Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(272/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.217/
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Structura Centrală - a fost reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpații G, împotriva încheierii din data de 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 04.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, personal, în stare de arest, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 20/04.02.2010 emisă de Baroul Brașov, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/04.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și avocat în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/03.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
ecurentul-inculpat solicită acordarea unui nou termen pentru angajarea unui avocat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune amânării cauzei pentru lipsă de apărare, cerere formulată de recurentul-inculpat.
Curtea, după deliberare, având în vedere cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată de recurentul-inculpat, dispune disjungerea cauzei față de acesta și formarea unui nou dosar cu termen la data de11.02.2010.
Apărătorul recurentului-inculpat depune un set de înscrisuri în circumstanțiere.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând pe fond, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Solicită să se aibă in vedere că faza de urmărire penală este finalizată, de la luarea măsuri arestării preventive și până în prezent nu au apărut temeiuri noi. Consideră că judecarea acestuia in stare de libertate nu ar împieta cercetarea judecătorească, întrucât materialul probator este constituit în totalitate din interceptări ambientale audio, video, declarații de colaboratori și investigatori sub acoperire, iar inculpatul nu ar avea cum să influențeze deoarece nu se cunosc identitățile persoanelor care urmează să fie audiate in cauză. Mai arată că nu a fost depusă la dosar vreo probă din care să rezulte gradul de pericol social al inculpatului, acesta a avut o poziție procesuală constantă de recunoaștere. Consideră că nu se justifică menținerea arestului preventiv in condițiile in care nu apărut temeiuri noi care să justifice aceasta.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, considerând că menținerea arestului preventiv nu se justifică. Solicită să se aibă in vedere că acesta are un singur act material pentru care este trimis in judecată, atitudinea inculpatului a fost de recunoaștere și regret sincer și de colaborare cu organele de anchetă, ceea ce a determinat caracterizarea din actul de sesizare a instanței. Nu se regăsește nici un argument in materialul probator care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi judecat în stare de libertate, iar măsura arestului preventiv o consideră ca pe o antipedeapsă. Solicită să se aibă in vedere că la momentul inițial al luării măsurii arestului preventiv, instanța de fond sesizată cu această propunere a respins, considerând că nu s-ar justifica o astfel de măsură excesivă față de inculpatul având în vedere participarea sa și față de circumstanțele personale. Iar starea de fapt de la acel moment nu s-a modificat.
Pentru aceste motive, solicită punerea in libertate a inculpatului.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțate de către Tribunalul București, considerând-o neîntemeiată, casarea încheierii și judecarea inculpatului in stare de libertate.
Arată că urmărirea penală a fost finalizată, atitudinea inculpatului a fost sinceră și de regret. Arată că cele patru acte materiale reținute in sarcina acestuia au fost realizate numai la cererea investigatorilor sub acoperire, a intermediat procurarea de droguri investigatorului sub acoperire, el nefiind cunoscut in lumea traficanților de droguri.
Consideră că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice această măsură, acesta este un tânăr de 25 ani, necunoscut cu antecedente penale. Mai arată că au fost încălcate dispozițiile art. 5 din CEDO.
Pentru aceste considerente, solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului in stare de libertate.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat având cuvântul, în temeiul art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cpp și art. 385 ind.6 alin.3 Cpp, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și să se dispună punerea de îndată in libertate a inculpatului, dacă nu este arestat in altă cauză.
Înțelege să critice încheierea tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie. Arată că instanța de fond a apreciat cele patru acte materiale reținute in sarcina sa ca fiind săvârșite intr-o perioadă mare de timp, intr-adevăr pentru un traficant de droguri este o perioadă mare de timp, dar era mai periculos dacă efectua mai multe acte materiale intr-o perioadă scurtă de timp.
Arată că acesta avea un loc de muncă legal cu multe contracte, chiar și cu televiziuni, provenea dintr-o familie integrată în muncă, nu are antecedente penale. La percheziția corporală și domiciliară nu s-au găsit droguri sau sume de bani importante, iar posibilitatea reintegrării sociale este una mare, pericolul social și sentimentul de insecuritate in rândul populației s-au diminuat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii pronunțate de către Tribunalul București, casarea încheierii, iar pe fond solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită să se aibă in vedere că nici in momentul in care s-a luat măsura arestului preventiv, nici la acest moment inculpatul nu a prezentat pericol concret pentru ordinea publică, presupusa activitate infracțională a acestuia se rezumă la o singură vânzare a unei singure doze de cocaină făcută colaboratorului cu identitate protejată la insistențele repetate ale acestuia. Ulterior a furnizat un număr de telefon al unui alt inculpat din acest dosar.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 136 ind.1 din Legea 295, respectiv că in locuința sa a fost descoperită o armă cu pentru care se impune autorizarea, arată că arma a fost găsită în locuința in care locuiesc mai multe persoane din familia sa, iar arma a aparținut fratelui său care a fost sportiv de performanță și i-a rămas de la clubul in care a activat.
