Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(1633/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1458
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr.23/30 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.102/19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la datele de 05, 12 și 13 octombrie pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.23/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria Fetești în baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.art. 184 alin.2 Cod penalîninfracțiunea prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal și a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 09.04.1957 în comuna, județul B, domiciliat în F, -.l,.A,.2, județul I, fără forme legale în aceeași localitate,-, cetățenie română, studii medii, maistru militar UM 02445, fără antecedente penale, având. CNP - -, la pedepsele:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.l, 2 și 5 Cod penal, urmând ca în baza art. 33 lit.a - 34 alin.l lit.b din Codul penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 și 64 lit.a și Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul unor drepturi.
In baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată
executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
In baza art.71 alin.5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale față de inculpat.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 359 Cod procedură penală.
In baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice
de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Inculpatul fost obligat la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești - părți civile:
Spitalul Clinic de Urgență pentru copii " Curie" B la
plata sumei de 3.789 lei și la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive
prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului;
Spitalul Clinic de Urgență - B la plata sumei de
2.019,03 lei;
Spitalul Clinic de Urgență Militar Central "Doctor " B la plata sumei de 9.066,30 lei.
Spitalul Clinic de Chirurgie -Maxilo-Facială " Profesor Doctor " B la plata sumei de 746, 82 lei:
Spitalul Județean de Urgență S la plata sumei de 658, 67 lei și la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului.
Inculpatul a fost obligat către partea civilă la plata sumei de 2.000 lei despăgubiri civile materiale, la plata sumei de 15.000 lei daune morale și la plata dobânzilor legale pentru ambele sume de bani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului;
- partea civilă - prin reprezentant legal la plata sumei de 1.500 lei despăgubiri civile materiale, la plata sumei de 15.000 lei daune morale și la plata dobânzilor legale pentru ambele sume de bani, de la data 1 rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului;
- partea civilă la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile materiale, la plata sumei de 15.000 lei daune morale și la plata dobânzilor legale pentru ambele sume de bani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului:
- partea civilă la plata sumei de 1.000 lei despăgubiri civile materiale, la plata sumei de 55.000 lei daune morale și la plata dobânzilor legale pentru ambele sume de bani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului;
- partea civilă la plata sumei de 3.500 lei despăgubiri civile materiale, la plata sumei de 30.000 lei daune morale și la plata dobânzilor legale pentru ambele sume de bani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului:
A fost menținută poprirea asiguratorie instituită în baza art.163 Cod procedură penală de către instanță, prin încheierea pronunțată la data de 30.03.2007, asupra veniturilor realizate din pensie de către inculpat, în cuantum de 1/3 din venitul net lunar, aflate în mâinile terțului poprit Ministerul Apărării-Direcția Financiar Contabilă B, până la concurența sumei de 125.780 lei, despăgubiri civile datorate părților civile.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 2.01.2005 inculpatul, domiciliat în F, județul I, se deplasa pe 212 din direcția Țăndărei către F, cu autoutilitara marca 1307 cu nr. de înmatriculare -.
Pe raza localității, inculpatul a oprit autoutilitara și a luat patru persoane care solicitau a fi transportate, ocupând locuri în mașină după cum urmează: locul din față dreapta, - 15 ani, - - 6 ani și - - 9 ani pe bancheta din spate. Deplasarea se făcea în condiții de trafic favorabile, respectiv carosabil uscat și timp însorit.
La ieșirea din localitatea, inculpatul a parcurs un drum cu denivelări ce impunea reducerea vitezei și neefectuarea unor manevre de depășire, întrucât vizibilitatea era redusă. Deși cele două sensuri de mers erau despărțire de un marcaj ce semnifica interzicerea efectuării de depășiri, inculpatul s-a angajat în depășirea unui autoturism marca Wolswagen cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar de, în momentul în care acesta se afla în urcarea unei pante. Ajuns în vârful pantei, inculpatul a observat că din sens opus se deplasează o autoutilitară, însă nu a acționat sistemul de frânare pentru a se replia, ci a accelerat sperând în mod ușuratic că are timpul și spațiul necesar să efectueze manevra de depășire, fapt ce a dus la impactarea cu autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare - condusă regulamentar de numitul.
