Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (979/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 06 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Simona Elena
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr.566/20.03.2008 pronunțate de Judecătoria sectorului 5 B și a deciziei penale nr.194A/25.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal asistat de avocat ales G împuternicire avocațială nr.28338/10.06.2009, lipsind intimatele părți vătămate SC ROMANIA SRL și SC
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, procedează la audierea recurentului inculpat, în temeiul art.323 Cod procedură penală, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b rap. la art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, casarea deciziei penale nr.194A/25.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală și menținerea sentinței penale nr.566/20.03.2008 pronunțate de Judecătoria sectorului 5 B, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune, prev. de art.215 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Apreciază că fapta inculpatului care a folosit mijloace frauduloase, respectiv tichete cadou, în scopul de a obține un folos material injust, constând în diferența între prețul la care le-a achiziționat și valoare nominala a tichetelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune.
Precizează că inculpatul a acționat cu intenție, în scopul de a induce în eroare partea vătămată prin intermediul SC, prin modalitatea în care a înțeles să facă plata prin intermediul tichetelor cadou, mai mult consideră că inculpatul avea cunoștință că tichetele cadou nu erau legal valabile a fi introduse în circuitul civil.
Totodată inculpatul prin folosirea tichetelor a atestat părții vătămate SC, că acestea ar fi fost emise în mod legal, că există un beneficiar legal, real al acestor tichete cadou și că plata urmează a fi efectuată de SC ROMANIA SRL, în realitatea constatându-se că aceste tichete nu erau emise în favoarea vreunei societăți comerciale sau a unui salariat.
Consideră că inculpatul avea obligația de a verifica valabilitatea tichetelor și în raport de numărul mare al acestora, a cunoscut împrejurarea că acestea nu era valabile a fi introduse în circuitul civil și prin folosirea lor în executarea unui contract de vânzare cumpărare, apreciază ca fiind îndeplinite elementele constitutive ale laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune.
Menționează că din declarațiile salariaților angajați ai inculpatului, audiați în calitate de martori, rezultă că achiziționau săptămânal de la persoane necunoscute un număr mare de tichete de masă sau tichete cadou, respectiv 50 sau 100, pentru care plăteau 60% - 80% din preț. Arată că tichetele erau folosite în interes personal cât și pentru plăți efectuate în numele societăți al cărui administrator era.
Apreciază că inculpatul ar fi trebuit să cunoască că tichetele nu erau valabile a fi introduse în circuitul civil, or în raport de numărul mare cât și de modalitatea prin care acesta a intrat în posesia lor, consideră că sunt împrejurări care conduc la concluzia că inculpatul a cunoscut ne valabilitatea acestora și folosindu-le a acționat în scopul de a produce o pagubă și de a obține un folos material injust.
Susține că respectivul contract de vânzare cumpărare nu ar fi fost încheiat de SC, dacă s-ar fi cunoscut că nu exista nici un beneficiar al real al respectivelor tichete și ar fi existat probele cu efectuarea plății în contractul respectiv.
Un alt aspect vizează împrejurarea că inculpatul a completat tichetele cu date false cu intenție directă, explicația inculpatului ne fiind plauzibilă, constituie un alt aspect care conduce la concluzia că inculpatul avea cunoștință că tichetele sunt fraudulos folosite.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că în cauza de față nu s-a comis nici o infracțiune de înșelăciune.
Menționează că inculpatul are un mic magazin într-un cartier studențesc, studenții vânzând aceste tichete pentru a face rost de bani.
Mai mult la inculpatul a întrebat dacă poate folosi respectivele tichete la încheierea contractului de vânzare cumpărare, astfel că apreciază că o anumită responsabilitate revine și celor de la magazin care au atestat valabilitatea tichetelor și faptul că pot fi folosite la încheierea tranzacției.
Precizează că inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a înșela pe cineva, este necunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament ireproșabil până la acel moment.
În ceea ce privește infracțiunea de fals, în permanență acuzarea a spus că dacă și-ar fi trecut numele pe tichete nu ar fi existat infracțiunile de înșelăciune și fals, or o infracțiune trebuie a fi analizată sub aspectul intenției, inculpatul declarând în ce împrejurări a menționat ca și beneficiar al tichetelor pe acel C, și motivele care au determinat că și factura a fost emisă pe același nume.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă nespus cele întâmplate și precizează că nu a avut nici un moment intenția de a înșela pe cineva.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 13 octombrie 2009.
Dată în ședință publică azi, 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (979/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1456/
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr.566/20.03.2008 pronunțate de Judecătoria sectorului 5 B și a deciziei penale nr.194A/25.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 6 octombrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13 octombrie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 556 din 20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 11 luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și b pen. raportat la art. 76
alin. 1 lit. c pen.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută și pedepsită de art. 288. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și b pen. raportat art. 76 alin. 1 lit. e pen.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de
art. 291. pen. cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și b pen. raportat art. 76 alin. 1 lit. e pen.
