Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 215/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(260/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.215/
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Structura Centrală - a fost reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii din data de 21.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 04.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/03.02.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților-inculpați și depune la dosar referatul parchetului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de jdecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților-inculpați și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii recurate și punerea acestora în libertate. Consideră că încheiarea recurată este netemeinică și nelegală întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Arată că instanța de fond nu a administrat probe din care să rezulte că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare la un grup infracțional organizat pentru că ei au fost trimiși in judecată pentru săvârșirea infarctiunii prev. de art.8 din Legea 39/2003, ori instanța nu avea cum să rețină la data de 21 ianuarie 2010 faptul că inculpații au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003. Arată că într-adevăr, in timpul urmăririi penale, inculpații au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat, situație care s-a perpetuat pe întreaga perioadă a urmăririi penale, însă la sfărșitul urmăririi penale, respectiv in data de 22 septembrie 2009, s-a schimbat încadrarea juridică, considerându-se că nu sunt indeplinite elementele constitutive ale infracțiunii. Ori, instanta de fond a preluat situația din referat și se menționează în continuare că inculpații sunt cercetați pentru această infracțiune, pentru care nu au fost trimiși in judecată.
In ceea ce privește prejudiciul cauzat, acesta este de 206.332 lei, ori instanța de fond in încheierea recurată a menționat un prejudiciu de 1.000.000 lei, aspect care este contrazis de însăși partea civilă Bank, care s-a constituit parte civilă cu suma de 104.332 lei, iar ulterior a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 98.654 lei. Mai arată că in aceeași adresă apar nume noi, respectiv, și A, despre care nu se face vorbire în niciun mod în rechizitoriu și in timpul urmăririi penale.
Față de aceste aspecte, consideră că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați s-au schimbat.
În ceea ce-l priveste pe inculpatul, arată că i s-a respins cererea de liberare provizorie sun control judiciar, însă consideră că acesta, dacă ar fi pus in libertate sub control judiciar, nu ar mai săvârși astfel de infracțiuni, avându-se in vedere sinceritatea sa manifestată in timpul urmăririi penale, susținerea în mod continuu că a înțeles gravitatea faptelor și dorește să se reabiliteze, să își reia cursurile și prin munca sa să contribuie la reparea prejudiciului cauzat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor formulate, casarea incheierii recurate și punerea in libertate a inculpaților.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea incheiarii recurate, iar pe fond, să se dispună revocarea măsurii arsetării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Arată că incheiarea recurată este identica cu cea din data de 29.10.2009, nu există nici un element in plus care să conducă la concluzia că măsura aresterii preventive trebuie menținută în continuare. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin.1 Cpp în sensul că nu există indicii care să conducă la concluzia că inculpatul, lăsat in libertate, ar prezenta un pericol social concret, sau că s-ar sustrage urmăririi penale. Mai arată că inculpatul nu a săvârșit infracțiuni cu violență și să se aibă in vedere vârsta acestuia, faptul că este student și dorește acordarea unei șanse pentru a-și continua studiile.
In ceea ce priveste prejudiciul cauzat, arată că Bank și-a modificat cuantumul prejudiciului, iar in tebelul depus la dosar de catre această parte civilă nu se precizează numele inculpatului, deci nu este nici o persoană prejudiciată de către acesta.
Solicită să se aibă in vedere că acesta este arestat de aproximativ 10 luni de zile, că a fost schimbată incadrarea juridică, este o persoană tânără și merită o șansă și un proces echitabil intr-un termen rezonabil.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Arată că nu pot fi avute in vedere criticile aduse referatului privind arestarea preventivă a inculpaților ce a precedat emiterea rechizitoriului.
Cu privire la incidența dispozițiiilor art. 160 ind.2 Cpp, consideră că aceste critici nu au nicio relevanță în prezenta cauză întrucât este vorba despre un recurs la dispozițiile art. 300 ind.1 Cpp.
