Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2351/2009)
DECIZIA PENALLĂ NR.251
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect apelurile declarate de către inculpatul și partea civilă împotriva HG sentinței penale nr.734 din data de 11 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat, lipsă apelantul parte civila HG, precum și intimații părți civile SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE PLASTICĂ ȘI - B, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul ales al apelantului inculpat învederează instanței că în principal înțelege să critice hotărârea instanței de fond sub aspectul încălcării dreptului la apărare, consacrat și garantat prin legislația internă și internațională, respectiv art.6 CEDO, art.23 al.1,2 din Constituția României, art.7 pct.1, 2, 5 Cod pr penală. În susținerea acestora, solicită a se avea în vedere că dezbaterile au fost susținute în perioada vacanței judecătorești, schimbând nejustificat, nemotivat în mod forțat avocatul ales cu unul din oficiu, neexistând vreun temei de fapt sau de drept în acest sens și nu exista nici o urgență, cu atât mai mult cu cât apărătorul din oficiu nu a asigurat nici o apărare concretă sau formală, limitându-se a menționa că-și menține concluziile de la termenele anterioare, ceea ce nu le formulase nici o dată. Mai arată că instanța de fond, după ce a repus cauza pe rol în vederea comunicării de către partea civilă SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE PLASTICĂ ȘI - Bac uantumului sumei cu care se constituia parte civilă în proces, fiind un act nou instanța nu l-a pus în discuție,iar apărătorul din oficiu nu a formulat concluzii pe valoarea prejudiciului, a daunelor ci numai la cheltuielile către stat.
Având în vedere că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, în raport de disp. art.6 al.5 CEDO, Decizia nr.3383/2005 a ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, care prevăd că nu poate fi înlocuit apărătorul ales în mod forțat cu un apărător din oficiu, inculpatul solicitând în mod expres amânarea cauzei pentru lipsa apărătorului ales, solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, arată că în cauză nu au fost avute în vedere concluziile scrise depuse de către apărătorul ales, după ce cauza a rămas în pronunțare și s-a amânat pronunțarea tocmai pentru a se depune concluzii scrise, fiind avute în vedere doar concluziile expuse oral.
situația de fapt, arată că inculpatul era cel care era supus psihic mai multor agresiuni din partea victimei, între părți exista în permanență o stare conflictuală, iar pe fondul unor discuții, inculpatul a cedat și a săvârșit fapta ce-i este imputabilă, astfel încât înțelege să reitereze concluziile scrise depuse în cauză, care solicită a fi avute în vedere de către instanța la soluționarea apelului, urmând a fi avut în vedere și împrejurarea că inculpatul nu a dorit să suprime viața victimei ci a vrut să o sperie, în acest sens fiind reacția pe care a avut-o inculpatul de aol ua în brațe pe partea vătămată în vederea stingerii focului însă aceasta a refuzat, ghemuindu-se, ușile erau deschise, victima era conștientă, astfel că victima a fost cea care a vrut să moară, incendierea acesteia nefiind cauza morții. Sub acest aspect solicită a se avea în vedere concluziile reprezentantului Ministerului Public care a arătat că inculpatul nu a avut rezoluția faptului că o să și omoare victima, solicită a se avea în vedere circumstanțele atenuante cât și cele personale ale inculpatului.
Cu privire la apelul părții civile, arată că aceasta nu a motivat în nici un fel prejudiciul, nefiind pus în discuție cuantumul acestuia, instanța obligând pe inculpat la acoperirea acestuia, astfel că solicită a fi respins ca atare.
