Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere măsură arestare preventivă -
(Număr în format vechi 90/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 18
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
- - - - JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
- - -- PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
*****************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. 2 cod penal, viol prevăzută în art. 197 alin. 1 și 3 teza I cod penal și perversiune sexuală prevăzută în art. 201 alin. 1,2 și 4 cod penal, aflat în stare de arest preventiv în arestul O, împotriva încheierii din 05 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului O, conform delegației nr. 35 din 13.02.2008.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurentul - inculpat solicită instanței a i se permite să ia legătura cu apărătorul său.
Instanța, admite cererea formulată de recurentul -inculpat și permite ca acesta să ia legătura cu apărătorul său ales.
Se învederează că nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța, apreciind cauza în stare de judecată, s-a trecut la dezbaterea recursului potrivit art. 38513cod procedură penală.
Avocat pentru recurentul - inculpat, susține că partea pe care o asistă este nemulțumită de faptul că instanța de fond nu a apreciat concret probele care s-au administrat în cauză și care duc la concluzia că s-au schimbat motivele de fapt și de drept care au dus la luarea măsurii arestării preventive; s-au luat administrat probe care conduc la concluzia că recurentul - inculpat nu a săvârșit infracțiunea.
Mai susține că nu se pot reține ca împrejurări ce demonstrează pericolul pentru ordinea publică prezentat de inculpat locul săvârșirii infracțiunii pentru că fapta s-a petrecut în casa acestuia, partea vătămată este cea care a venit de bunăvoie la el în casă.
Mai arată că inculpatul are o minoră în întreținere, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă nici un pericol social, nu periclitează în nici un fel desfășurarea procesului penal în continuare, iar inculpatul nu-și poate pregăti apărarea dacă se află în stare de detenție.
Mai arată că inculpatul a suferit o lovitură la cap și a fost operat la Spitalul de Urgență
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și punerea de îndată în libertate a recurentului - inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, susține că instanța de fond în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală a menținut privarea de libertate în continuare a recurentului - inculpat apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia subzistă și în prezent și pe cale de consecință solicită respingerea recursului cu obligarea recurentului inculpat la cheltuieli de judecată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 341 Cod procedură penală susține că nu i s-a dat voie să-și facă nici o apărare, nu a săvârșit fapta și se consideră nevinovat.
Solicită punerea sa în libertate, continuarea procesului cu acesta în libertate.
CURTEA:
Asupra recursului declarat;
Prin încheierea din 05 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în baza art. 3002cod procedură penală rap. la art. 160 cod procedură penală s-a constat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului fiul lui si, născut la data de 19.09.1966 în Comuna, Județ O, domiciliat în localitatea, Județ O, CNP -, cetățean român, studii medii, situația militară satisfăcută, loc de munca SC S, ocupație, fără antecedente penale, în prezent arestat in Arestul O și s-a menținut privarea de libertate a inculpatului în continuare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr. 28 din 01.11.2007 privind pericolul social concret pentru ordinea publică apreciat în raport de toate circumstanțele cauzei, respectiv gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și a fost trimis în judecată, pericolul social concret relevat de împrejurările comiterii acestora, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, în cauză constatându-se incidența dispozițiilor art.148 alin. 1 lit. f cod procedură penală, subzistă și în prezent, iar menținerea acestei măsuri preventive se impune în continuare.
Astfel, s-a constat existența unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să intre din nou în conflict cu legea penală, ținând seama de împrejurările concrete ale faptei, de cele privind profilul, persoana sa, de natura infracțiunii raportat la valorile sociale ocrotite de o importanță deosebită-integritatea fizică a persoanei, locul faptei și împrejurările concrete în care s-a comis, urmările acestei fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității din care fac parte inculpatul și victima, a unor asemenea fapte.
Toate aceste elemente au condus prima instanță la concluzia existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială.