În ceea ce privește recursurul propriu-zis, solicită respingerea acestuia ca nefondat, consideră că incheierea pronunțată de catre Tribunalul București este legală și temeinică, instanta de fond a avut in vedere motivele care demonstrează că și în prezent subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
În ceea ce privește eroare strecurată în cuprinsul încheierii potrivit căreia în loc de art. 8 alin.1 din Legea 39/2003 s-a trecut art. 7 din aceeași lege, consideră că este vorba doar de o eroare materială, atâta timp cât din context nu rezultă că este vorba de un grup organizat. Pe parcursul urmăririi penale, in functie de probele care au fost administrate, s-a dispus schimbarea incadrării juridice cu respectarea dispozițiilor procesuale, astfel că nu consideră o critică de fond a încheierii atacate.
Consideră că și în prezent sunt indeplinite cerintele dispozițiilor art. 148 lit.f Cpp, avându-se în vedere modul în care aceștia au procedat la comiterea infracțiunii, perioada mare de timp în care au acționat, cuantumul ridicat al prejudiciului, perseverența infracțională a inculpaților.
In ceea ce privește menținerea arestării preventive, consideră că instanta de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Mai arată că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 5 din CEDO, nu este o culpă a autorităților judiciare, nu se poate vorbi de o depășire a termenului rezonabil al arestării preventive datorită faptului că dosarul a presupus o activitate compexă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Arată că este arestat de 10 luni de zile, iar greșeala pe care a comis-o i-a afectat școala.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Solicită acordarea unei șanse pentru continuarea stidiilor.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Solicită judecarea în stare de libertate pentru continuarea studiilor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în dosarul nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut la 7.07.1989, CNP -, fiul lui și, născut la 13.09.1986, CNP - și, fiul lui și, născut la 14.11.1989, CNP -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, n fapt, că începând cu luna decembrie 2008 inculpații au inițiat și constituit un grup în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România.
Astfel, în perioada decembrie 2008-aprilie 2009, după ce în prealabil au falsificat pagina deweboriginală a Bank România, inculpații au trimis un număr nedeterminat dee-mailuri(spam), aparent de la adrese generice dee-mailasemănătoare cu adresele oficiale ale băncii (de exemplu,-.ro,adresă pusă la dispoziția clienților săi, cu caracter public, de către bancă), pentru a obține în mod fraudulos informații confidențiale ( codul d e utilizator, parola, numărul cardului) de la clienții băncii respective.
Ulterior, folosindu-se de datele astfel obținute, au accesaton-lineconturile mai multor clienți ai băncii și, fără consimțământul acestora, au transferat diverse sume de bani în conturile unor membri ai grupării, bani care au fost retrași ulterior de la -uri sau de la ghișeele băncii.
Astfel, utilizând programe speciale (gen - program ce permite transmiterea automată de mesaje unui număr foarte mare de adrese dee-mail) și folosind adrese dee-mailasemănătoare adreselor oficiale ale băncii --.ro,-.ro,-.ro, -.ro,-.ro,rosea.--rzb.net, -.ro- autorii fraudei transmit mesaje electronice în masă (spam) către un număr nedeterminat de adrese de e-mail prin care, sub diverse pretexte, solicită destinatarilor, potențiali clienți Bank, să-și declare datele personale de acces la aplicația on-line.
În cuprinsul mesajelor de tip "spam", autorii fraudei fac referire la un "link" (legătură către paginawebcontrafăcută) care, odată accesat, redirecționează utilizatorul către o paginăwebcontrafăcută, încărcată pe un server localizat de regulă în străinătate și care este similară cu pagina oficială a băncii.
După introducerea datelor de autentificare în cadrul formularuluion-line, acestea sunt transmise în mod automat fie către o adresă dee-mailcontrolată de autorii fraudei (de ex.cards.-.com),fie sunt stocate într-un fișier și ulterior accesate de către aceștia:
Ulterior, folosind datele de autentificare obținute în modul descris mai sus, autorii "phishing-ului" accesează neautorizat conturile clienților băncii și efectuează transferuri frauduloase către alte conturi Bank sau ale altor instituții bancare din România, banii fiind ulterior retrași de către titularii acestor conturi fie direct de la ghișeele băncii, fie de la -uri folosind cardurile proprii.