Reprezentantul Ministerului Public, în raport de criticile aduse de apărare, arată că dezbaterile pe fond au avut loc în prezența apărătorului ales al apelantului inculpat, s-a acordat un termen în vederea depunerii de concluzii scrise în acest sens fiind depuse concluzii scrise, însă cauza a fost repusă pe rol pentru ca spitalul - partea civilă în cauză - să comunice suma exactă cu care se constituie parte civilă și, fiind primită adresa și repusă cauza pe rol, a fost discutată menținerea măsurii arestării preventive, în prezența apărătorului din oficiu, fiind acordat un termen în vederea prezentării apărătorului ales, care nu s-a prezentat, nu a depus nici un act privind imposibilitatea de prezentare, astfel încât instanța de fond în mod corect a dispus reluarea discuțiilor în prezența apărătorului din oficiu - care a formulat concluzii scurte precizând că menține concluziile apărătorului ales, astfel că nu a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului. Mai arată că instanța a avut în vedere atât concluziile orale cât și cele scrise formulate de către apărătorul ales al inculpatului, instanța s-a pronunțat, conform Codului d e procedură cu privire la faptă, la vinovăție și persoana inculpatului. De asemenea, instanța la individualizarea pedepsei și la luarea hotărârii nu a avut în vedere împrejurarea că partea vătămată avea o tijă în picior, în mod corect nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, în opinia sa putând fi reținute circumstanțele agravante, din motive josnice, din gelozie, însă fiind calea de atac a inculpatului nu mai poate fi pus în discuție acest aspect, astfel că având în vedere și modalitatea în care a acționat inculpatul, săvârșirea infracțiunii prin cruzimi, chinurile în timp cât și ca intensitate la care a fost supusă victima, apreciind că recunoașterea faptei de către inculpat fiind pur formală în vederea obținerii unui tratament sancționator mai blând. În ceea ce privește susținerea că inculpatul nu a dorit decât să sperie pe victimă, arată că este dovedit că inculpatul a acționat cu intenție directă în ceea ce privește dorința de a suprima viața victimei, și nu se poate reține că ar fi vina victimei întrucât nu a depus nici un efort pentru a-și salva viața întrucât fiecare persoană are reacții diferite în momente de sau pericol.
Față de aceste împrejurări apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, fiind respectate prevederile art.72 Cod penal, fiind avute în vedere limitele de pedeapsa prev de art.174-175 lit.c și art.176 lit.a Cod penal, modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, urmărire faptei inculpatului, decesul victimei după îndelungi chinuri.
Concluzionând, solicită a se dispune respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, cu menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, apreciind că lăsarea în libertate prezintă un real pericol pentru societate, având în vedere concluziile susținute, cu deducerea perioadei arestului preventiv.
Cu privire la apelul părții civile, solicită a fi respins ca tardiv formulat.
În replică, apărătorul apelantului inculpat solicită a se avea în vedere că inculpatul a încercat să salveze victima, ceea ce reprezintă o circumstanță atenuantă, neputându-se reține circumstanțe agravante întrucât ușile erau deschise, nu a legat victima.
În ultimul cuvânt, apelantul inculpat arată că recunoaște și regretă fapta, nu a dorit să suprime viața victimei, incidentul a pornit de la o discuție generată de victimă, care în permanență îl cicălea, astfel că uneori dormea în mașină tocmai pentru a evita discuțiile, victima fiind consumatoare de alcool. Mai arată că este cunoscut în societate ca o persoană pașnică, avea un loc de muncă și nu a creat probleme. Solicită clemența instanței.
CURTEA
Prin Sentința penală nr. 734/11.09.2009 pronunțată de Tribunalul București _ Secția a II-a Penală s-a dispus în temeiul disp.174-175 lit.c Cp. rap.la art. 176 alin.l lit.a Cp. condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 22 (douazecisidoi) ani inchisoare.
In temeiuldisp.art.65alin.2 Cp. s-au interzis inculpatului pe o perioada de 5 (cinci) ani drepturile prev. de art 64 lit.a si b Cp.
In temeiuldisp.art.217alin.l si 4 Cp. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
In temeiuldisp.art.33lit. a, 34 lit.b Cp. s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 22 (douazecisidoi) ani inchisoare si 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev.de art 64 lit.a,b Cp.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit.a si b Cp.
Conform art.67 alin.2 Cp. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a degradării militare.
Conform art.350 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului și conform art.88 Cp. a dedus prevenția de la 11.09.2008 la zi.
