Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1644/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2564/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1644/
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către partea civilă SC SRL împotriva deciziei penale nr. 545/A/16.20.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, pentru recurenta-parte civilă SC SRL a răspuns apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar (fila 20), iar pentru intimatul-inculpat a răspuns apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar (fila 21)
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului:
Apărătorul ales al recurentei-părți civile SC SRL arată că recursul este formulat împotriva deciziei penale nr. 545/A/16.20.2009 pronunțată de Tribunalul București, în temeiul dispozițiile prev. de art.385/9 al.1 pct.17 și 17/1 C.P.P. în principal. Susține că, instanța de fond și instanța de apel, în mod greșit, au respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în acest fel pronunțând o soluție greșită, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă.
În această cauză a existat o situație specială, în sensul că soluția dispusă în timpul urmăririi penale, a fost infirmată de către instanța de judecată în urma plângerii formulate de către partea civilă SC SRL, în baza art.278/1 din C.P.P. momentul în care această soluție a fost infirmată, instanța de fond a rămas competentă să soluționeze cauza sub toate aspectele. În acest sens, atât în faza cercetării judecătorești a fondului cât și în faza cercetării judecătorești a apelului, cercetarea judecătorească a privit toate actele materiale de inducere în eroare, pe care inculpatul le-a săvârșit, atât față de reprezentantul societății SC SRL cât și împotriva celorlalți martori, care au condus la efectuarea unor operațiuni juridice comerciale.
Precizează că intimatul inculpat, în permanență a avut în vedere reprezentarea faptelor sale, având o rezoluțiune infracțională unică. Actele materiale la care a făcut referire, au intrat în componența infracțiunii de înșelăciune.
Toate probele administrat în cauză dovedesc intenția inculpatului de a înșela partea vătămată SC SRL. Încă de la început, inculpatul a ascuns adevărul, faptul că nu are clienți cerți pentru uniturile stomatologice, pe care le-a comandat. De asemenea, inculpatul a avut cunoștință că nu are resursele financiare să plătească aceste unituri stomatologice, a întocmit diverse instrumente de plată pentru a abate atenția părți vătămate, iar în final a emis o filă CEC cu scopul de a plăti marfa pe care o cumpărase. Toate aceste acte materiale arătate mai sus, îndeplinesc condițiile de angajare a răspunderii penale a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și nu sub infracțiuni prevăzute de legea CEC-ului.
Solicită admiterea recursului, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, inculpatul să fie condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.215 al.1, 3 și 4.Cod Penal, cu aplicarea art.41 Cod Penal, iar pe latură civilă, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la prejudiciul care nu a fost recuperat și acoperit în totalitate. De asemenea, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată efectuată de către partea civilă SC SRL, în fața instanței de apel, după care depune concluzii scrise.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat pune concluzii de respingere, a recursului ca nefondat, arătând că:
- în ceea ce privește primul motiv de recurs invocat - prev. de art.385/9 al.1 pct.17 C.P.P. referitor la încadrarea juridică a faptei săvârșite, învederează faptul că cererea de schimbare a încadrării s-a făcut numai cu ocazia judecării apelului, fapt ce rezultă foarte clar din considerentele instanței de fond, care arată că nu s-a formulat cererea, dar motivează din ce cauză nu a pus în discuție o asemenea cerere. De asemenea învederează că atât instanța de fond cât și instanța de apel, în mod corect au făcut aplicarea dispozițiilor deciziei nr.IX/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, care dispune că: "în aplicarea dispozițiilor art.215 Cod Penal, stabilește - dacă beneficiarul a cunoscut și a acceptat emiterea cecului fără să existe disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934". Din întreg materialul probator administrat în cauză, se observă că anterior livrării mărfii, partea vătămată SC SRL a cunoscut faptul că inculpatul nu are disponibilul în cont.