Astfel, pe baza denunțurilor formulate de către reprezentanții Bank, corespondenței electronice purtate cu aceștia, solicitărilor adresate instituțiilor bancare și Internet -ilor, interceptarea convorbirilor telefonice și a traficului informațional (Internet), s-a stabilit că atacurile de tip "phishing" care au avut ca Ť. clienții Bank au fost inițiate de către 3 grupuri infracționale localizate în județele B (Mun. O) și C (Mun. C și Nord).
Până în prezent, în urma activităților infracționale au fost păgubite peste 200 de persoane, clienți Bank, suma totală transferată din conturile acestora fiind de aproximativ 1.000.000 lei (RON).
Gruparea Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pe raza Municipiului Caa cționat grupul compus din inculpații, -, și, la care au aderat și alte persoane având rolul de a asigura acestora produsul activității infracționale.
În cadrul grupului fiecare membru avea un rol bine stabilit. Astfel, inculpatul, care a inițiat constituirea grupului, a contrafăcut paginaweba Bank România și cu ajutorul unor programe speciale a transmis un număr nedeterminat de mesaje "spam" către potențiali clienți ai băncii. Ulterior, a apelat la inculpatul -, care a creat o adresă dee-maildestinată colectării datelor furnizate de clienții Bank care au răspuns mesajelor frauduloase.
Totodată, inculpatul - mai avea sarcina de a colecta adrese dee-mailcătre care urma să fie transmise mesajele "spam".
În cadrul activității infracționale, inculpatul - a realizat transferurile neautorizate din conturile clienților fraudați în conturile sale sau ale unor "săgeți", având înțelegerea să împartă pe J câștigul cu inculpatul.
Inițial, inculpatul a fost racolat de inculpatul pentru a-l ajuta să retragă banii transferați fraudulos.
Ulterior, inculpatul a racolat mai multe persoane în contul cărora au fost transferate sume de bani din conturile clienților fraudați.
De asemenea, a realizat împreună cu inculpatul - transferuri frauduloase, folosind conexiunea de internet de la domiciliu.
Relevant este faptul că în urma perchezițiilor informatice efectuate În sistemele informatice ridicate de la cei trei inculpați s-au găsit programe informatice care pot fi utilizate la declanșarea unor atacuri de tip "phishing", precum și informații despre conturile bancare fraudate (usere, parole), ceea ce denotă că toți trei aveau acces la conturile bancare fraudate.
Inculpatul era În legătură cu inculpatul, la solicitarea căruia a racolat mai multe persoane În contul cărora au fost transferate fraudulos sume de bani, primind În schimb o cotă-parte din produsul infracțional. În acest sens sunt declarațiile inculpatului și ale învinuiților - și, precum și conținutul convorbirilor telefonice interceptate.
Pe de altă parte, în urma efectuării percheziției informatice asupra sistemelor informatice ridicate de la acesta au fost găsite programe informatice care pot fi utilizate la declanșarea unor atacuri tip "phishing". Prin urmare, inculpatul avea atât cunoștințe tehnice, cât și mijloacele necesare de a iniția astfel de activități infracționale, nefiind doar un simplu "racolator".
In ceea ce privește cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul, tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există în continuare, și că buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată, potrivit art. 136 alin. 2) C.P.P. prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Astfel, în ceea ce privește întrunirea în cauză a condițiilor art. 143.C.P.P. tribunalul a apreciat că nu au fost administrate probe care să contureze o situație de fapt diferită de cea care existenta la momentul luării măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește periculozitatea pe care lăsarea în libertate a petentului-inculpat o prezintă pentru ordinea publică, Tribunalul a apreciat că aceasta rezultă din modalitatea concretă în care, potrivit indiciilor temeinice, acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis in judecata (colaborând cu mai multe persoane potrivit unui plan de acțiune bine stabilit, contribuția petentului-inculpat fiind esențială, prin metode ingenios concepute, speculând lipsa de experiență a victimelor într-un domeniu relativ nou, acela al plăților prin internet), numărul mare al persoanelor păgubite într-un interval de timp destul de scurt, cuantumul ridicat al prejudiciului total.
Dotarea tehnică minimă necesară desfășurării unor activități de genul celor pentru care inculpatul este cercetat, precum și imposibilitatea controlării accesului acestuia la astfel de mijloace, facilitează săvârșirea de către petentul-inculpat și pe viitor a unor astfel de activități. Obligațiile prev. de art. 1602alin. 3) și 31) nuC.P.P. pot împiedica accesul inculpatului la astfel de mijloace, a mai arătat prima instanță.