In temeiul disp.art.313 din legea 95/2006 a fost obligat inculpatul la 327,88 lei despăgubiri civile către partea civila Spitalul Clinic de Urgenta de Chirurgie Plastica si.
In temeiul disp.art. 14.C.P.P. rap.la art.998-999 Ccivil a fost obligat inculpatul la 3000 lei despăgubiri civile către partea civila.
HGIn temeiul disp.art. 191 alin.l C.P.P. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul București nr.2222/P/2008 din data de 17.12.2008 a fost trimis in judecata, in stare de arest, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174-175 lit.c,rap.la art. 176 alin.l lit.a Cp. si art.217 alin.l si 4 Cp.
S-a reținut in actul de sesizare ca inculpatul impreuna cu victima, soția sa, locuiau fara forme legale in imobilul situat in- sector 5, proprietar fiind numitul.
HGIntre inculpat si victima era instalata o stare conflictuala generata de lipsa periodica nejustificata a victimei din domiciliul conjugal si gelozia inculpatului ca aceasta intretine relații extraconjugale cu alti bărbați.
In data de 10.09.2008, dupa ce inculpatul a venit de la serviciu, certurile dintre cei doi s-au accentuat, inculpatul a luat mâncarea de pe masa si a aruncat-o pe fereastra imobilului, in curte, proferând cuvinte jignitoare la adresa victimei. Dupa aceea a luat un recipient din plastic in care se găsea benzina, i-a desfăcut dopul si a aruncat benzina peste victima, dupa care i-a dat foc cu bricheta. O parte din benzina s-a imprastiat prin camera, pe mobilier, si pe imbracamintea inculpatului. In momentul contactului cu flacăra benzina a luat foc, sub forma unei bufnituri, explozie ce a dus la spargerea geamului si plafoanelor camerelor, moment in care victima a fost cuprinsa de flăcări. In aceste condiții, inculpatul a abandonat victima cuprinsa de flăcări, a fugit in curte, apoi in strada si in final s-a prezentat la organele de politie, care l-au transportat la Spitalul de fiindcă stropii din sticla de benzina au sărit si pe imbracamintea acestuia, iar cand a folosit bricheta s-au aprins. au fost alertați de explozia din camerele unde era victima, de flăcările care cuprinsesera apartamentul si de fumul gros care ieșea pe usa, reușind in final sa focul pana la sosirea pompierilor. Aceștia au gasit-o pe victima arsa, in mijlocul camerei, jos, inca in viata si au transportat-o cu ambulanta la Spitalul de Chirurgie Plastica, si unde, la data de 11.09.2008, dupa 24 de ore, a decedat.
medico-legala prin Raportul medico-legal de necropsie nr.A-, intocmit de INML " Minovici" a concluzionat ca moartea victimei a fost violenta si s-a datorat arsurilor prin flacăra gr.II-III, cca 97% suprafața corporala. Intre leziunile postcombustionale constatate si deces exista legătura directa de cauzalitate.
In faza de urmărire penala s-au audiat martorii, partea vătămata si HG inculpatul. S-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-stiintifica, s-a efectuat necropsia medico-legala prin Raportul Medico-Legal de nr.A-, intocmit de INML " Minovici", s-au incheiat proces verbal de cercetare a locului faptei si planșe foto, raport de expertiza medico-legala psihiatrica nr.A1/10883/2008 intocmit de INML " Minovici", privind pe inculpat.
In faza cercetării judecătorești s-au audiat partea vătămata HG, inculpatul -, martorii in circumstantiere pentru inculpat, martorii din acte,. Din analiza intregului material probator administrat in cauza rezulta situația de fapt, asa cum a fost reținuta in actul de sesizare a instanței si prezentata anterior, cu următoarele precizări:
Inculpatul, in declarațiile pe care le-a dat in timpul procesului penal a avut o atitudine relativ sincera recunoscând parțial comiterea faptei in incadrarea din rechizitoriu. Acesta recunoaște ca a aruncat pe victima benzina din recipient dar este oscilant cu privire la proveniența sursei de unde a luat foc benzina.