Conducătorul auto a acționat sistemul de frânare în premomentul impactului, acest lucru fiind constatat cu ocazia cercetării la fața locului faptei, când au fost găsite urme de frânare pe o distanță de 8,7, pentru a evita impactul.
Inculpatul nu a acționat sistemul de frânare în nici un moment, la locul accidentului neexistând urme de frânare.
Din impact a rezultat decesul numitei, a fiului său, - și vătămarea corporală a numitului 3-4 zile îngrijiri, pasager 80-90 zile de îngrijiri medicale, 75-80 zile de îngrijiri medicale și - 90-100 zile de îngrijiri medicale.
In sentință s-au făcut largi referiri la probele administrate în cauză și la criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei și soluționarea acțiunii civile.
Audiat fiind, inculpatul nu a negat săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, dar a susținut că o culpă similară aparține și minorului parte civilă care, fără a poseda permis de conducere, s-a aflat la volanul celuilalt autovehicul implicat în accidentul rutier.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, motivat, inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său inculpatul a criticat sentința atacată pentru următoarele motive: pe latura penală s-a arătat că instanța de fond trebuia să rețină o culpă comună în sarcina inculpatului și a părții civile pe considerentul că acesta din urmă, minor fiind la data producerii accidentului și conducând un autovehicul cu peste 100 km/, a contribuit alături de el la producerea evenimentului rutier iar pe latură civilă, s-a susținut că despăgubirile acordate nu au corespondent în probele administrate, iar în privința daunelor morale instanța de fond nu a evidențiat criticile pe care s-a bazat atunci când le-a cuantificat pentru fiecare parte civilă. A mai arătat că partea civilă a solicitat suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, iar instanța i-a acordat suma de 55.000 lei.
La rândul său partea civilă a criticat sentința sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apreciind că acestea sunt mult prea mici în raport de prejudiciul moral suferit. S-a arătat că a fost supus la trei intervenții chirurgicale și că urmare a accidentului suferit nu va mai putea practica atletismul, sport din care vroia să-și facă o carieră. S-a apreciat că suma de 100.000 lei cu care s-a constituit parte civilă în cauză ar acoperi în întregime prejudiciul moral suferit.
Prin decizia penală nr.102/A/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și parte civilă
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul, examinând sentința atacată și actele dosarului, în raport de criticile formulate în scris și susținute și oral cum și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele considerațiuni.
S-a apreciat astfel că prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt cu încadrarea juridică corespunzătoare în sensul că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului rutier, soldat cu decesul a două persoane și vătămarea gravă a altor trei. Critica apelantului sub acest aspect nu a putut fi primită pentru că probele dosarului, constând în înscrisuri, declarații de martori și, mai ales, expertiza medico-legală, dovedesc că singurul vinovat în producerea accidentului este inculpatul.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a susținut că o culpă concurentă, egală în grad cu a sa, aparține și minorului care s-ar fi aflat la volanul autoturismului - și aceasta în condițiile în care nu poseda permis de conducere. Susținerile inculpatului sub aspectul reținerii unei culpe comune au fost apreciate nefondate având în vedere, în primul rând, concluziile expertizei medico-legală care a stabilit, pe baza traumatismelor suferite de ocupanții autoturismului cu nr. de înmatriculare -, că nu putea ocupa decât locul dreapta față, fiind deci exclusă posibilitatea ca acesta să se fi aflat la volan.
