inculpații și și cu martorii din acte, și.
Conform art.145 alin.22 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.
Conform art.145 alin.21 Cod procedură penală, copie de pe prezenta va fi comunicată inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./3.11.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Silvia Cerbu