In unele declarații arata ca atat el cat si victima aveau țigările aprinse, in mana, in acel moment (f 102 dup), iar in alte declarații arata ca dupa ce a desfăcut dopul de la sticla de benzina, a aruncat-o in direcția victimei, desi a văzut că aceasta avea țigara aprinsa in mana ( 104, 98 dup). Ambele variante prezentate de inculpat duc la concluzia ca acesta a acționat cu intenția directa urmărind suprimarea vieții victimei prin incendiere. Este de notorietate ca benzina este un produs petrolier inflamabil, sensibil la orice sursa de foc (bricheta, tigara, chibrit).
Probele dosarului - declarațiile martorilor care au auzit o bufnitura -explozie, planșe foto care arata dezastrul produs de flăcări si de fum in locuința părtilor, imprejurarea ca focul a izbucnit printr-o bufnitura -explozie care spart geamul demonstreaza ca benzina a fost aprinsa de la o flacăra fiind o aprindere spontana pe o suprafața mai mare si nu de la o țigara aprinsa, cand aprinderea nu imbraca forma unei bufnituri, explozii (declarația 36 di)
Indiferent de sursa focului rezulta intenția directa a inculpatului de a suprima viata victimei prin incendiere. Desi se afla in suferințe puternice ca urmare a arsurilor de pe corp, victima a mai putut, dupa stingerea incendiului, sa declare martorei (95 dup, 57 di) ca a fost stropita "cu ceva" de către inculpat care apoi i-a dat foc. Suferințele victimei s-au prelungit la spital mai mult de 24 ore, pana a decedat, prin moarte violenta, din cauza socului postcombustional consecutiv arsurilor prin flacăra gr.II-III pe circa 97% suprafața corporala. Aceasta metoda folosita de inculpat, cu intenție, pentru a suprima viata victimei, cauzandu-i suferințe puternice prelungite in timp, altele decât cele care insotesc moartea violenta este caracteristica omorului deosebit de grav si se regăsește in prezenta cauza dedusa judecații. Martorii, dupa ce au stins incendiul au gasit-o pe victima jos, in mijlocul camerei, arsa pe corp, parul ars si cu toate ca nu putea sa se miște, (avea o tija metalica la un picior) era conștienta si se putea comunica cu ea. Este posibil ca tija metalica de la picior, de care inculpatul avea cunoștința, sa nu-i fi permis sa se deplaseze rapid pentru a iesi din camera, desi corpul ii era cuprins de flăcări.
S-a incercat sa se acrediteze ideea ca victima era consumatoare de alcool, insa la analiza sângelui cu ocazia efectuării necropsiei nu s-au evidențiat urme de alcool. S-a solicitat de inculpat in apărare reținerea circumstanței atenuante a provocării in condițiiledisp.art.73lit.b Cp. Pentru existenta acestor circumstanțe, trebuiesc indeplinite anumite condiții, care nu se regăsesc in cauza. Chiar daca s-ar retine existenta infidelității din partea victimei, a unor certuri, jigniri, injurii in viata conjugala a inculpatului si a victimei, acestea nu pot imbraca forma unei activități de provocare-violenta fizica sau violenta psihica in accepțiunea legii penale, din partea victimei către inculpat care sa-1 determine sa-i suprime viata. Nu rezulta din probe ca prin comportamentul victimei s-a adus atingere demnității inculpatului sau alte acțiuni ilicite grave săvârșite de aceasta, sau existenta unui act provocator care sa creeze inculpatului o surescitare nervoasa, ce-i putea rapi posibilitatea controlului asupra acțiunilor sale sau sa-i creeze puternice tulburări sau emoții, incat acesta sa suprime viata prin cruzime.
Având in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cp. in raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, infracțiune prin care se aduce atingere valorii fundamentale apărata de legea penala - viata - cat si de persoana inculpatului fara antecedente penale, tribunalul a apreciat ca se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate orientata spre maximul special prevăzut de lege.