În temeiul art. 33 lit. a pen. raportat la art. 34 lit. b pen. s-a constatat că cele 3 infracțiuni sunt concurente urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 11 luni închisoare, sporită cu o lună, în final se dă spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81, 82. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 71. pen. i s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen.
În temeiul art. 71 alin. 5. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat de la data de 27.02.2007 până la 09.03.2007.
În temeiul art. 348. pr. pen. s-a dispus anularea a 1021 tichete cadou emise de " " depuse la camera de corpuri delicte.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 14.02.2007 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B plângerea formulată de prin care aceasta reclama furtul de la sediul societății respective a unor tichete cadou în valoare de 14.260 lei și informa asupra primirii, în vederea rambursării, unui colet conținând tichetele cadou în cauză, expediat de Militari ( 25 ). Partea vătămată a mai arătat că tichetele respective fuseseră folosite pentru achiziționarea unui lot de mobilă care a fost livrat și pentru achitarea unui avans pentru un alt lot de mobilă ce urma a fi livrat în jurul datei de 26.02.2007.
La data de 26.02.2007 polițiști din cadrul Serviciului de Investigații Criminale - Poliția Sector 5, l-au depistat în flagrant pe inculpatul în incinta Militari, în timp ce încerca să achite mai multe obiecte de mobilier cu tichete valorice cadou (521 tichete în valoare de 10 și 30 de lei), emise de România Tichetele erau inscripționate olograf cu numele și CNP -.
După depistarea în flagrant, organele de cercetare ale poliției au procedat la efectuarea percheziției asupra autoturismului proprietatea personală a inculpatului, cu nr. -, unde au mai fost găsite alte 500 de tichete valorice de masă ( 5 pachete a câte 100 de bucăți ), emise de România, fiecare în valoare de 7,41 lei, 200 de tichete valorice cadou în valoare de 30 de lei fiecare, precum și suma de 11.550 lei (57-59 ).
Imediat după depistarea inculpatului, polițiștii au procedat la efectuarea unui control la punctul de lucru aparținând, situat la parterul P1 din Complexul Regie, societate al cărei patron și administrator este inculpatul (136-137 ). Cu această ocazie s-au ridicat din magazin 795 de tichete valorice de masă, tipărite de România, tichete cu serii diferite, pe nume diferite, în valoare de 7,41 lei fiecare, după cum rezultă din procesul-verbal de ridicare a tichetelor cadou de la (65 ), precum și un bilet scris de inculpat, pe o bucată dintr-un ambalaj al unui cartuș de țigări, cu mențiunea "la tichetele de masă (nu cadou) plătim - 40% ( la cei care aduc mai mult de 20) " (depus la fila 64 ). Din cercetările efectuate a rezultat că toate tichetele de masă și cecurile cadou ridicate de la inculpatul făceau parte din lotul sustras de la partea vătămată unde figurau ca distruse (conform mențiunilor cuprinse în procesele-verbale de distrugere comenzi anulate întocmite de partea vătămată și depuse la filele 123, 125, 127 ), dar care, de fapt, fuseseră repuse ilegal în circulație.
Din declarațiile martorilor (56), (116), (117), angajați ai, la punctul de lucru situat la parterul P1 din Complexul Regie, rezultă că persoane necunoscute aduceau spre vânzare bonuri de masă sau cecuri cadou, pe care martorii le achiziționau la 80% din valoarea lor, la ordinul inculpatului. Din declarația martorului reiese că bonurile respective nu erau completate, semnate sau ștampilate, iar martorii trebuia să îl sune pe inculpat pentru ca acesta să-și dea acordul cu privire la achiziționarea lor. Declarațiile martorilor se coroborează cu declarația dată de inculpat în fața instanței (49), în care acesta recunoaște că era sunat de angajații săi în momentul în care la magazin veneau diverse persoane pentru a vinde bonuri și că le spunea angajaților săi să achiziționeze bonurile dacă persoanele care le vindeau acceptau un preț cu 20% mai mic decât valoarea nominală înscrisă pe bonuri. Inculpatul a mai precizat că achiziționa bunurile în interes personal, societatea al cărei administrator era neavând niciodată vreun contract cu firma emitentă
Inculpatul a mai declarat că s-a prezentat la Militari de unde a dorit să achiziționeze mobilă pe care să o achite cu cecurile cadou.
Din declarația martorei (74), fostă angajată a Militari rezultă că la sfârșitul anului 2006, inculpatul a venit la magazin, însoțit de o femeie, pentru a comanda mai multe produse de mobilă. Declarația martorei se coroborează cu cea a martorei, concubina inculpatului, care a precizat că a fost împreună cu inculpatul la magazinul amintit, pentru a cumpăra mobilă (115).