- cu privire la cel de al doilea motiv invocat în motivele dezvoltate în scris - art. 385/9 al.1 pct.18 C.P.P. în sensul că instanța a comis o gravă eroare de fapt, întrucât partea civilă SC SRL este nemulțumită de modalitatea în care instanțele anterioare au apreciat probele administrate în cauză - nu poate constitui un motiv de recurs, văzând și practica Curții de APEL BUCUREȘTI care a statuat că: "domeniul aprecierilor instanței sau domeniul concluziilor la care ajunge instanța, prin raționament, nu sunt susceptibile de a crea nulitatea denumită eroare grosieră de fapt, deoarece în recurs nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărârea, instanțele de fond având dreptul de a aprecia în mod suveran dovezile administrate".
- în ceea ce privește ultimul motiv de recurs, acesta se referă în special la latura civilă a cauzei, partea civilă SC SRL încercând să inducă în eroare invocând principiul disponibilității. Consideră că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, este una de pericol, și nu de rezultat, astfel că acțiunea civilă a părții vătămate este neîntemeiată.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului declarat de către partea civilă SC SRL, ca fiind nefondat
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât instanțele anterioare, în mod corect, au analizat întreg materialul probator, și au constat că atâta vreme cât nu existe nici o acțiune de inducere în eroare a părții vătămate, în mod evident, este vorba despre infracțiuni la Legea CEC-ului, dispunând o soluție pe acest temei juridic. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că este vorba despre infracțiuni prevăzute de Legea CEC-ului, în conformitate și cu recursului în interesul legii, solicită respingerea acțiunii civile, ca inadmisibilă, partea civilă SC SRL având posibilitatea să investească CEC-urile cu o formulă executorie și să pună în executare toate cererile pe care le au.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 486/06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul penal nr-, conform art. 11 pct.2 lit.a, 10 lit.1a C.P.P. fost achitat inculpatul cercetat sub aspectul infracțiunii prev. de art.84 alin.2 și 84 alin.3 din Legea nr.59/1934, cu aplic.art.33 lit.b Cod penal.
Conf. art.181Cod penal, art.91 lit.c Cod penal i-a fost aplicată acestuia 150 ron amendă administrativă.
S-au anulat formele de executare emise în baza ordonanței nr.l5032/ din 04.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1
Conform art.14, 346.C.P.P. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL, cu sediul în B-, sector 1.
Conform art.192 alin. 1, lit.d C.P.P. inculpatul a fost obligat la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin plângerea împotriva soluției procurorului astfel cum a fost admisă prin încheierea din 07.11.2007 (fila 32 dosar) această instanță a fost sesizată conf. art.2781alin.8 lit.c C.P.P. 2781alin.9 în C.P.P. vederea cercetării inculpatului sub aspectul infracțiunii prev. de art.84 pct.2, 84 pct. 4 Lg.59/1934.
Prin actul de sesizare s-a reținut în esență că: inculpatul a eliberat fila CEC seria - nr. -, pe care a completat-o numai la rubrica semnătură și ștampila emitentului, fără a completa și celelalte elemente esențiale (data emiterii, valoare), formă agreată de către societatea partea vătămată, potrivit înțelegerii dintre părți celelalte mențiuni urmând a fi completate de către beneficiar ulterior, înaintea introducerii la plată.
Tot potrivit înțelegerii dintre părți, fila CEC în cauză a fost eliberată cu titlu de garanție, pentru plata ce urma a fi efectuată, și pentru care inculpatul dăduse din nou asigurări la data de 8.07.2007.
Fila CEC a fost predată reprezentanților societății parte vătămată prin intermediul numitului.
La data de 13.07.2005 fila CEC în cauză a fost completată de reprezentanții părții vătămate și introdusă la plată, fiind refuzată la plată pentru lipsa disponibilului din cont.
S-a reținut prin încheiere că există indicii în sensul săvârșirii infracțiuni, astfel încât, în mod greșit procurorul a tăcut aplicarea disp.art.181Cp. deoarece fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Pentru acest motiv, a fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată împotriva ordonanței prin care s-a făcut aplicarea disp.art.181Cp. reținându-se cauza în vederea judecării în fond.
Conf.art.14, 320.C.P.P. partea vătămată s-a constituit partea civilă cu suma de 104.913,60 ron reprezentând contravaloare prejudiciu (plângere fila 4 dosar instanță).
