Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1642/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.10939/2/2009
2674/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1642/
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea recursurilor formulate de către inculpații și împotriva încheierii din data de 05.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-inculpați și, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistați de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar (fila8).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurenților inculpați și, critică încheierea din data de 05.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților. Arată că inculpații se află în stare de arest preventiv de aproximativ 4 ani de zile, au avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.
Cu privire la inculpata, arată că aceasta este grav bolnavă, necesită un tratament medical care poate fi mult mai bine administrat în stare de libertate.
Consideră că inculpații nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar lăsarea acestora în libertate nu ar influența în vreun fel buna desfășurare a cercetării judecătorești. în consecință, solicitând admiterea recursurilor, casarea în parte a încheierii Tribunalului București și pe fond, să se dispună judecarea acestora în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea inculpaților în stare de arest. Arată că aceștia sunt cercetați pentru infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată dar și pentru punerea la dispoziție a locuinței din mun. B, cu știință și cu titlu gratuit, mai multor persoane în vederea consumului de droguri. Inculpații au fost condamnați printr-o hotărâre ce ulterior a fost casată, apreciind astfel că durata termenului rezonabil nu a fost depășită.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate și arată că nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecată în stare de libertate, arătând că este grav bolnavă cu inima.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului cauzei, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și și s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
S-a reținut de către instanță că măsura preventivă a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a stării de arest preventiv.
Inculpații, prin apărător, arată că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, având în vedere faptul că s-au aflat în stare de arest preventiv de aproximativ 4 ani, astfel că se impune lăsarea în libertate a acestora.
Inculpata a învederat instanței faptul că este grav bolnavă, necesitând un tratament medical care poate fi mult mai bine administrat în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, art. 4 alin. 1 și 2 din Legea ne. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în fapt că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, în perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005, deținut, vândut, intermediat vânzarea și oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină, drog de mare risc, mai multor consumatori de droguri, inclusiv minori pe raza municipiului B, obținând în schimb sume de bani, a deținut fără drept diferite cantități de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, a pus la dispoziție locuința sa din municipiul B, sector 5, cu știință și cu titlu gratuit, mai multor persoane în vederea consumului de droguri.
În sarcina inculpatei s-a reținut că a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, în perioada ianuarie 2005- decembrie 2005, deținut, vândut, intermediat vânzarea și oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină, drog de mare risc, mai multor consumatori de droguri pe raza municipiului B, obținând diferite sume de bani și a pus la dispoziție locuința sa din municipiul B, sector 5, cu știință și cu titlu gratuit ori oneros, mai multor persoane în vederea consumului de droguri.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art.143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual, cu privire la inculpatul, respectiv: declarația investigatorului sub acoperire, a colaboratorului sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico - științifică, imaginile înregistrate ca urmare a interpretării în mediul ambiental, procesul - verbal de efectuare a percheziției domiciliare, declarațiile inculpaților, declarațiile martorului cu identitate protejată, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului; cu privire la inculpata, respectiv: procesul - verbal de efectuare a percheziției domiciliare, raportul de constatare tehnico - științifică, declarația inculpaților și, declarația martorilor și, din care rezultă indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
În cauză, Curtea apreciază că susținerea apărării, în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin, nu este suficientă, fără arătarea în concret a acestor împrejurări, astfel că nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a recurentului.
Totodată, trebuie subliniat faptul că sunt îndeplinite și cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat - în principal - de natura și gravitatea deosebită a faptei și de valorile sociale lezate prin comiterea acesteia.
Astfel, dacă îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei pentru faptele reținute în sarcina inculpaților, este neîndoielnică (pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare), pericolul concret pentru ordinea publică este pus în evidență de natura și gravitatea faptelor, de urmările produse de aceasta, urmări constând în lezarea unor valori sociale fundamentale ocrotite de legea penală; în acest context se relevă modalitatea de operare, minuțios și amplu planificată, cantitatea de heroină pe care inculpații o dețineau în vederea traficării, dar - mai ales - pericolul pe care-l prezintă acest gen de fapte pentru sănătatea și siguranța publică, rezonanța socială negativă, ecoul în rândul comunității, care generează temerea că lăsat în libertate, inculpaților ar fi tentat să-și continue activitatea infracțională, perspectivă aptă să creeze - în
Curtea apreciază că această măsură preventivă, pentru motivele deja expuse, se impune a fi menținută și prin prisma normelor consacrate de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și prin raportare la dispozițiile art.136 Cod procedură penală, ce vizează asigurarea în condiții optime a desfășurării procesului penal.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, în condițiile acestea măsura arestării preventive impunându-se a fi menținută.
Pe cale de consecință - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile promovate de inculpații și.
Față de soluția ce va fi pronunțată, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii din data de 05.11.2009 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală, din dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei fiecare, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./27.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Stan Mustață, Viorel Adrian
