Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 236/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
71/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.236/
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.1152/17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - condamnat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu substituent - avocat, cu delegație de substituire depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul - condamnat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentului - condamnat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul art.455 rap.C.P.P. la art.453 lit.a C.P.P. având în vedere starea de sănătate a condamnatului. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză, aceasta suferă de numeroase afecțiuni grave, care nu pot fi tratate corespunzător în sistemul sanitar al. De asemenea, învederează instanței că acesta a mai beneficiat de întreruperi ale executării pedepsei, de fiecare dată, întorcându-se la locul de deținere, astfel că nu se poate considera că s-ar sustrage executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că din raportul de expertiză medico-legală, avizat de către Comisia Superioară de Medicină Legală, rezultă că recurentul-condamnat suferă de anumite afecțiuni grave care, însă nu-l pun în imposibilitate de executare a pedepsei, iar tratamentul medical poate fi asigurat în rețeaua. Apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, astfel că solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul-condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este grav bolnav și solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1152/17.12.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul și l-a obligat la 300 lei cheltuieli avansate de stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 24.04.2009 sub nr- pe rolul Tribunalului București -Secția I-a Penală, petentul a solicitat prelungirea întreruperii executării pedepsei de 10 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.57/2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În motivarea cererii, petentul a arătat că se află în întreruperea executării pedepsei din data de 13.04.2009.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, la data de 13.08.2009 fiind depus la dosar prin serviciul registratură raportul de nouă expertiză medico-legală nr.A- din data de 07.08.2009 întocmit de INML.
Prin încheierea din data de 29.09.2009, Tribunalul a dispus verificarea concluziilor raportului de expertiză mai sus menționat de către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML.
La data de 08.12.2009 a fost depus la dosar avizul nr. E1/11026/2009 din data de 27.11.2009 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul INML.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Petentul se află în executarea unei pedepse de 10 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.57/2005 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Potrivit referatului întocmit de Biroul Executări Penale la data de 28.04.2009, petentul a beneficiat de 4 întreruperi ale executării pedepsei, ultima întrerupere fiind de la data de 13.04.2009 la data de 13.06.2009.
Raportul de nouă expertiză medico-legală nr.A- din data de 07.08.2009 întocmit de INML a concluzionat că petentul prezintă diagnosticul: 1.Insuficiență cardiacă clasa II. 2. ischemică cronică dureroasă cu: leziuni coronariene multiple pentru care s-a practicat by-pass aorto-coronarian iterativ (dublu în martie 2005 cu două vene safene și în 26.06.2008 cu artera mamară internă) cu ocluzia by-pass-ului pe artera descendentă anterioară; sechele infarct miocardic: 1996 - trombolizat, dilatație percutană și posibil în 2003 (non-q); stabil de efort. 3. antero-apical ventricul stâng (30%). obliterantă membre pelvine cu ischemie cronică stadiul II B. 5.. S-a mai arătat că patologia din sfera cardio-vasculară este gravă, cu evoluție imprevizibilă, posibil către un deznodământ nefast,ce poate surveni oricând și indiferent dacă petentul se află în stare de detenție sau de libertate. S-a apreciat că, deoarece în prezent nu este recomandată nicio intervenție de chirurgie cardiovasculară iar asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a ANP, petentul fiind inapt la efort și necesitând reevaluări periodice de specialitate în sfera cardiovasculară, nu mai există o motivație medicală peremptorie de menținere în stare de libertate și, în consecință, petentul ar putea executa pedeapsa în regim privativ de libertate cu condiția recomandărilor medicale atât sub aspectul terapiei medicamentoase cât și a regimului igienico-dietetic.
Prin avizul nr. E1/11026/2009 din data de 27.11.2009 Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML a aprobat raportul de primă expertiză medico-legală nr.A- din data de 07.08.2009 întocmit de INML, recomandând internarea și evaluarea periodică a stării de sănătate a petentului în rețeaua medicală a ANP.
Tribunalul a constatat că bolile de care suferă petentul sunt grave, dar nu-l pun în imposibilitate de a executa pedeapsa din punct de vedere medical, asistența medicală putând fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a ANP.
Potrivit art. 455 Cod proc pen rap.la art. 453 al.1 lit.a Cod procedură penală, întreruperea executării pedepsei se acordă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs, criticând-o pentru greșita respingere a cererii în raport de numeroasele afecțiuni grave de care suferă și care nu pot fi tratate corespunzător în sistemul sanitar al ANP.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, având în vedere criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Soluția pronunțată de instanță este legală și întemeiată pe concluziile raportului de expertiză medico - legală avizat și de către Comisia Superioară de Medicină Legală, potrivit cu care recurentul - condamnat suferă de afecțiuni grave care nu-l pun în imposibilitatea de executare a pedepsei, iar tratamentul poate fi asigurat în rețeaua ANP.
De altfel, chiar în cuprinsul acestei probe, există o părere avizată medicală potrivit cu care nu mai există o motivație medicală peremptorie de menținere în stare de libertate a condamnatului, atâta timp cât acestuia i se poate asigura un tratament în regimul penitenciar și cât nu este recomandată o intervenție de chirurgie cardiovasculară care să exceadă posibilităților de efectuare a acesteia în afara ANP.
În raport de afecțiunile grave ale condamnatului este antrenată răspunderea cadrelor medicale din sistemul ANP de a asigura un tratament adecvat, cât și condiția respectării de către condamnat a recomandărilor medicale, atât sub aspectul terapiei medicamentoase, cât și a regimului igienico - dietetic.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 1152/17.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./03.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