Tribunalul a reținut că din probele dosarului - planșe foto, declarațiile martorilor rezulta ca incendiul a cuprins si obiectele de mobilier din camera cu destinație de bucătărie, a distrus geamul și s-a extins in cea de a doua camera (dormitor) unde au ars obiecte si perdelele, au fost distruși de flăcări si fum pereții si au căzut plafoanele.
Împotriva sentinței penale au formulat apel inculpatul și partea civilă.
HGInculpatul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul încălcării dreptului la apărare, solicitând a se avea în vedere că dezbaterile au fost susținute în perioada vacanței judecătorești, iar instanța de fond a schimbat nejustificat, nemotivat și în mod forțat avocatul ales cu unul din oficiu, neexistând vreun temei de fapt sau de drept în acest sens și neexistând nici o urgență.
S-a mai arătat că instanța de fond, după ce a repus cauza pe rol în vederea comunicării de către partea civilă SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE PLASTICĂ ȘI - Bac uantumului sumei cu care se constituia parte civilă în proces, fiind un act nou instanța nu l-a pus în discuție, iar apărătorul din oficiu nu a formulat concluzii pe valoarea prejudiciului, a daunelor ci numai la cheltuielile către stat.
În subsidiar, s-a arătat că în cauză nu au fost avute în vedere concluziile scrise depuse de către apărătorul ales, după ce cauza a rămas în pronunțare și s-a amânat pronunțarea tocmai pentru a se depune concluzii scrise, fiind avute în vedere doar concluziile expuse oral.
Examinând dosarul primei instanțe, Curtea constată că prima instanță nu a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, judecarea cauzei având loc cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Astfel, la termenul din data de 24.07.2009 instanța de fond a acordat cuvântul în dezbateri, în prezența apărătorului ales al inculpatului, amânând pronunțarea la solicitarea acestuia, pentru a depune concluzii scrise.
La data de 28.07.2009 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, întrucât conform foii de observație din data de 10.09.2008 victima a fost internată la Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, și, pentru a se comunica cheltuielile judiciare suportate ca urmare a internării victimei. Totodată, instanța a stabilit termen intermediar în vederea discutării măsurii arestării preventive a inculpatului la data de 20.08.2009 și termen de judecată la data de 7.09.2009.
Ca urmare a adresei emise de Tribunal, Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, și a înaintat decontul detaliat cu privire la pacienta.
La termenul intermediar din 20.08.2009 a fost discutată potrivit art. 3002.C.P.P. legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, în prezența unui apărător din oficiu, inculpatul neavând nicio obiecție și arătând că regretă fapta și nu dorește să formuleze nicio cerere cu privire la starea de arest.
La termenul din 7.09.2009 instanța a acordat cuvântul din nou în dezbateri, ocazie cu care, în ultimul cuvânt și după ce au fost puse concluzii de către reprezentantul Ministerului Public și apărătorul din oficiu, inculpatul a arătat că are apărător ales și că dorește amânarea cauzei pentru a se prezenta acesta.
Curtea constată, contrar susținerilor apărătorului inculpatului, că judecarea cauzei nu a avut loc în timpul vacanței judecătorești, ci la termenul din 7.09.2009.
Inculpatul avea cunoștință de împrejurarea că instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, întrucât la data de 20.08.2009 a fost discutată starea de arest a acestuia, în prezența unui apărător din oficiu.
Deși cunoștea acest fapt, inculpatul nu a luat legătura cu apărătorul său ales pentru ca acesta să fie prezent la reluarea dezbaterilor și nici nu a formulat o cerere de amânare a cauzei în acest scop deși instanța a întrebat părțile prezente dacă mai au cereri de formulat.
De asemenea, apărătorul ales al inculpatului avea obligația de verifica soluția pronunțată de instanță, ocazie cu care putea observa faptul că s-a repus cauza pe rol și s-a acordat un nou termen de judecată.
În aceste condiții, Curtea apreciază că atât inculpatul cât și apărătorul acestuia invocă practic propria culpă, iar nu culpa instanței de fond.