Separat însă de aceste concluzii, tribunalul a constatat că prin intrarea pe contrasens, într-o zonă lipsită de vizibilitate (vârf de ), inculpatul a încălcat regulile referitoare la depășire, a creat o stare de pericol și că între fapta acestuia și accident este o directă legătură de cauzalitate. Mai mult decât atât, expertiza tehnică de specialitate a stabilit că autoturismul cu nr.de înmatriculare - a circulat regulamentar în momentele anterioare impactului, conducătorul acestuia încercând prin manevra de frânare evitarea coliziunii, lucru imposibil de realizat datorită vitezei celor două autovehicule și a spațiului redus.
În aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că susținerile inculpatului cu privire la reținerea unei culpe comune nu pot fi primite întrucât, datorită propriei conduite, accidentul nu putea fi evitat, indiferent cine s-ar fi aflat la volanul celuilalt autoturism.
Cu privire la soluționarea acțiunilor civile, tribunalul a constatat că instanța de fond, dând dovadă de rol activ, a administrat suficiente probe pe baza cărora a stabilit în mod temeinic despăgubirile civile care se cuvin fiecăreia dintre părți.
Sub acest aspect tribunalul a apreciat că sumele stabilite, atât pentru prejudiciile materiale, cât și pentru cele morale, sunt echitabile, țin cont de practica judiciară în materie și, ca instanță de fond s-a preocupat ca prin despăgubirile acordate să evite îmbogățirea fără just temei a celor care le-au cerut.
Cu privire la împrejurarea că instanța de fond ar fi acordat o sumă mai mare cu titlu de daune morale decât cea solicitată de către partea civilă .
Verificând lucrările dosarului tribunalul a constatat că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 2.500 lei despăgubiri civile și 100.000 lei daune morale ca urmării vătămării corporale a fiului său și a decesului unui alt copil, (fila 82 vol.II).
Soluționând cauza instanța i-a acordat acestei părți civile suma totală de 2.500 lei despăgubiri materiale (1.000 lei + 1.500 lei) și suma de 70.000 lei daune morale (15.000 lei + 55.000 lei). S-a constatat deci că prin sumele acordate cu titlu de despăgubiri acestei părți civile, instanța de fond nu a depășit cuantumul sumelor cerute prin cererea de constituire.
Inculpatul a mai criticat sentința arătând că la acordarea despăgubirilor acestei părți civile, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în timpul cercetărilor a fost plătită suma de 1.000 lei. Fiind vorba de un act ce ține de executarea sentinței tribunalul nu a examinat acest aspect prin prisma motivelor de apel.
Referitor la apelanta parte civilă, din examinarea actelor medicale depuse la dosarul cauzei instanța a constatat că, pentru vindecare, a necesitat un număr de zile îngrijiri medicale comparabile cu cele necesare lui - și, motiv pentru care instanța de fond a apreciat în mod temeinic, în cazul tuturor, că suma de câte 15.000 lei acoperă integral prejudiciile morale suferite de fiecare dintre ei.
Din aceleași acte medicale a mai rezultat că, în final, recuperarea acesteia va fi completă, nerămânând cu infirmități sau sechele. Fiind o persoană tânără, instanța a apreciat că, în măsura posibilităților sale, se poate dedica oricărei cariere în viitor.
Evocarea unei posibile cariere ca sportiv de performanță nu a putut fi primită pentru că, în primul rând, nu s-a făcut nicio dovadă a existenței vreunei aptitudini speciale în acest domeniu și, în al doilea rând, așa cum s-a arătat mai sus, este la o vârstă la care poate opta și poate avea succes în orice alt domeniu al vieții sociale, bineînțeles în măsura aptitudinilor și posibilităților sale.
Este motivul pentru care, tribunalul a apreciat și în cazul acestei părți civile că reparația morală acordată de către instanța de fond este justă și echilibrată.
În raport de aceste considerente s-a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, apelurile fiind respinse ca nefondate.
Împotriva acestor hotărâri au formulat recurs inculpatul și partea civilă. Atât inculpatul cât și partea civilă și-au motivat recursul în scris, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 38510alin. 2.proc.pen.