Inculpatul a dorit să achiziționeze mobila pe numele, ulterior s-a răzgândit, solicitând emiterea facturii pe denumirea societății, însă deoarece tichetele cadou erau completate pe numele, martora, având calitatea de casieră la Militari, l-a trimis pe inculpat să schimbe factura, întrucât factura se eliberează doar pe numele care este trecut pe tichete aspect confirmat și de martora care a declarat că a fost nevoită să refacă factura, precum și de martora care a precizat că politica firmei este ca factura să se emită pe numele completat pe bon (75).
Tot din declarația martorei rezultă că inculpatul a reușit să o inducă în eroare, ea crezând că pe inculpat îl cheamă.
Deși inculpatul a afirmat în declarația dată în fața instanței și atașată la dosar la fila 49 că a evitat să treacă numele său pe bonuri pentru a nu avea discuții în familie deoarece a achiziționat mobila în timpul relației de concubinaj, această apărare va fi înlăturată deoarece inculpatul s-a prezentat la magazin chiar împreună cu concubina sa.
Din declarația martorei mai rezultă că l-a întrebat pe inculpat de unde are un număr așa de mare de bunuri, iar acesta a răspuns că are contracte cu multe firme care îi dau bonurile la schimb cu altceva.
Din factura fiscală nr. 20513/04.02.2007, atașată la fila 56, rezultă că inculpatul a achitat suma de 3.999,99 lei cu bonuri cadou, suma reprezentând avansul în contul comenzii 2296 din 04.02.2007. În baza acestei comenzi, inculpatului i-au fost livrate la domiciliu, la date de 07.02.2007, mai multe obiecte de mobilier, în valoare de 10.260 lei, după cum rezultă din factura fiscală nr. -/04.02.2007, atașată în copie la fila 135 și din avizul de însoțire a mărfii nr. -/06.02.2007, atașat la fila 55
La data de 26.02.2007, inculpatul s-a prezentat împreună cu concubina sa la magazinul în vederea achitării sumei rămase, tot cu bonuri cadou (521 tichete in valoare de 10 si 30 de lei, conform procesului-verbal de la filele 33-38 ), retrase de pe piață de către partea vătămată și completate de inculpat cu numele și CNP -, când a fost depistat de polițiști din cadrul Serviciului de Investigații Criminale - Poliția Sector 5, ocazie cu care inculpatul a declarat că achiziționase aceste tichete și le completase personal cu numele și CNP-ul unei cunoștințe. Ulterior, în declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a afirmat că este o cunoștință de-a sa, un fost student căruia îi împrumutase o sumă de bani, primind ca garanție actul său de identitate. Inculpatul a mai declarat că a completat bonurile de masă cu numele, fără ca acesta să știe, precizând că persoana respectivă locuiește în mun. P- Din procesul-verbal efectuat de Poliția mun. P-N a rezultat imposibilitatea identificării și audierii numitului (164-165 ).
Din concluziile raportul de expertiză criminalistică nr. -/12.03.2007 ( 73-76 ), rezultă că mențiunile olografe trecute la rubricile "nume și prenume" și "CNP" de pe cele 20 de tichete cadou, alese aleatoriu de organul de cercetare care a dispus efectuarea expertizei dintre teancurile de tichete ridicate, au fost executate de inculpatul.
Elementul material al laturii obiective a faptei l-a constituit acțiunea inculpatului de a achita contravaloarea mobilei achiziționate de la Militari cu tichetele cadou falsificate, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în condițiile în care, dacă ar fi știut că inculpatul nu este beneficiarul tichetelor cu care urma să facă plata, Militari nu ar fi acceptat să încheie contractul de vânzare-cumpărare. Inculpatul a obținut un folos injust, reprezentat de diferența dintre valoarea nominală a tichetelor achiziționate prin angajații săi și suma pe care o achita celor care le ofereau spre vânzare, sumă cu 20% mai mică decât valoarea nominală înscrisă pe tichetele respective. Prin activitatea sa infracțională inculpatul a produs o pagubă în sarcina părții vătămate, pagubă reprezentată de valoarea tichetelor pe care partea vătămată le-a decontat Militari
Pentru a putea săvârși infracțiunea inculpatul s-a folosit de un mijloc fraudulos, tichetele cadou pe care tot el le falsificase în prealabil, instanța urmând să facă aplicarea art. 215 alin.2 teza a II-a pen. care dispune că dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Urmarea imediată a săvârșirii faptei a fost atingerea adusă patrimoniului părții vătămate, între acțiunea inculpatului și urmarea imediată există un raport de cauzalitate directă.