Conf. art.320 rap. la art.16 C.P.P. la cererea părții civile a fost introdusă în cauză partea responsabilă civilmente SC România SRL, instanța reținând că inculpatul a acționat în calitate de prepus al acesteia (încheiere motivată fila 59 dosar).
Deși în cursul cercetării judecătorești, prin note scrise inculpatul a precizat că este de acord să achite în parte prejudiciul, ulterior după încheierea dezbaterilor, inclusiv prin concluziile scrise a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile și "în subsidiar" admiterea în parte a acțiunii civile.
Actul de sesizare a instanței îl reprezintă plângerea persoanei vătămate, împotriva ordonanței prin care s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă pentru săvârșirea faptei incriminate de disp. art.84 pct.2, 84 pct.4 Legea nr. 59/1934, astfel cum această plângere a fost admisă prin încheiere în sensul art. 2781alin.8 lit.c C.P.P. 278 alin.9
C.P.P.Admițând plângerea s-a stabilit că sunt indicii în sensul săvârșirii faptei și a desființat ordonanța prin care procurorul a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a,10 lit.1rap.C.P.P. la art.181Cp. (fila 32 dos.).
Prin esența sa plângerea împotriva soluției procurorului este o cale de atac, astfel încât se supune exigențelor principiului neagravării situației în propria cale de atac, consacrat de art.272 C.P.P. 3858.
C.P.P.Acest aspect, privind aplicarea principiului "non reformatio in peius" deși este controversat în doctrină, iar textul disp.art.2781C.P.P. este confuz din această perspectivă, a fost consacrat și admis de practica judiciară (ex: decizia penală nr. 174/2004 a Tribunalului Bistrița N, publicată în CPJ semestrul II 2004, Ed., B 2005, pg.360).
În consecință ceea ce instanța a stabilit în fond, nu este dacă fapta există, este prevăzută de legea penală și este săvârșită cu vinovăție de inculpat, ci doar dacă aceasta prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Din această perspectivă, s-a reținut că la data de 16.06.2005 a fost încheiat între societatea parte vătămată SC SA în calitate de vânzător și societatea SC SRL în calitate de cumpărător, reprezentată legal de inculpatul, în calitate de administrator, un contract privind comercializarea a 7 unituri stomatologice complete (detaliate în anexa la contract), valoarea totală a contractului fiind de 881.064.000 lei și TVA aferent (în cuantum de 167.511.600 lei).
S-a procedat ulterior la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, în data de 16.06.2007, în baza acestui contract fiind emisă și factura BR nr.- în valoare de 1.049.136.000 lei.
Întrucât nici după semnarea acestui contract plata nu a fost efectuată la insistențele reprezentanților legali ai societății părții vătămate (aspect recunoscut și în declarațiile date de aceștia pe parcursul urmăririi penale), inculpatul a eliberat fila CEC seria - nr. 336 -, pe care a completat-o numai la rubrica semnătură și ștampila emitentului, fără a completa și celelalte elemente esențiale (data emiterii, valoare), formă agreată de către societatea partea vătămată, potrivit înțelegerii dintre părți celelalte mențiuni urmând a fi completate de către beneficiar ulterior, înaintea introducerii la plată.
Tot potrivit înțelegerii dintre părți, fila CEC în cauză a fost eliberată cu titlu de garanție, pentru plata ce urma a fi efectuată, și pentru care inculpatul dăduse din nou asigurări la data de 8.07.2007.
Fila CEC a fost predată reprezentanților societății părții vătămate prin intermediul numitului.
La data de 13.07.2005 fila CEC în cauză a fost completată de reprezentanții părții vătămate și introdusă la plată, fiind refuzată la plată pentru lipsa disponibilului din cont.
Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută în baza declarațiilor reprezentanților societății părții vătămate date în cursul urmăririi penale și ale inc., cât și a actelor aflate la dosarul cauzei.