În ceea ce-l privește pe inculpat, acesta a invocat incidența cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 18 și pct. 9.proc.pen. În acest sens, s-a arătat că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt care a condus la reținerea culpei sale exclusive în producerea accidentului de circulație, în condițiile în care din materialul probator administrat în cauză, rezulta că la volanul celuilalt autoturism se afla minorul ce a condus cu o viteză superioară celei legale. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a criticat, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 3859pct. 9.proc.pen. faptul că din hotărârile recurate nu rezultă modul în care au fost stabilite daunele materiale și nici criteriile avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale. De asemenea, s-a invocat împrejurarea că suma acordată părții civile, de 55.000 lei, este mai mare decât cea solicitată de către parte cu prilejul formulării de pretenții civile, dar și faptul că instanțele nu au avut în vedere că în cursul urmăririi penale o parte din prejudiciu a fost acoperit.
Partea civilă a solicitat în recurs majorarea sumei acordată cu titlu de daune morale la 100.000 lei, arătând că suma este justificată în raport de împrejurarea că a suferit două intervenții chirurgicale și urmează să fie supus unei a treia intervenții. Criticile formulate nu au fost încadrate în drept.
Analizând hotărârile recurate, atât prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, dar și din perspectiva celor care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. 3.proc.pen. Curtea constată următoarele:
Asupra recursului formulat de către inculpat
Astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul critică, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.proc.pen. greșita reținere a culpei sale exclusive în producerea accidentului de circulație. Având în vedere împrejurarea că acestanu contestă faptul că are o cuplă propriei în producerea accidentului,Curtea constată că criticile formulate nu pot fi analizate de către instanța de recurs prin prisma cazului de casare invocat.
Potrivit textului, hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a comis ogravăeroarede faptavânddrept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.Așadar, în aplicarea acestui caz de casare, trebuie să se rețină nu numai existența unei erori în fapt, ci șicaracterul graval acesteia, prin influența pe care a avut-o în soluționarea cauzei, în sensul pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare, deci a unei soluții total opuse celei corecte.
Inculpatul nu contestă condamnarea sa, și nu tinde, prin criticile pe care le-a formulat, la obținerea unei soluții de achitare, ci doar la diminuarea culpei sale în producerea accidentului (prin reținerea culpei concurente a părții civile care s-ar fi aflat la volanul celuilalt autoturism implicat în accident și care nu avea permis de conducere), ceea ce în mod evident nu se poate circumscrie acestui caz de casare.
Pe de altă parte, chiar în situația în care inculpatul s-ar fi considerat total nevinovat, criticile aduse hotărârilor recurate nu ar fi putut fi analizate din perspectiva art. 3859pct. 18.proc.pen. în condițiile în care se invocă o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză, solicitându-se valorificarea declarațiilor date de martorii, și și a concluziilor raportului de expertiză efectuat de către expertul care arată că varianta ca autoturismul să fi fost condus de către minorul nu poate fi exclusă. Curtea constată că, la pronunțarea hotărârilor și stabilirea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului de circulație, instanțele au avut în vedere depozițiile acestor martori, pe care însă le-au înlăturat motivat (astfel că nu se ridică probleme din perspectiva art. 3859alin. 1 pct. 10.proc.pen.), apreciind că acestea nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, și în principal cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale, care, în raport de avariile celor două autoturisme și de leziunile suferite de ocupanții acestora, au stabilit că se afla la momentul impactului pe scaunul din dreapta șoferului.