Așa fiind, instanța a procedat în mod corect la judecarea cauzei în prezența unui apărător din oficiu, la dosarul cauzei neexistând nicio cerere de amânare a apărătorului ales, care nu și-a asigurat substituirea, iar asistența juridică era obligatorie pentru inculpatul arestat.
În subsidiar, inculpatul prin apărător a invocat faptul că prima instanță nu a avut în vedere susținerile din concluziile scrise.
Curtea constată că nici aceste susțineri nu pot fi avute în vedere, deoarece, la o simplă analiză a conținutului sentinței, se constată că prima instanță a analizat în considerentele hotărârii apărările formulate de inculpat.
Cât privește constituirea ca parte civilă a Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, și, cu privire la acest aspect au fost puse concluzii de către apărătorul din oficiu, la termenul din 7.09.2009, astfel că nu se poate susține că nu a fost pusă în discuția părților, cu atât mai mult cu cât acesta a fost motivul repunerii cauzei pe rol.
Întrucât dreptul la apărare al inculpatului nu a fost încălcat, Curtea constată că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Într-un alt subsidiar, apărarea a arătat că inculpatul era cel care era supus psihic mai multor agresiuni din partea victimei, între părți exista în permanență o stare conflictuală, iar pe fondul unor discuții, inculpatul a cedat și a săvârșit fapta ce-i este imputabilă.
S-a susținut în apărare că inculpatul a stropit victima cu benzină dar că nu i-a dat foc, focul izbucnind de la țigara aprinsă a victimei, că inculpatul a încercat să o salveze dar aceasta a refuzat să fie salvată, și nu s-a îndreptat spre ieșire cum era normal, deși putea și nu era în stare de ebrietate, astfel că victima a avut o contribuție hotărâtoare la decesul său, ceea ce nu îi este imputabil inculpatului.
Se mai susține că încadrarea juridică a faptei este aceea de ucidere din culpă, și distrugere din culpă, prev. de art. 178.Cod Penal și art. 219.Cod Penal și se solicită reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 72, 73 lit.b, 74 lit.a,b,c și 76.
Cod PenalCurtea constată că nici aceste motive de apel nu sunt întemeiate.
Inculpatul recunoaște împrejurarea că a stropit victima cu benzină, dar nu recunoaște faptul că ar fi aprins-o cu bricheta.
Din planșele foto aflate la dosar și din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că pe podeaua încăperii au fost găsite o sticlă din plastic, în care a fost benzină, dopul acesteia, separat, și o brichetă deformată de căldură.
Din procesul verbal întocmit de organele de poliție rezultă că la data de 10.09.2008 orele 19,5 la sediul secției s-a prezentat inculpatul care a sesizat faptul că locuința în care domiciliază a luat foc în condiții necunoscute iar soția sa a rămas înăuntru. Întrucât inculpatul prezenta arsuri superficiale la nivelul feței, a fost transportat la spital (fila 17 dup). Din procesul verbal aflat la fila 19 rezultă că inculpatul a prezentat arsuri și la nivelul brațelor.
de poliție s-a deplasat la adresa indicată de inculpat unde a fost identificat martorul, care locuiește la etajul 2 al imobilului, care a arătat că la orele 19,40 auzit ceartă și scandal din locuința inculpatului și apoi o bufnitură puternică. Martorul a deschis ușa și l-a văzut pe inculpat părăsind în grabă încăperea iar soția acestuia se afla în flăcări pe podeaua camerei. Martorul a aruncat cu apă asupra victimei și apoi a anunțat serviciul de urgență.
În timp ce victimei i se acordau îngrijiri medicale, polițistul a vorbit cu aceasta, care i-a precizat că pe fondul unei neînțelegeri cu inculpatul, acesta a luat din debara o sticlă cu benzină pe care a turnat-o pe ea, dându-i foc, după care a părăsit încăperea.
Constatarea tehnico-științifică a stabilit că recipientul din plastic găsit pe podea conținea hidrocarburi (fila 51 și următoarele).
Din declarația părții civile rezultă HG că acesta, aflat în curtea locuinței, l-a văzut pe inculpat trecând pe lângă ei și a auzit țipetele de ajutor ale victimei (fila 88 dup).