Arată că activitatea infracțională a inculpatului a avut loc in luna iulie 2009, iar privarea sa de libertate s-a întâmplat două luni și mai târziu, timp in care a rămas in libertate, deși a fost intens monitorizat, nu s-a demonstrat că ar fi prezentat un pericol pentru ordinea publică sau că ar fi mai comis infracțiuni de același gen.
Solicită să se aibă in vedere atitudinea sinceră a inculpatului, că este căsătorit și are un copil minor în întreținere, a fost sportiv de performanță și nu ar putea prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat in libertate.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii pronunțate de către Tribunalul București potrivit art. 385 ind.15 pct.2 lit. d Cpp.
Solicită să se constate că există o garanție in ceea ce-l privește pe inculpatul lăsat in stare de libertate, in condițiile in care este arestat preventiv și trimis in instanță, poziția procesuală a inculpatului a fost de confirmare a actelor desfășurate de către organele de urmărire penală, poziție pe care și-o menține.
Consideră că, lăsat in libertate, raportat la poziția procesuală pe care o are, nu are cum să influențeze buna desfășurare a cercetării judecătorești, nu are cum să altereze probele din prezenta cauză, nu are antecedente penale, avea un loc de muncă, are o familie, are un copil minor în întreținere.
Solicită admiterea recursului, să se dispună punerea acestuia in libertate, iar dacă această cerere va fi respinsă, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, menținerea încheierii pronunțate de către Tribunalul București ca fiind legală și temeinică. Consideră că instanța de fond a analizat in mod temeinic motivele care demonstrează că și in prezent subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv și in prezent sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cpp.
Solicită să se aibă în vedere că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni destul de grave care vizează traficul de stupefiante, fenomen care a luat o amploare foarte mare pentru societate. Toți inculpații, cu excepția lui, au mai multe acte materiale, împrejurare care relevă un grad ridicat de pericol social.
Consideră că, chiar dacă inculpații au recunoscut în parte săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, aceste aspecte urmează să fie avute in vedere de către instanța de fond la momentul la care va dispune o sancțiune, după administrarea tuturor probelor.
Arată că cercetarea judecătorească este la început, iar instanța a avut in vedere faptul că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, față de circumstanțele reale și personale ale inculpaților, nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii.
Arată că folosirea investigatorilor sub acoperire a ajutat la realizarea verificării și demonstrării participării acestora.
Față de cererea care privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, consideră că este inadmisibilă in această procedură.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, menținerea încheierii pronunțate de către Tribunalul București și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare statului.
Recurentul-inculpat, in ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, in ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, in ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, in ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Arată că a recunoscut și regretat fapta și că a fost atras intr-o capcană.
Recurentul-inculpat, in ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26.01.2010, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, le-a menținut arestarea preventivă.
Prima instanță și-a argumentat soluția constatând că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea art. 1491Cod procedură penală și cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 681Cod procedură penală cu referire la art. 143 Cod procedură penală, respectiv există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați, respectiv infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată și deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept (în sarcina inculpaților și ), prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv art. 1361din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
De asemenea s-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nici nu au încetat și nici nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
Încheierea a fost recurată de inculpații, G, și pentru motivele consemnate pe larg în practicaua prezentei hotărâri.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare întrucât instanța de fond a analizat temeinic actele și lucrările dosarului conchizând just că și în prezent subzistă temeiurile inițiale ale arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 143 Cod procedură penală cu referire la art. 681Cod procedură penală în sensul dovedirii existenței bănuielii legitime că inculpații-recurenți au săvârșit faptele deduse judecății constând în vânzarea către colaboratori sau investigatori sub acoperire, direct sau prin intermediul altor persoane, diferite cantități de droguri de mare risc (cocaină) în schimbul unor beneficii financiare, în cursul anului 2009.
Totodată în mod corect s-a apreciat de instanța fondului și persistența condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală legate de cuantumul pedepsei mai mare de 4 ani pentru infracțiunile pendinte și de pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsare în libertate a inculpaților având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor (mai multe acte materiale, cu excepția coinculpatului, desfășurate într-o perioadă îndelungată) și de cele personale ale inculpaților (poziții oscilante, majoritatea fără ocupație), apoi cercetarea judecătorească este la început.
În raport de cele ce preced, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați G, și împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex.-25.02.2010
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Adriana