Ceea ce se solicită de către inculpat este o reapreciere a acestor probe, care însă nu poate fi făcută de către instanța de recurs, aceasta având o sferă de acțiune limitată, căci în acest stadiu procesual nu se judecă din nou cauza, ci se verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată, respectiv dacă există discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, discordanță care să fi condus la pronunțarea unei greșite hotărâri de condamnare sau de achitare.
de atac a recursului este predominant devolutivă în drept, singurul caz de casare care permite examinarea și cenzurarea concluziilor la care instanțele inferioare au ajuns prin exercitarea dreptului de apreciere a probelor este cel prevăzut de art. 3859pct. 14.proc.pen. referitor la greșita individualizarea pedepsei în raport cu prevederile art. 72.pen. Or, recurentul nu formulează critici cu privire la pedeapsa ce i-a fost aplicată și nici instanța de recurs nu apreciază, în raport de cuantumul extrem de redus al acestei și modalitatea de individualizare a executării, că este cazul să ia în considerare din oficiu acest caz de casare.
Referitor la celelalte critici formulate de către recurentul inculpat, legate de modul de soluționare a acțiunilor civile, încadrate în drept în dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 9.proc.pen. Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor invocate, sunt supuse casării hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.
Din analiza hotărârilor recurate Curtea constată că nu se poate susține că acestea nu cuprind motivele care au stat la baza admiterii acțiunilor civile, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate. Astfel, instanța de fond a făcut ample considerații teoretice cu privire la principiile care guvernează repararea prejudiciului, întemeindu-și soluția de acordare a daunelor materiale pe depozițiile martorilor audiați în cauză, pe înscrisurile depuse la dosar, dar și pe notorietatea unor categorii de cheltuieli generate de înmormântarea victimelor și parastasele ulterioare. Instanța de apel a achiesat la concluziile primei instanțe, apreciind, în raport de probatoriul administrat, că sumele acordate cu titlu de daune materiale au fost corect stabilite și nu produc o îmbogățire fără just temei a părților civile. Hotărârile sunt motivate și în ceea ce privește acordarea daunelor morale, instanțele raportându-se la suferințele fizice și psihice ale părților civile, generate de vătămările corporale și de decesul unor persoane foarte apropiate acestora.
Cât privește cealaltă critică, legată de împrejurarea că suma acordată părții civile cu titlu de daune morale este mai mare decât cea solicitată, Curtea o va analiza din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 171. proc.pen. analiză care, în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 783/12 mai 2009, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 și de faptul că motivul de recurs a fost formulat în termenul prev. de art. 38510alin. 2.proc.pen. devine posibilă.
Curtea constată că prin admiterea acțiunii civile și acordarea către partea civilă a sumei de 55.000 lei cu titlu de daune morale, ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a legii civile, acordându-i-se acestei părți o sumă mai mare decât cea solicitată.
Din analiza actelor dosarului Curtea reține că parte civilă a formulat pretenții civile, urmare a decesului fiului său, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei, și la 50.000 lei cu titlu de daune morale (fila 82 vol 1 dosar instanță). Prin același înscris s-au formulat pretenții civile și pentru partea civilă minoră, vătămată în accident, reprezentat în procesul penal de tatăl său,. Pentru acesta s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 lei, daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare și la 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Concluzia instanței de apel, care, cumulând sumele pentru care s-a făcut constituirea de partea civilă de către (atât cele solicitate în nume propriu cât și cele solicitate pentru minorului, în calitate de reprezentant legal al acestuia), a stabilit că suma de 55.000 lei acordată cu titlu de daune morale nu depășește cuantumul daunelor solicitate de 100.000 lei, este total eronată. Aceasta întrucât în cauză s-au exercitat două acțiuni civile distincte, cu titulari diferiți, și reprezentat de, astfel că nu era posibilă adiționarea sumelor solicitate și stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate fiecăreia dintre părți în raport de suma rezultantă.
Așadar, instanțele, încălcând principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, și acordând despăgubiri într-un cuantum mai ridicat decât cele solicitate (plus petita) au făcut o greșită aplicare a legii, împrejurarea ce determină incidența cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 171. proc.pen. și deci, admiterea recursului, casarea în parte a celor două hotărâri și reducerea cuantumului daunelor morale la suma solicitată de 50.000 lei.