Cu privire la starea de arest a inculpaților, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatilor este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f
C.P.P.Astfel, în ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 143.proc.pen. Tribunalul a mai apreciat că în cauză există și în acest stadiu procesual indicii temeinice (astfel cum sunt definite acestea de art.681Cod procedură penală) care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Relevante în acest sens sunt mijloacele de probă administrate până în prezent, în special: plângerile părților vătămate, documente bancare, interceptarea convorbirilor telefonice și a traficului informațional (Internet), perchezițiile informatice asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpați, declarațiile martorilor, precum și ale inculpaților.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite, în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, rezultând în principal din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, premeditat, prin crearea unui grup infracțional organizat, siguranța afișată de inculpați în executarea actelor materiale care compun latura obiectivă a infracțiunilor reținute, multitudinea faptelor săvârșite, prejudiciul cauzat, numărul mare de persoane atrase în activitatea infracțională, în conturile cărora s-au efectuat transferurile frauduloase.
Faptele inculpaților au urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică fiind de natură să genereze o stare de insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta a rezultat din modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, caracterul organizat al acestora, prejudiciul cauzat, circumstanțele personale ale inculpaților și gravitatea infracțiunii pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, existând temerea că, odată puși în libertate își vor relua activitatea infracțională, fiind îndeplinite disp. art. 148 lit. Cod procedură penală.
In ceea ce privește susținerile apărătorilor inculpaților cu privire la depășirea termenului rezonabil a arestării, Tribunalul, a apreciat că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului( cauza Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990,cauza Labita c Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm. cauza c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzac Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94- 122).
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților, așa cum a fost motivat mai sus, în contextul în care fenomenul infracțional și fapte de genul acelora pentru care sunt judecați inculpații cunosc o creștere îngrijorătoare, rezultă convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, și, pentru motivele arătate pe larg în partea introductivă.
Curtea, analizând încheierea sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Inculpații sunt cercetați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.48 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.49 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, situația de fapt reținută fiind judicios expusă de prima instanță.
Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru menținerea stării de arest Astfel:
- existe probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați- art 143, 681, 3002și 160 p,;
- infracțiunile cercetate sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani;
- lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică - art. 148 lit f C.P.P.;
- privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive,prevăzut de art. 136 alin. final Cod procedură penală.
În analiza primei condiții, în mod corect a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent acesta fiind să conducă la concluzia menționată, respectivla presupunerea rezonabilă că persoanele trimise în judecată au săvârșit faptele cercetate.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiindîntrunite cumulativ exigențele art.148 lit.Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, urmarea produsă constând într-un prejudiciu considerabil și in periclitarea bunului mers și încrederii în siguranța operațiunilor bancare, pluralitatea infracțională și de participanți, numărul părților vătămate.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ca o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptei cercetate care este producătoare de prejudicii totale considerabile, în contextul afectării patrimoniale a unui număr mare de părți vătămate și a prejudicierii încrederii publicului în siguranța operațiunilor bancare.
Complexitatea cauzei generate de volumul probatoriului ( 10 volume urmărire penală, 2 vol, judecată în primă instanță), numărul faptelor și inculpaților cercetați, în contextul în care actul de inculpare este emis în aprilie 2009, iar in prezent dosarul se află în cursul judecății în fond, conduc la concluzia că nu s-a depășit un termen rezonabil nici al procedurii judiciare și nici al duratei prevenției.
În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală,măsura fiind judicios aleasăși aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
In ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul, considerațiile anterioare, fără a fi reiterate, conduc la concluzia că în mod corect aceasta a fost respinsă ca nefondată.
Eroarea materială, strecurată în cuprinsul încheierii recurate privitoare la caracterizarea în drept a faptelor cercetate, nu este aptă să producă o vătămare ce reclamă lipsirea de eficiență a actului procesual, aceasta urmând a fi îndreptată de către organul judiciar cărui îi aparține, respectiv de prima instanță.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpați și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 21.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex./15.02.; 26.02.2010
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Adriana
