Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr.9548/2/2009

2404/2009

DECIZIA PENALĂ NR.1516

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.10.2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Luciana Mera

JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu

JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu

GREFIER - - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul B-Secția II Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care

Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședința din 06.10.2009 și pe fond, rejudecând, sa se dispună o soluție prevăzuta de art.300/2 rap.al art.160/b alin.2 Cpp, respectiv revocarea măsurii arestării preventive. Susține ca inculpatul recurent a recunoscut si regreta comiterea faptelor, situația de fapt fiind corect reținuta prin actul de inculpare, a înțeles gravitatea acestora, nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent al Facultății de Drept, este casatorit, are patru copii, era încadrat in munca la data arestării.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul si pune concluzii de respingere a acestuia, încheierea de ședința fiind legal si temeinică, fiind îndeplinite cerințele art.143 si 148 lit.f Cpp, în cauză subzistând temeiurile avute în vedere la data arestării preventive. Având in vedere modalitatea de comitere infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, apreciază ca judecarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

In ultimul cuvânt, recurentul inculpat achiesează concluziilor apărătorului ales și dorește să fie judecat in stare de libertate.

CURTEA

Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 9.10.2009, Tribunalul București - secția a II-a penală, a dispus între altele, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpaților și; au fost respinse ca nefondate cererile formulate de aceștia vizând revocarea măsurii arestării preventive și de înlocuirea a sa cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în esență că:

- inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, reținându-se pentru inculpatul forma continuată iar pentru inculpatul starea de recidivă postcondamnatorie;

- există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă în sensul comercializării de către inculpați, în cursul lunii iulie 2009, unei cantități totale de 50,66 grame heroină;

- măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege și nu au intervenit elemente noi, de natură să o infirme;

- punerea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recursul nemotivat de față, susținând, cu prilejul dezbaterilor, că dorește să fie pus în libertate, întrucât a recunoscut și regretă faptele, iar circumstanțele sale personale sunt favorabile.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul recursului declarat, Curtea reține că acesta nu este întemeiat.

Tribunalul a reținut în mod corect că se mențin temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inclusiv sub aspectul stării de pericol social concret pe care l-ar prezenta punerea recurentului inculpat în libertate. C puțin în acest moment procesual, privarea de libertate, ca măsură excepțională și temporară, apare ca justificată inclusiv prin prisma prevederilor art.5 din CEDO.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale recurentului inculpat, acestea vor putea fi eventual evaluate într-un alt moment și context procesual, dar nu pot prevala asupra criteriilor legale care conduc la concluzia că pentru normala desfășurare a procesului penal și preîntâmpinarea unei stări de pericol este necesară menținerea măsurii arestării preventive.

Cum încheierea atacată este deci legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat în conformitate cu prevederile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală, 192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 6.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.

Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. 2 ex./9.11.2009

Președinte:Luciana Mera
Judecători:Luciana Mera, Anca Alexandrescu, Viorica Costiniu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Bucuresti