Au fost reținute circumstanțele atenuate prevăzute la art. 74 alin.1 lit. a și c pen. deoarece inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat în fața autorităților atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție sub forma intenției directe întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit obținerea unui folos material injust. Nu se poate reține apărarea inculpatului, în sensul că nu a urmărit inducerea în eroare a părții vătămate câtă vreme, fiind administratorul unei societăți comerciale care accepta ca mijloc de plată tichetele emise de partea vătămată, cunoștea mecanismul de decontare a acestora, și totodată faptul că nu avea dreptul să folosească asemenea tichete în lipsa existenței unei convenții cu partea vătămată
Deși partea vătămată prin adresa de la fila 32 arată că nu înțelege să se constituie parte civilă în prezenta cauză, instanța a avut în vedere la soluționarea laturii penale că în cauză partea vătămată este cea care a făcut plângerea penală arătând inițial că se constituie parte civilă pentru ca ulterior să-și modifice poziția procesuală, acesta având relevanță numai sub aspectul soluționării laturii civile potrivit principiului disponibilității.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72. pen. și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal (între 3 și 15 ani închisoare), gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine pozitivă după săvârșirea infracțiunii, s-a prezentat în fața autorităților, deși n-a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, că nu are antecedente penale, este administrator al, având posibilitatea să-și asigure mijloacele de existență în mod licit.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, aplicarea acestora inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 Cod pen. cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, instanța a apreciat că atitudinea parțial nesinceră a inculpatului avută în cursul procesului penal, pericolul social al faptei, de natură a afecta relațiile de încredere necesare între participanții la viața economică - atrag nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod pen. și că aplicarea acestor pedepse accesorii se impune, motiv pentru care, în baza art. 71
pen. instanța urmează să interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b din pen. respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Fapta inculpatului de a completa în fals tichetele cadou, cumpărate la un preț mai mic decât valoarea lor nominală, cu numele de, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. si ped. de art. 288 alin.1 pen.
Pentru a reține în sarcina inculpatului săvârșirea acestei infracțiuni, instanța a constatat că este îndeplinită situația premisă a existenței unor "înscrisuri oficiale", respectiv tichetele cadou emise de În privința caracterului oficial al acestor înscrisuri, instanța are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 288 alin. 3.pen. sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice. Totodată, conform dispozițiilor art. 1.2 din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și tichetelor de creșă, adoptate prin HG nr. 1317/2006, tichetele cadou sunt bilete de valoare. Prin urmare, tichetele cadou emise de sunt "înscrisuri oficiale" în înțelesul legii penale.
Elementul material al laturii obiective a faptei îl constituie acțiunea inculpatului de a completa rubricile,beneficiar" și,CNP" de pe tichetele cadou folosite cu numele, " și, -", urmarea imediată fiind reprezentată de starea de pericol creată prin săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate rezultând ex re.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție sub forma intenției directe, urmărind să producă în folosul său consecințe juridice.
Instanța a considerat necesară aplicarea unui spor de o lună de închisoare la pedeapsă aplicată pentru atingerea scopului educativ, sancționator și preventiv al pedepsei față de natura și numărul faptelor comise de inculpat.
În privința modului de executare a pedepsei, instanța a reținut că inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul neavând antecedente penale, ceea ce îi conferă acestuia vocația de a beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 alin. 1 lit. a și b și art. 81 alin. 2. pen. Având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia într-un loc de detenție. Prin urmare, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a, b și c pen, (respectiv pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare și lipsa antecedentelor penale, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate), instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 alin.1 pen.
Sub aspectul laturii civile instanța a reținut că rezolvarea acțiunii civile în procesul penal se face potrivit legii civile iar constituirea persoanei vătămate ca parte civilă se întemeiază pe dispozițiile art. 15
pr. pen. Având în vedere adresa depusă la fila 32, instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. De asemenea nici partea vătămată " Militari" SRL nu s-a constituit parte civila.
În lipsa unei asemenea constituiri, instanța s-a pronunțat din oficiu asupra reparării pagubei în cazurile prevăzute de art. 17. pr. pen. iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Pe cale de consecință, instanța a anulat 1021 tichete cadou emise de Sc " " depuse la camera de corpuri delicte.
Împotriva sentinței mai sus amintite a declarat apel inculpatul, care a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 407/A din 27.06.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a fost admis prin decizia penală nr. 1325 din 24.10.2008 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a casat decizia penală pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că instanța de control judiciar a apelului nu a analizat în drept, dar și în fapt, apelul declarat de inculpat, sub aspectul criticilor formulate.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I penală la data de 8.12.2008, sub nr-.
