Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(3014/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.16/
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială nr.23/3.01.2010, recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/05.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenții inculpați, întrebați fiind, arată că sunt de acord fi asistați de avocat din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu mai impun menținerea inculpaților în stare de arest.
Consideră că până în acest moment procesual nu au fost identificate temeiuri noi care să impună, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are o situație familială foarte dificilă, tatăl acestuia fiind grav bolnav, inculpatul reprezentând singurul sprijin al acestuia.
Menționează că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, a avut o atitudine sinceră și este întreținător al familiei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că acesta avea un loc de muncă, a fost sincer și a colaborat cu organele de cercetare penală
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, nu mai subzistă și nu mai impun menținerea inculpaților în stare de arest, iar temeiuri noi nu au fost identificate pentru menținerea stării de arest preventiv, în continuare.
Apreciază că până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă inculpatul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Precizează că instanța trebuia să analizeze activitatea infracțională a fiecărui inculpat în parte și să motiveze în raport de participația la comiterea faptelor.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este tânăr, este necunoscut cu antecedente penale, lucra și a ajuns în situația de față printr-un concurs nefavorabil de împrejurări.
Menționează că scopul pedepselor trebuie să aibă un rol de reeducare și nu numai unul punitiv, motiv pentru care consideră că menținerea inculpatului în stare de arest nu profită nimănui.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală, se mențin în raport de natura infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea de săvârșirea acesteia, precum și față de urmările pe care astfel de infracțiuni le au asupra sănătății persoanelor care consumă substanțe interzise.
Consideră că prin lăsarea în libertate a inculpaților există pericolul ca aceștia să-și reia activitatea infracțională.
Consideră că încheierea recurată este legală și temeinică și solicită menținerea acesteia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită a fi cercetat în stare de libertate
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecată în libertate, arată că nu a conștientizat faptele comise.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a greșit, regretă faptele comise și solicită a fi judecat în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3001alin.3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților -, și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă în care se reține că au fost comise, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de droguri, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații -, și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursurilor, s-a arătat de către inculpații -, prin apărător din oficiu și, prin avocat ales, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la atitudinea procesuală sinceră manifestată pe parcursul cercetărilor penale și datele ce caracterizează persoana recurenților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul - a fost arestat preventiv la data de 17 iunie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143, art. 148 lit. f) din Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de alte persoane, prin rechizitoriul nr. 770/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și a infracțiunii de administrare de droguri de mare risc de prevăzută de art. 7 alin.1 teza I, constând în aceea că, în perioada 27-29.05.2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 0,59 grame de heroină contra sumei de 250 lei, iar în perioada mai - august 2009, achiziționat de la liderul grupului, mai multe cantități de heroină, pe care cu ajutorul celorlalți traficanți din ierarhia inferioară a rețelei, respectiv, inculpații, și, o diluau și o vindeau către consumatorii de droguri, obținând câștiguri în bani.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 17 iunie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143, art. 148 lit. f) din Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul anterior menționat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și a infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în perioada iunie-august 2009, achiziționat de la inc. - zis "", mai multe cantități de heroină, pe care le vindea către consumatorii de droguri, obținând câștiguri în bani.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, din actele dosarului rezultă că acesta a fost arestat preventiv la data de 17 iunie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143, art. 148 lit. f) din Cod procedură penală, în baza aceleiași încheieri prin care s-a dispus luarea măsurii de prevenție și față de inculpații - zis "" și, fiind, ulterior, trimis în judecată prin același rechizitoriu, sub acuzația săvârșirii, infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și de deținere, fără drept, de droguri de risc și de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 02.07.2009 și 03.07.2009 a vândut, colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 0,11 grame și respectiv, 0,13 grame heroină contra sumei de 100 lei. De asemenea, în perioada mai-iulie 2009 achiziționat de la inc. - zis "" mai multe cantități de heroină, pe care o vindea către consumatorii de droguri împreună cu numitul, obținând câștiguri în bani.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurenților - inculpați, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lor de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele penale pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: procesele - verbale de investigații întocmite de organele de poliție judiciară, procesele - verbale întocmite de investigatorii sub acoperire cu nume de cod " " și ", procesul - verbal de redare a declarațiilor colaboratorilor și a martorului cu identitate protejată, procesele - verbale de redare a discuțiilor din mediul ambiental și a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor corporale și domiciliare, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților -, și.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților (trafic de droguri de mare risc și deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu), frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice, caracterul continuat și amploarea activității desfășurate, apartenența inculpaților la o rețea organizată care se ocupă cu traficul de substanțe interzise, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților - care au un nivel de școlarizare mediu, nu au ocupație și loc de muncă - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puși în libertate, aceștia ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați -, și împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2 și alin. 4, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe recurenții-inculpați -, la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact.: jud.
2 ex./06.01.2010
- Secția I-a penală:
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