Asupra recursului formulat de partea civilă
Recurentul parte civilă critică modul de soluționare a acțiunii civile, solicitând o reapreciere a cuantumului daunelor morale, reapreciere ce nu este posibilă în calea de atac a recursului care, fiind eminamente devolutivă asupra chestiunilor de drept, nu permite cenzurarea elementelor stabilite de instanțele inferioare în urma unui proces de interpretare a probelor administrate. Or, daunele morale se raportează, în esență, la un prejudiciu de ordin afectiv, nesusceptibil de determinări obiective pe baza unor criterii preexistente, ci supus unor aprecieri esențial subiective ale instanțelor de judecată.
Reindividualizarea cuantumului daunelor morale nu este posibilă în recurs din perspectiva niciunuia din cazurile de casare, inclusiv a celui prevăzut de art. 3859pct. 18. proc. pen. Aceasta deoarece stabilirea daunelor morale într-un cuantum inferior celui solicitat de către partea civilă este, așa cum s-a arătat, rezultatul exclusiv al unui proces de apreciere a probelor administrate, iar nu al unei erori grave de fapt, rezultată în urma unei contrarietăți evidente și de necontestat între situația reținută de instanță și aspectele ce rezultă din actele dosarului.
Aceste considerente au fost avute în vedere și la soluționarea recursului formulat de inculpat. Așa cum s-a arătat anterior, admiterea recursului inculpatului a fost determinată de constatarea incidenței cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 171. proc.pen. Instanța de recurs nu a făcut decât să înlăture nelegalitatea constatată, fără a proceda la o reindividualizare sumei acordată cu titlu de daune morale, cuantumul acestor despăgubiri fiind redus la suma solicitată de către partea civilă.
În raport de cel reținute, constatând că nu sunt incidente alte cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte decizia și sentința atacate și rejudecând, va obliga pe inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, sumă la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului, menținând daunele materiale în cuantumul acordat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
În raport de soluțiile pronunțate, Curtea va obliga recurentul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca cele ocazionate de soluționarea recursului declarat de inculpatul să rămână în sarcina acestuia.
Referitor la cererile de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de către părțile civile, și, susținute de actele ce dovedesc efectuarea lor cu titlu de onorariu avocațial, Curtea le va admite și va obliga inculpatul la plata acestora, în parte pentru partea civilă și în integralitate pentru celelalte părți, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că recursul inculpatului urmează a fi admis, iar cel al părții civile respins, însă această împrejurare nu determină suportarea cheltuielilor judiciare de către aceasta din urmă. Cheltuielile au fost determinate de promovarea de către inculpat a căii de atac, și nu de către partea civilă, al cărui recurs nu implica formularea de apărări pentru intimați, acestea neavând o poziție contradictorie în cadrul procesului penal. Recursul inculpatului a fost considerat întemeiat numai în ceea ce privește modul de soluționare a acțiunii civile față de partea civilă, iar toate celelalte critici, ce puteau conduce la modificarea soluției în ceea ce privește părțile ce au efectuat cheltuieli judiciare, au fost apreciate nefondate. Ca atare, inculpatul se află în culpă procesuală, urmând a suporta în totalitatea cheltuielile efectuate de intimatele părți civile și și numai în parte cheltuielile judiciare cele ale părții civile (în raport de soluția adoptată cu privire la acesta).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.23/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.102/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Casează în parte decizia și sentința atacate și rejudecând:
Obligă pe inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, sumă la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului, menținând daunele materiale în cuantumul acordat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
Obligă recurentul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 lei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de inculpatul rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către intimați, după cum urmează:
-câte 595 lei către fiecare dintre intimatele părți civile și, reprezintă onorariu avocațial;
-450 lei către intimatul parte civilă reprezintă onorariul avocațial parțial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.LR -20.11.2009/2ex GREFIER
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