Cu ocazia rejudecării apelului declarat de inculpat, acesta a reiteratcriticile inițiale, cu privire la greșita sa condamnare sub aspectul săvârșirii celor trei infracțiuni reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
Astfel, acesta a arătat că nu a cunoscut că tichetele cadou au fost introduse fraudulos în circuitul comercial d e către persoana care le-a sustras de la SC SRL. A mai arătat că în realizarea operațiunii comerciale de vânzare cumpărare a mobilei, și-a prezentat identitatea reală și a intenționat sa achiziționeze mobile pe numele său ori al firmei sale, însă, în urma discuțiilor cu angajații SC Militari SRL - care i-au spus că factura nu se poate emite decât pe numele persoanei menționată pe tichete - acceptat refacerea documentelor de vânzare pe numele C, dar a indicat drept destinație a livrării adresa unde locuia efectiv. Ca atare, reprezentanții SC Militari SRL au fost în deplină cunoștință cu privire la identitatea sa, dar și cu privire la faptul că inculpatul a folosit pentru plata mobilei tichete cadou având menționat numele altei persoane decât cumpărătorul real al mobilei; s-a mai arătat că achiziționarea și plata mobilei s-ar fi realizat în absolut aceleași condiții și în situația în care pe tichete ar fi fost înscris numele inculpatului.
Sub raportul laturii subiective, inexistența intenției inculpatului de a induce în eroare reprezentanții SC Militari SRL și de a produce vreo pagubă rezultă din conduita sa de la momentul perfectării tranzacției, precum și din împrejurarea că nu a avut cunoștință despre proveniența ilicită a tichetelor (și, pe cale de consecință, nici reprezentarea că nu le poate folosi pentru plata mobilei).
Apelantul inculpat a mai criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și de uz de fals. Astfel, s-a susținut că, indiferent de numele înscris pe tichetele cadou, consecința juridică a nevalabilității lor și, drept urmare, a decontării lor nelegale a fost determinată de introducerea frauduloasă a respectivelor înscrisuri în circuitul comercial, prin sustragerea de către o altă persoană. Mai mult, este evidentă lipsa oricărei vinovății a inculpatului, întrucât, în raport de împrejurările concrete în care s-a realizat tranzacția comercială, respectiv discuțiile avute cu reprezentanții vânzătorului, niciun moment inculpatul nu a avut reprezentarea că tichetele cadou folosite pot produce o altă consecință juridică decât cea instituită prin lege.
Pentru toate aceste considerente, apelantul inculpat a solicitat achitarea sa pentru toate cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 371 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cod penal, constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții"inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cuprilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate".
În speță, Tribunalul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nici sub aspectul laturii obiective, dar nici al laturii subiective, astfel că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Astfel, elementul material al laturii obiective(verbum regens)constă în inducerea în eroare exercitată de inculpat asupra părții vătămate, ce poate avea loc fie prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Or, din probatoriul administrat (declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile angajaților SC Militari SRL, dar și cu declarațiile prietenei sale de la acea dată, martora ) a reieșit că reprezentanții societății vânzătoare cunoșteau atât faptul că inculpatul este o altă persoană decât cea care figura pe bon, cât și adevărata identitate a inculpatului cumpărător, adresa de domiciliu și telefonul său. Tot astfel, s-a dovedit că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că tichetele cadou cu care a achiziționat mobilierul fuseseră introduse fraudulos în circuitul civil (declarațiile inculpatului în acest sens fiind confirmate de angajații societății sale comerciale, prin intermediul cărora au fost cumpărate bonurile, dar și de prietena sa de la acea dată, audiați ca martori în cauză). Ca atare, în aceste împrejurări, nu se poate reține că inculpatul a indus în eroare partea vătămată, în vreuna din cele două modalități normative mai sus reținute.
Apoi, în cazul infracțiunii de înșelăciune, urmarea imediată constă într-o pagubă produsă în patrimoniul părții vătămate; așadar, acțiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unui prejudiciu material (indiferent că acest prejudiciu este produs celui indus în eroare sau altei persoane). Intre acțiunea de inducere în eroare și paguba pricinuită este însă absolut necesar să existe unraport de cauzalitate.
In speță, nu sunt întrunite aceste cerințe legale, căci prejudiciul suferit de SC SRL (constând în decontarea către SC Militari SRL a unor bonuri cadou ce figurau distruse), este consecința sustragerii lor de către numitul și introducerii frauduloase în circuitul civil, iar nu a activității inculpatului. Astfel, nu inducerea în eroare imputată inculpatului, constând în prezentarea acestuia la SC Militari SRL a unor tichete cadou completate în mod nereal cu numele C, a dus la producerea prejudiciului material în cauză, ci faptul că bonurile nu erau valabile. Cu alte cuvinte, dacă bonurile s-ar fi aflat în mod legal în circuitul civil, indiferent de numele persoanei înscris pe acestea, sau orice altă identitate, în cauză nu ar fi existat un prejudiciu, căci decontarea unor bonuri valabile nu era de natură, prin definiție, să prejudicieze partea vătămată SC SRL.
Intre fapta inculpatului și crearea unei pagube părții vătămate SC SRL ar fi putut exista un raport de cauzalitate doar în ipoteza în care inculpatul ar fi cunoscut împrejurarea că tichetele cadou cu care a achiziționat mobilierul fuseseră introduse fraudulos în circuitul civil.
De altfel, s-a constatat că partea vătămată SC SRL nici nu a formulat pretenții civile în prezenta cauză, tocmai în considerarea faptului că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr- al Judecătoriei sectorului 5 B, în care numitul (autorul sustragerii bonurilor și punerii lor în circuitul civil) este trimis în judecată pentru furt și înșelăciune.
Pe de altă parte, activitatea de inducere în eroare imputată inculpatului nici nu a avutun caracter determinantla încheierea contractului de vânzare cumpărare de mobilier încheiat cu SC Militari SRL, acest contract nefiind unulintuitu personae(respectiv încheiat în considerarea persoanei înscrise pe bonuri). Altfel spus, nu completarea în mod nereal de către inculpat a tichetelor cadou cu numele a determinat SC Militari SRL să încheie contractul în condițiile stipulate. In acest sens, se constată că în practică, SC Militari SRL nu era interesată de numele înscris pe tichet (astfel cum reiese din declarațiile angajaților audiați în cauză, respectiv martorii, ), astfel că nici nu se verifica identitatea persoanei ce folosea tichetul cadou cu cea înscrisă pe acesta, ci doar se examina valabilitatea formală a tichetului. De altfel, această practică este explicabilă câtă vreme, spre deosebire de tichetele de masă, în cazul tichetelor cadou nu există o interdicție legală expresă de a fi utilizate de alte persoane decât salariații beneficiari.
Nici sub raport subiectiv nu sunt întrunite cerințele art. 215 Cod penal, căci infracțiunea de înșelăciune se săvârșește cu intenție directă ori indirectă, ceea ce înseamnă că făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere sau menținere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă părții vătămate, rezultat a cărui producere o urmărește ori o acceptă, în scopul obținerii unui folos material injust, pentru sine sau pentru altul. Or, probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat că inculpatul ar fi acționat cu vinovăția cerută de lege, căci necunoscând caracterul fraudulos al introducerii în circuitul civil al tichetelor cadou (cum s-a arătat mai sus), nu avea cum să prefigureze un rezultat socialmente periculos al faptelor sale, constând în producerea unei pagube, rezultat pe care să-1 urmărească ori, cel puțin, să îl accepte.
Cât privește infracțiunile defals material în înscrisuri oficialeși respectivuz de fals. Tribunalul a constatat că soluția de condamnare a inculpatului dispusă de prima instanță este legală și temeinică, criticile apelantului sub acest aspect fiind nefondate.
Apelantul inculpat a susținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 288 Cod penal, având în vedere că, indiferent de numele înscris pe tichete, consecința juridică a nevalabilității acestora și, drept urmare, a decontării lor nelegale, a fost determinată de introducerea frauduloasă a respectivelor tichete în circuitul comercial prin sustragerea lor de la sediul emitentului SC SRL de către un angajat al acestuia. Tribunalul constată că susținerile apelantului sunt parțial întemeiate, dar tind mai degrabă să demonstreze lipsa unei legături de cauzalitate între urmarea imediată și fapta ilicită cu referire la infracțiunea de înșelăciune, cum s-a reținut mai sus.
Cât privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, este de precizat că aceasta este o infracțiune "de pericol", iar nu "de rezultat", ceea ce se traduce prin aceea că urmarea imediată a elementului material al laturii obiective constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită de lege, adică pentru încrederea publică în autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor oficiale, apte să producă consecințe juridice. Raportul de cauzalitate dintre faptă și urmarea periculoasă rezultă "ex re", din însăși săvârșirea faptei. Reiese, așadar, că infracțiunea se consumă în momentul în care acțiunea de falsificare a fost dusă până la capăt, prin crearea unui înscris oficial fals, cu aparență de autenticitate și aptitudinea de a produce consecințe juridice și s-a produs urmarea socialmente periculoasă; pentru existența infracțiuniinu interesează dacă înscrisul oficial fals a fost sau nu întrebuințat.