S-a precizat și că probele administrate în cauză de la data luării măsurii preventive a arestării față de inculpat de către Tribunalul O l t, până în prezent nu au relevat existența nici unui element nou care să conducă la concluzia existenței unei alte situații de fapt, să determine alte temeiuri de drept și care să denote că măsura arestării preventive nu se mai impune și că ar trebui să fie revocată sau înlocuită, respectiv că aceasta nu ar mai fi legală și temeinică.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul s-a precizat că se pedepsește cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar circumstanțele concrete în care fapta a fost comisă relevă fără echivoc că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social sporit și concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât în prezent se constată o frecvență crescândă a unor asemenea fapte, cu o rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate printre membrii societății civile asupra cărora aceste fapte produc un impact deosebit.
S-a constatat că sunt de asemenea realizate și cerințele prevăzute de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât depozițiile martorilor audiați dar și înscrisurile depuse, respectiv actele medico-legale întocmite.
Totodată s-a observat că în cauză se regăsesc și dispozițiile art. 136 cod procedură penală privind scopul măsurilor preventive în sensul că măsura arestării preventive se justifică în speță pentru buna desfășurare a procesului penal care implică și atingerea obiectivelor prevăzute în art. 1 și art. 200 cod procedură penală, având în vedere și atitudinea manifestată de inculpat în etapele cercetărilor efectuate până în prezent, aspect de natură a împiedica normala desfășurare a procesului și a induce concluzia că inculpatul ar putea manifesta și în viitor o conduită violentă, și în mod similar ar putea crea premisele săvârșirii si altor fapte socialmente periculoase.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul în termen fără însă a prezenta motive de recurs în scris, motive ce au fost expuse oral potrivit celor prezentate în practicaua prezentei decizii.
Recursul formulat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002și art. 160 cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, temeiul arestării preventive al inculpatului l-a constituit dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f cod procedură penală potrivit cărora măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 ( ascultarea inculpatului în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, potrivit art. 681cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Raportat la dispozițiile legale mai sus prezentate se constată că prima instanță în mod temeinic coroborând probatoriul administrat în cauză a reținut că există în continuare indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în sensul art. 681cod procedură penală, respectiv motive verosimile de a bănui că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, conform art. 5, paragraful 1 lit. c din CEDO.
În acest sens reanalizându-se probatoriul administrat în cauză se reține că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive luate față de inculpat, la data de 24 decembrie 2007, în cadrul cercetării judecătorești au fost audiați: partea vătămată, inculpatul, precum și martorii, și, depozițiile acestora consemnate la dosarul cauzei nefiind de natură a conduce la concluzia că au dispărut indiciile temeinice că inculpatul a săvârșit fapta în raport de materialul probator administrat la urmărirea penală, în temeiul căruia s-a luat prelungit și menținut măsura preventivă și a determinat trimiterea acestuia în judecată și care trebuie coroborat cu materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale.
De asemenea pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică prezentat de inculpat se constată că și acesta a fost corespunzător apreciat de prima instanță în raport de probatoriul administrat în cauză până la acest moment din care rezultă împrejurări concrete ale faptei, persoana inculpatului caracterizat prin aceea că pe fondul consumului de alcool denotă un comportament agresiv, natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și faptul că acestea implică un copil de o vârstă fragedă în calitate de parte vătămată, valorile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată de o importanță deosebită respectiv libertatea și integritatea fizică a unui copil, urmările unei astfel de fapte, atât raportat la partea vătămată cât și la insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității din care fac parte inculpatul și victima, a unor asemenea fapte care în absența unei reacții imediate și proporționale din partea justiției se poate accentua.
Astfel, se constată că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate și în consecință, potrivit art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală și neexistând alte cazuri de casare prevăzute de art. 3859alin. 3 procedură penală, care se iau în considerare din oficiu, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat potrivit celor mai sus precizate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, aflat în stare de arest preventiv în arestul O, împotriva încheierii din 05 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. jud.
C-tin
2 ex./14 febr. 2008
13.02.2008
: va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu
