Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1674/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.11137/2/2009
2723/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1674/
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Damian
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.036.868/27.XI.2009, aflată la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat arestarea sa inițială, respectiv nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu atitudinea procesuală sinceră și de cooperare, așa încât procesul penal se poate desfășura, în bune condiții, cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat și nici nu a dispărut, cu atât mai mult cu cât, din declarația martorului denunțător, reiese faptul că vânzarea de droguri constituia o activitate de lungă durată și acesta este recidivist, fiind condamnat în trecut pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu este traficant și nu există probe în acest sens, întrucât consumatorii se ajută unii pe alții cu bani sau doze, solicitând să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 16 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală în aplicarea art.3001alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului .
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr. 2106 /D/P/2009, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic droguri de mare risc, prevăzută de art.2 al. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, reținându-se că, la data de 28.10.2009, a vândut cu suma de 90 lei, 0,08 grame heroină și a deținut pentru consum propriu o bilă conținând 0,06 grame heroină și 31 comprimate metadonă.
Prin încheierea din 29.10.2009 din Camera de Consiliu a Tribunalului București, Secția a II a Penală, dată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, 10.2009 până la 26.11.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că, în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și existând cazurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, Tribunalul a constatat că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul precizat de art.681Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a impus în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință, Tribunalul în baza art.3001alin. 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând Curții punerea sa în libertate, întrucât menținerea privării sale de libertate nu se mai justifică în cauză neintervenind probe noi, iar prin lăsarea sa în libertate ordinea publică, precum și cercetarea judecătorească nu vor fi afectate.
A mai invocat recurentul inculpat prin apărătorul său, că circumstanțele personale îi sunt favorabile, are un domiciliu stabil, obține venituri licite.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, prin raportare la disp. art.38515Cod procedură penală, dar și ale art. 3001Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondat recursul, în virtutea considerentelor ce urmează:
Inculpatul a fost arestat la data de 29.10.2009 pe o perioadă de 29 zile, în sarcina sa reținându-se că a vândut la 28 10.2009, 0,08 grame heroină și a deținut pentru consum propriu o bilă conținând 0,06 grame heroină și 31 comprimate metadonă, în drept infracțiunea prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b și art. 4 alin. 1 și 2 din aceeași lege cu art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu art. 33 lit. a Cod penal.
În urma finalizării urmăririi penale, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Ministerul Public - - Serviciul Teritorial București nr. 2106/D/P/2009 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și de deținere de droguri de mare risc fără drept, pentru consum propriu.
La luarea măsurii arestării preventive, judecătorul a constatat îndeplinite cerințele art. 143, 146, 148 alin. 1 lit. f și art. 1491Cod procedură penală, iar ulterior cu prilejul aplicării procedurii instituite prin reglementarea art. 3001Cod procedură penală, s-a constatat temeinicia și legalitatea acestei măsurii preventive.
Deși cu o motivare succintă, Tribunalul a apreciat că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul precizat de art. 681Cod procedură penală ce conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În urma propriului examen asupra incidenței art. 3001alin. 3 Cod procedură penală în cauza de față, Curtea concluzionează că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a recurentului inculpat, dar se conturează și temeiuri noi ce justifică privarea de libertate, temeiuri ce au rezultat în urma strângerii tuturor probelor pe parcursul urmăririi penale și a finalizării acestei faze a procesului penal.
Astfel, natura și gravitatea infracțiunii, circumstanțele reale, dar și cele de ordin personal ale inculpatului, frecvența unor asemenea infracțiuni ce au căpătat caracterul de fenomen și reprezintă un real pericol la sănătatea psihică și fizică, consecințele, de multe ori nefaste ori greu de evitat, ale acestor acțiuni ilicite determină concluzia că punerea în libertate a inculpatului ar genera și dezvolta un pericol concret pentru ordinea publică.
O asemenea măsură corespunde și exigențelor statuate de jurisprudența, în lumina dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană.
În prezenta cauză, Curtea identifică, alături de persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis infracțiunile de care e acuzată - ce reprezintă o condițiesine qua nonpentru legalitatea luării, prelungirii și menținerii stării de arest - și motive pertinente și suficiente pentru a continua să justifice privarea de libertate, respectiv pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar genera-
În viziunea Curții privarea de libertate a recurentului inculpat este proporțională cu scopul urmărit, iar echilibrul dintre respectarea dreptului la libertate individuală, prezumția de nevinovăție și protejarea ordinii publice, dar și a desfășurării procedurilor judiciare, se menține.
Ținând seama de circumstanțele specifice ale acuzei, de elementele ce caracterizează persoana recurentului inculpat, Curtea constată că potrivit jurisprudenței Curții europene anumite infracțiuni prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin, pentru o anumită perioadă de timp (a se vedea - Diuler contra Turciei, 61443/00, 31.05.2005; Lettellier contra Franței, 26 iunie 1991).
Ori, în cauza de față, infracțiunea de care e acuzat inculpatul se înscrie în acest registru prin natura, gravitatea,consecințele și rezonanța negativă în rândul societății.
Din această perspectivă, detenția recurentului inculpat își păstrează caracterul legitim atâta vreme cât ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, iar o asemenea apreciere este făcută nu în mod abstract, ci în raport cu datele concrete, cu specificul cauzei, atât în planul circumstanțelor reale, dar și al celor a personale.
Un element deloc de neglijat îl constituie în opinia Curții și pericolul de repetare a faptelor, gravitatea inculpării conducând la concluzia necesității de a plasa acuzatul în detenție provizorie pentru a împiedica tentativele eventuale de a comite noi infracțiuni.
Ori, din această perspectivă, Curtea are în vedere antecedentele,personalitatea celui interesat să facă plauzibil pericolul și adecvată măsura (în același sens a se vedea cauza Clooth contra Belgiei 12 noiembrie 1991; cauza Matznetter contra Austriei, 10 noiembrie 1969).
În virtutea considerentelor înfățișate în precedent,Curtea sub incidența art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 pr.penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - / 30.11.2009
Dact./11.12.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Damian