In speță, infracțiunea s-a consumat prin simplul fapt al completării în mod nereal a tichetelor (cumpărate "în alb" de inculpat) cu numele și codul numeric personal al unei persoane, căci din acest moment tichetele erau apte să producă consecințe juridice, putând fi folosite pentru achiziționarea de produse. Faptul că tichetele au fost folosite efectiv de către apelantul inculpat pentru achiziționarea de mobilier este rară relevanță, din această perspectivă, interesânddoarsub aspectul reținerii și a infracțiunii de uz de fals, în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Tribunalul a constatat că inculpatul a acționat cu vinovăția cerută de lege, respectiv cu intenție, însă în forma prev. de art. 19 alin. l pct. l lit. b Cod penal (intenție indirectă), iar nu directă, cum a reținut prima instanță. Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, rezultatul socialmente periculos al infracțiunii prev. de art. 288 Cod penal, pe care inculpatul trebuie să îl prefigureze și, după caz, să urmărească producerea lui prin săvârșirea faptei, sau să accepte producerea lui, deși nu o urmărește, constă nu în producerea unor consecințe juridice, ci într-o stare de pericol pentru încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale, apte să producă consecințe juridice. Or, în speță, nu se poate susține că inculpatul a urmărit tulburarea încrederii publice de care trebuie să se bucure înscrisurile oficiale, ci doar că a acceptat producerea acestuia rezultat, prin falsificarea tichetelor cadou. Mai trebuie precizat că, pentru existența infracțiunii, nu interesează mobilul și nici scopul urmărit de făptuitor, fapta constituind infracțiune chiar dacă înscrisul nu a fost falsificat în vederea unui scop nelegitim,căci un înscris oficial falsificat aduce atingere încrederii publice prin simplul fapt că este fals.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 288 Cod penal și de art. 291 Cod penal, Tribunalul a constatat că acestea au fost judicios individualizate, prin raportare la criteriile prev. de art. 72 Cod penal, dar și la dispozițiile art. 52 Cod penal privind scopul și funcțiile pedepsei.
Astfel, prin decizia penală nr. 194/A din 25.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 566 din 20.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 6
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal.
Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 și 291 Cod penal, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, 2 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul .
În motivarea recursului, Parchetul a criticat soluția pentru greșita achitare, situație circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, s-a motivat că rejudecând apelul inculpatului, tribunalul a reținut că nu există legătură de cauzalitate între activitatea inculpatului și prejudiciul produs România SRL, întrucât prejudiciul cauzat este urmare sustragerii și nu manoperelor frauduloase efectuate de inculpat, ceea ce este greșit deoarece inculpatul a acționat cu intenție, cu scopul de inducere în eroare a părții vătămate, prin modalitatea în care a înțeles să facă plata prin intermediul tichetelor cadou, avea cunoștință că tichetele cadou nu erau valabile a fi introduse în circuitul civil. Astfel, se susține soluția pronunțată de instanța de fond care a condamnat pe inculpat și pentru infracțiunea de înșelăciune, soluție apreciată legală și temeinică.
Inculpatul, a criticat hotărârea pentru modul în care s-a rezolvat acțiunea penală în ceea ce privește infr. prev. de art. 288 și 291 Cod penal.
A reliefat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni. Indiferent de numele înscris pe tichetele cadou, consecința nevalabilității acestora a fost determinată de introducerea frauduloasă a respectivelor înscrisuri în circuitul comercial prin sustragerea de la sediul România SRL de către un angajat al respectivei societăți. Ca atare, tichetele nu constituie înscrisuri oficiale în sensul legii, atâta timp cât la dosar nu există dovada certă că nu au intrat în circuitul civil, context în care alterarea conținutului lor nu are relevanță juridică. În plus, susține inculpatul, nu a avut reprezentarea ca acele tichete pot produce o altă consecință decât una legală.
A solicitat achitarea sa pentru infracțiunile menționate iar cât privește recursul parchetului a cerut să fie respins ca nefondat, soluția de achitare fiind corectă pentru considerentele reținute de către instanța de apel.
Examinând hotărârea recurată prin raportare la motivele invocate de către recurenți dar și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În acord cu Tribunalul, și Curtea consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, nici sub aspectul laturii obiective, dar nici al laturii subiective, astfel că soluția de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală este corectă.
Constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții"inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cuprilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate".
Astfel, elementul material al laturii obiective constă în inducerea în eroare exercitată de inculpat asupra părții vătămate, ce poate avea loc fie prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Din probatoriul administrat (declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile angajaților SC Militari SRL, dar și cu declarațiile prietenei sale de la acea dată, martora ) a reieșit că reprezentanții societății vânzătoare cunoșteau atât faptul că inculpatul este o altă persoană decât cea care figura pe bon, cât și adevărata identitate a inculpatului cumpărător, adresa de domiciliu și telefonul său.
Tot astfel, s-a dovedit că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că tichetele cadou cu care a achiziționat mobilierul fuseseră introduse fraudulos în circuitul civil (declarațiile inculpatului în acest sens fiind confirmate de angajații societății sale comerciale, prin intermediul cărora au fost cumpărate bonurile, dar și de prietena sa de la acea dată, audiați ca martori în cauză). Ca atare, în aceste împrejurări, nu se poate reține că inculpatul a indus în eroare partea vătămată, în vreuna din cele două modalități normative mai sus reținute.
De asemenea, în cazul infracțiunii de înșelăciune, urmarea imediată constă într-o pagubă produsă în patrimoniul părții vătămate; așadar, acțiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unui prejudiciu material (indiferent că acest prejudiciu este produs celui indus în eroare sau altei persoane). Intre acțiunea de inducere în eroare și paguba pricinuită este însă absolut necesar să existe un raport de cauzalitate.