Aceeași situație este confirmată și de martorul.
Din declarațiile martorilor și modalitatea în care a avut loc incendiul rezultă că inculpatul a acționat cu intenție directă, producând o explozie și incendierea victimei, iar victima nu a avut practic timp să reacționeze, astfel că susținerile inculpatului în sensul că aceasta a refuzat să se salveze sunt complet nefondate.
În raport de declarațiile martorilor și de conținutul proceselor verbale întocmite de organele de poliție sunt nefondate și susținerile inculpatului că ar fi încercat să salveze victima, rezultând că acesta în mod deliberat a părăsit locuința și a lăsat-o pe victimă arzând, singurul ajutor acordat fiind al vecinilor, martorii audiați în cauză.
Inculpatul a încercat chiar să sugereze organelor judiciare că soția sa s-a sinucis, împrejurare care este contrazisă cu evidență de probatoriul administrat în cauză.
De altfel, din declarațiile martorilor și din planșele foto aflate la dosar rezultă că incendiul a izbucnit ca urmare a unei explozii, aspect ce confirmă varianta că inculpatul a utilizat bricheta pentru a aprinde benzina.
Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, reținând vinovăția inculpatului, sub forma intenției și nu a culpei.
Inculpatul a prevăzut și cel puțin a acceptat că va provoca decesul soției sale prin stropirea cu benzină și aprinderea hainelor acesteia. Mai mult decât atât, deși a avut posibilitatea de a ajuta victima, nu a acționat în nici un mod, părăsind locuința și lăsând vecinii să incendiul și pe victimă.
Victima a decedat ca urmare a arsurilor provocate pe aproape întreaga suprafață a corpului, astfel că fapta se încadrează în dispozițiile art. 174, 175 lit.c și art. 176 lit. a
Cod PenalÎn aceste condiții, pedeapsa aplicată de prima instanță este chiar prea blândă în raport cu gravitatea faptei comise de inculpat și o reducere a acesteia sub cuantumul stabilit de tribunal nu ar avea temei legal.
Atitudinea inculpatului după comiterea infracțiunii a fost în realitate de totală indiferență, acesta lăsând victima în locuință în flăcări, iar în fața organelor judiciare poziția procesuală a fost una de nerecunoaștere a faptei, de încercare de culpabilizare a victimei prin diferite afirmații nefondate, cum ar fi aceea că se afla în stare de ebrietate, deși raportul de expertiză medico-legală a stabilit că victima nu consumase alcool, iar partea civilă și martorii au declarat că inculpatul este cel ce consumase bere în ziua faptei.
Curtea constată că inculpatul nu își asumă sub nicio formă fapta și gravitatea acesteia, astfel că atitudinea sa procesuală nu poate constitui un temei pentru reducerea pedepsei.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul -.
În baza art. 383.C.P.P. va deduce din pedeapsă durata prevenției dela 11.09.2008 la zi și va menține starea de arest a inculpatului.
În ce privește apelul părții civile HG, Curtea constată că nici acesta nu este fondat, întrucât aceasta s-a constituit parte civilă pentru suma de 3000 lei, reprezentând distrugerile cauzate încăperii ca urmare a incendiului, iar prima instanță a admis în totalitate acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei către partea civilă.
De asemenea, partea civilă nu a motivat în scris apelul declarat și nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea acestuia.
Curtea constată că nu există motive de apel ce pot fi invocate din oficiu cu privire la latura civilă a cauzei, astfel că va respinge apelul declarat de partea civilă HG, ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga pe apelantul - inculpat și pe apelanta - parte civilă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct.1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate, apelurile declarate de apelantul - inculpat și partea civilă împotriva HG Sentinței penale nr. 734/11.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 383.C.P.P. deduce din pedeapsă durata prevenției dela 11.09.2008 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe apelantul - inculpat și pe apelanta - parte civilă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru inculpat și partea civilă.
Pronunțată in ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red. RM
3 ex./17.12.2009
Trib.. S II Penală
Jud.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Constantinescu Mariana