În același sens, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnico-științifică grafoscopică scrisul ce completează rubricile de pe aversul filei CEC menționată mai sus a fost executat de către numitul (reprezentant al SC SA), iar semnătura trăgătorului a fost executată de către inc..
Astfel, faptele inculpatului sunt prevăzute de disp.art.84 alin.2 și de disp.art.84 alin.3 din Legea nr.59/1934.
Potrivit art. 84 alin.2 din Legea nr.59/1934 se pedepsește oricine emite un CEC fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras CEC - ul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut cu amenda de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsa mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă.
Potrivit art.84 alin.3 din Legea nr.59/1934 aceeași pedeapsă se aplică pentru oricine emite un CEC cu data falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alineatele 1, 2, 3 și 5 al art. 1 și art. 11.
Din punct de vedere formal ele alcătuiesc un concurs ideal în sensul art.33 lit.b Cp. (acțiunea săvârșită de inculpat fiind incriminată de ambele texte de lege).
Din perspectiva art.181Cp. în raport de limitele sesizării sale (limitele expuse la pct.II), instanța fondului a reținut următoarele: părțile de comun acord au procedat la transformarea CEC-ului din mijloc de plată în mijloc de garanție, iar CEC-ul a fost emis la insistențele petentei, ai cărei prezentați cunoșteau împrejurările privind lipsa disponibilului la momentul emiterii și au fost expres de acord cu necompletarea rubricilor privind data emiterii și valoarea.
Pe de altă parte, infracțiunile prev. de art.84 alin.2 și 84 alin.3 din Legea nr.59/1934 sunt infracțiuni de pericol (valoarea socială protejată fiind relațiile sociale referitoare la încrederea participanților la circuitul juridic civil în validitatea CEC-ului, ca instrument de plată).
Or, în speță, cu acordul părții vătămate CEC-ul a fost transformat din instrument de plată în instrument de garanție, aspect, care, prin el însuși e de natură să ducă la concluzia că atingerea adusă încrederii în CEC ca instrument de plată e minimă.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța fondului a reținut că acesta a avut o atitudine sinceră și nu are antecedente penale; motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpatului cercetat sub aspectul infracțiunii prev. de art.84 alin.2 și 84 alin.3 din Legea nr.59/1934 cu aplic.art.33 lit.b Cp. și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 150 lei.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată instanța fondului a constatat că în cererea formulată (fila 4 dosar) partea civilă pretinde acordarea de despăgubiri ca urmare a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de înșelăciune.
Or, potrivit actului de sesizare și în raport de situația de fapt reținută apoi de instanță nu s-au identificat elemente în sensul inducerii în eroare a părții civile de către inculpat.
Nici partea civilă, nici procurorul nu au cerut extinderea procesului penal față de inculpat și cu privire la infracțiunea de înșelăciune, iar instanța fondului nu a identificat elemente de fapt, în sensul că inculpatul a indus în eroare pe partea vătămată cu privire la situația disponibilului bănesc pentru achitarea CEC-ului.
Așadar, inducerea în eroare, ca faptă ilicită în sensul art.998 și urm.Cod civil, privită aoc ondiție a angajării răspunderii civile delictuale nu există.
Pe de altă parte, fapta ilicită săvârșită nu face parte din categoria infracțiunilor de prejudiciu, ci face parte din categoria infracțiunilor de pericol (argumente expuse la pct.III).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă SC SRL care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul achitării dar și în ceea ce privește latura civilă. A arătat că în mod nejustificat i s-au respins pretențiile civile, având o pagubă în patrimoniu de 104.846,616 lei.
S-a precizat că nici încadrarea juridică nu este corectă, faptele săvârșite de inculpat fiind cea prev. de art.215 alin. 1,3 și 4 Cod penal și nu art.84 alin.2 și 3 din legea 59/1934.
În faza apelului s-a procedat la reaudierea inculpatului și la administrarea probei cu martori și înscrisuri.