In speță, nu sunt întrunite aceste cerințe legale, căci prejudiciul suferit de SC SRL (constând în decontarea către SC Militari SRL a unor bonuri cadou ce figurau distruse), este consecința sustragerii lor de către numitul și introducerii frauduloase în circuitul civil, iar nu a activității inculpatului.
Altfel spus, nu inducerea în eroare imputată inculpatului, constând în prezentarea acestuia la SC Militari SRL a unor tichete cadou completate în mod nereal cu numele C, a dus la producerea prejudiciului material în cauză, ci faptul că bonurile nu erau valabile. Cu alte cuvinte, dacă bonurile s-ar fi aflat în mod legal în circuitul civil, indiferent de numele persoanei înscris pe acestea, sau orice altă identitate, în cauză nu ar fi existat un prejudiciu, căci decontarea unor bonuri valabile nu era de natură, să prejudicieze partea vătămată SC SRL. Intre fapta inculpatului și crearea unei pagube părții vătămate SC SRL ar fi putut exista un raport de cauzalitate doar în ipoteza în care inculpatul ar fi cunoscut împrejurarea că tichetele cadou cu care a achiziționat mobilierul fuseseră introduse fraudulos în circuitul civil.
De altfel, s-a constatat că partea vătămată SC SRL nici nu a formulat pretenții civile în prezenta cauză, tocmai în considerarea faptului că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr- al Judecătoriei sectorului 5 B, în care numitul (autorul sustragerii bonurilor și punerii lor în circuitul civil) este trimis în judecată pentru furt și înșelăciune.
Nici în plan subiectiv nu sunt întrunite cerințele art. 215 Cod penal, căci infracțiunea de înșelăciune se săvârșește cu intenție directă ori indirectă, ceea ce înseamnă că făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere sau menținere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă părții vătămate, rezultat a cărui producere o urmărește ori o acceptă, în scopul obținerii unui folos material injust, pentru sine sau pentru altul.
Probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat că inculpatul ar fi acționat cu vinovăția cerută de lege, căci necunoscând caracterul fraudulos al introducerii în circuitul civil al tichetelor cadou, nu avea cum să prefigureze un rezultat socialmente periculos al faptelor sale, constând în producerea unei pagube, rezultat pe care să-1 urmărească ori, cel puțin, să îl accepte.
Cât privește infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și respectiv uz de fals,se constatată că soluția de condamnare a inculpatului este legală și temeinică, criticile recurentului, sub acest aspect, fiind nefondate.
Fără a mai relua argumentele tribunalului la care Curtea subscrie, este de reținut că în ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, aceasta este o infracțiune "de pericol", iar nu "de rezultat", ceea ce se înseamnă că urmarea imediată a elementului material al laturii obiective constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită de lege, adică pentru încrederea publică în autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor oficiale, apte să producă consecințe juridice. Raportul de cauzalitate dintre faptă și urmarea periculoasă rezultă "ex re", din însăși săvârșirea faptei. Așadar infracțiunea se consumă în momentul în care acțiunea de falsificare a fost dusă până la capăt, prin crearea unui înscris oficial fals, cu aparență de autenticitate și aptitudinea de a produce consecințe juridice și s-a produs urmarea socialmente periculoasă; pentru existența infracțiunii nu interesează dacă înscrisul oficial fals a fost sau nu întrebuințat. În speță, infracțiunea s-a consumat prin simplul fapt al completării în mod nereal a tichetelor cu numele și codul numeric personal al unei persoane, deoarece din acest moment tichetele erau apte să producă consecințe juridice, putând fi folosite pentru achiziționarea de produse. Faptul că tichetele au fost folosite efectiv de către apelantul inculpat pentru achiziționarea de mobilier este rară relevanță, din această perspectivă, interesând doar sub aspectul reținerii și a infracțiunii de uz de fals, în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Drept urmare, inculpatul a acționat cu vinovăția cerută de lege, respectiv cu intenție, însă în forma prev. de art. 19 alin. 1 pct. l lit. b Cod penal (intenție indirectă) așa cum corect a observat instanța de apel, deoarece nu se poate susține că inculpatul a urmărit tulburarea încrederii publice de care trebuie să se bucure înscrisurile oficiale, ci doar că a acceptat producerea acestuia rezultat, prin falsificarea tichetelor cadou.
În fine, Curtea reține, referitor la pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 288 Cod penal și de art. 291 Cod penal, că au fost judicios individualizate, prin raportare la criteriile prev. de
art. 72 Cod penal, dar și la dispozițiile art. 52 Cod penal privind scopul și funcțiile pedepsei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge recursurile declarate de Parchet și de inculpatul, ca nefondate.
În baza art. 192 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 566 din 20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B și a deciziei penale nr. 194/A din 25.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./16.10.2009
- jud.:;
23 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Simona Elena