Prin decizia penală nr.545/A/16.10.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă, reținând că prima instanță a în mod corect situația de fapt și de drept, aceasta constând în activitatea de emitere a unui CEC completat parțial fără semnătura și ștampila emitentului, fără data emiterii sau valoare având valoarea de garanție, pentru executarea unui contract în temeiul căruia SC SRL vindea către SC SRL un număr de 7 unități stomatologice pentru suma de 167.511.600 lei, Tribunalul a reținut că datorită blocajului financiar inculpatul, administrator al SC SRL nu a mai avut posibilitatea să facă plățile.
Toți participanții la raportul fundamental au cunoscut faptul că prin intermediul emiterii filei CEC fără datele esențiale nu s-a urmărit efectuarea plătii ci efectiv actul emiterii a reprezentat doar o garanție de bonitate.
În timpul procesului penal inculpatul a achitat suma de 35050 lei favoarea apelantei.
Nu există date din care să rezulte că la data încheierii contractului inculpatul a avut luată rezoluția infracțională de a înșela partea vătămată ci pur și simplu a încercat să obțină rapid unitățile medicale pentru a-și onora alte contracte fiind importator ale unor astfel de obiecte.
De reținut este și faptul că apelata a devenit distribuitor al unităților medicale stomatologice braziliene în condițiile în care inițial inculpatul era cel care avea această calitate.
Instanța nu este investită să analizeze presupusele acte de concurență neloială ale apelantei și nici dacă practic folosindu-se de dificultățile financiare ale inculpatului l- determinat să piardă calitatea de distribuitor ale produselor medicale sus-amintite.
Partea responsabilă civilmente derula în mod constant astfel de operațiuni comerciale și nu se pune problema că ar fi fost o societate comercială fantomă sau cel puțin una special creată pentru a înșela alți comercianți.
Infracțiunea de înșelăciune în convenții nu a fost creată pentru a introduce în mediu penitenciar comercianți cu dificultăți financiare ci pentru a sancționa acei făptuitori care încearcă să înșele părțile vătămate prin intermediul contractelor.
Încadrarea juridică stabilită de prima instanță apare ca fiind una corectă iar infracțiunile fiind de pericol nu pot pune problema antamării laturii civile.
Împotriva acestei decizii, partea civilă a declarat recurs, criticând-o pentru greșita încadrare juridică a faptei săvârșite, din întregul material probator rezultând că anterior livrării mărfii, partea vătămată nu a cunoscut faptul că inculpatul nu are disponibil în cont și în mod eronat s-a reținut că emiterea unei file CEC nu constituie un mijloc de plată - caz de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală.
Totodată, instanța a comis o gravă eroare de fapt - caz de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, partea civilă fiind nemulțumită de modalitatea în care instanțele anterioare au apreciat probele administrate în cauză având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.
A mai criticat greșita soluționare a laturii civile în raport de faptul că inculpatul a fost de acord să achite în parte prejudiciul - caz de casare prev. de art. 3859pct. 171Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate având în vedere cazurile de casare invocate, precum și conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Printr-o examinare judicioasă a probatoriilor administrate în cauză, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare faptelor săvârșite de inculpat.
În acest sens, s-a reținut corect că atâta vreme cât nu există acțiuni de inducere în eroare a pății vătămate, partea vătămată SC SRL cunoscând faptul că inculpatul nu are disponibil în cont anterior livrării mărfii, în mod evident este vorba de infracțiuni la Legea CEC-ului.
Situația de fapt reținută se încadrează perfect celei care fundamentează decizia nr. IX/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 215 Cod penal.
Astfel, nu pot fi incidente în cauză prevederile art. 3859pct. 17 și 18 Cod procedură penală.
Totodată, nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 3859pct. 171Cod procedură penală în latura civilă a cauzei, soluția de respingere a acțiunii civile fiind legală, în contextul în care partea civilă recurentă are posibilitatea să investească CEC-urile cu formulă executorie în vedere punerii în executare a tuturor pretențiilor pe care le are.
Nemaifiind incident în cauză nici vreun alt caz de casare care să fie examinat din oficiu, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC SRL împotriva deciziei penale nr. 545/A/16.20.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.
Dact./06.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sectorului 1
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Stan Mustață, Viorel Adrian
